Leonard Doroftei: „Tinerii sunt distruşi de droguri“

 „Moşul“ se teme că mulţi dintre copiii de azi riscă să fie făcuţi KO înainte de a se urca în ring. Adversarii: alcoolul, prafurile şi internetul.

Mereu cu zâmbetul pe buze. Aşa este Leonard Doroftei, omul care a făcut istorie, fiind singurul pugilist de la noi care a cucerit titlul mondial atât la amatori, cât şi la profesionişti.

Mai citeşte şi:

Leonard Doroftei: "Când eram tânăr mergeam cu prietenii la o bere şi ce şmecheri eram!"

Şi, deşi nu are răgaz de odihnă, fiind prins cu treabă la pubul pe care l-a deschis în Ploieşti sau în diverse alte acţiuni, „Boxerul cu inimă de leu" a acceptat să vorbească despre sport, dar şi despre viaţa sa pentru „Adevărul".

„Adevărul": De ce aţi ales boxul?

Leonard Doroftei: Boxul m-a ales pe mine. Eram mai mulţi copii pe stradă şi ne-am bătut pentru o ţeavă din aceea de suflat cornete. Şi celui mai bun i-a fost dat să meargă la box. Un băiat mai mic decât mine m-a întrebat dacă nu vreau să vin. Curiozitatea m-a împins şi am rămas lângă ring 20 de ani.

Sunteţi mulţumit de ceea ce aţi realizat?

Dacă ar fi să o iau de la capăt, aş alege acelaşi lucru. Am arătat oamenilor respect şi am primit dragoste.

Aţi avut o carieră lungă.

Nu vreau să mă laud, dar am avut două cariere. Şi în ambele am reuşit. La amatori am fost campion european şi mondial. Am obţinut două medalii olimpice de bronz. Am trecut apoi la profesionişti şi în patru ani am ieşit campion mondial. M-am bătut pentru WBA, IBF şi WBC. Şi toate în America. Eu nu m-am bătut pentru bani! Dacă am reuşit, a fost datorită voinţei de a face ceva, din respect pentru cei care m-au văzut la televizor.

Regretaţi că nu aţi reuşit să câştigaţi titlul olimpic?

Nu. Am ajuns la Jocurile Olimpice, iar acela a fost visul vieţii mele ca boxer amator. Aveam 22 de ani la Barcelona. Eram un outsider. Şi am reuşit să mă întorc acasă cu o medalie, cea de bronz.

Un meci de box la profesionişti este mai greu decât unul la amatori?

Da! Unul la profesionişti înseamnă cât două-trei competiţii de amatori. Şi când spun competiţie nu mă gândesc că te duci la un meci, să pierzi, iar apoi să te distrezi. Ci la trei, patru, cinci meciuri.

 Pentru un boxer, ca şi pentru halterofili sau luptători, cântarul este un chin. A fost acel moment când n-aţi făcut cântarul. Ce v-a deranjat atunci?

Probabil că, dacă nu ar fi cântarul, dacă nu ar fi suferinţa, toţi ar face box. Am fi toţi campioni. În box ies în evidenţă caracterele mai puternice. Povestea cu acel cântar... M-a deranjat comportamentul celor de la Interbox. Le-am spus că nu mă simt bine şi nu m-au crezut. Mi-au arătat caietul şi mi-au spus că sunt în grafic. Apoi, în loc să fiu lăsat să mă concentrez pe meci, am fost la cheremul tuturor. De exemplu, unde mă duceam dădeam interviuri. Or, eu venisem să mă bat, nu să fac afaceri. Şi am plătit pentru asta... În 20 de ani de box eu ştiam casă, sală, sală, casă. Toate acestea m-au dat peste cap. Am pierdut mulţi bani atunci, fiindcă aveam o bursă enormă.

Aţi făcut parte dintr-o generaţie deosebită de boxeri.

Dacă ar fi să vorbim despre boxeri bengoşi, la noi au fost doi: Francisc Vaştag şi Leonard Doroftei. Fără un talent aparte, dar care, în nebunia cu care luptau, nu ştiu cine le puteau sta în faţă. Eu mă bucur că Francisc a fost pentru mine un model. Şi ca om, şi ca boxer.

De ce credeţi că boxerii de atunci au avut rezultate deosebite?

Erau mult mai serioşi. Şi cei de azi sunt, însă e internetul care îi acaparează pe toţi. Au apărut drogurile, care îi vor distruge. Noi nu luam prafuri. Beam o bere. Până a doua zi, de dimineaţă, erai OK. Acum, după două liniuţe, cum îşi bagă tinerii în nas, nu-şi mai revin... Am avut mare noroc că am prins acea generaţie. Ce fericiţi eram noi când mergeam la o discotecă. Beam o bere şi ce şmecheri eram. Nu înţeleg cum e asta să fii cool, dacă te droghezi. De asta m-am şi implicat în tot felul de campanii împotriva alcoolului, a drogurilor.

Leonard Doroftei

-S-a născut la 10 aprilie 1970, la Ploieşti
-A început să practice boxul la 14 ani.
-La amatori a cucerit titlul mondial în 1995, iar pe cel european în 1996. A obţinut două medalii de bronz la Jocurile Olimpice (1992 şi 1996). A înregistrat 239 de victorii şi 15 înfrângeri
-În 1997 a trecut la profesionişti, câştigând titlul mondial la categoria semiuşoară, versiunea WBA, la data de 5 ianuarie 2002, când l-a depăşit pe argentinianul Balbi. Şi-a apărat centura la 31 mai 2002, la Bucureşti, în faţa aceluiaşi adversar

Leonard Doroftei despre...

Titi „Prosop" Tudor

Este unul dintre cei mai mari antrenori de box pe care îi are România. Pentru mine, el este tată, frate, prieten.

Francisc Vaştag

L-am ales ca model. Atât ca om, cât şi ca boxer. El şi cu mine am făcut parte din ultima generaţie de gladiatori din pugilismul amator de la noi.

Mihai Leu

Un băiat deosebit. Păcat că s-a retras din box devreme. S-a apucat de raliuri. A fost opţiunea lui. L-am cunoscut la lot şi am rămas prieteni.

Fraţii Marian şi Dorel Simion

Dorel a fost unul dintre cei mai mari boxeri din istoria României. Dacă îl trezeai la 12 noaptea, boxa la fel de bine. Marian a muncit foarte mult la antrenamente.

Barul lui, atracţie turistică la Ploieşti

Ştiu că soţia v-a ajutat foarte mult în carieră.

Aşa este. Sunt norocos. Ne-am cunoscut în 1991, înainte ca eu să fac performanţă. Ea n-a făcut sport, însă i-a plăcut.

V-aţi făcut acest pub. Era o idee mai veche?

Nu. Acesta este un loc de atracţie pentru cei care vin în Ploieşti. Fie că sunt români, fie că sunt străini. Anul trecut am fost numărul unu în oraş la secţiunea restaurante. N-am urmărit asta, însă am ajuns. Aşa-s campionii. Lumea vine aici să vadă meciuri de box, de fotbal, rugby. Nu l-am făcut pentru bani. Slavă Domnului! E şi un fel de muzeu.

L-am ornat cu obiecte pe care le-am purtat ca sportiv, cu articole din presă, cu trofee. Am păstrat ce s-a scris despre mine din 1986 până acum.

Aveţi prieteni şi în lumea muzicii?

Da. Sunt prieten cu cei de la BUG Mafia, cu Puya. Eram în Canada şi am găsit o melodie în care era vorba despre România. Era de BUG Mafia. Mi-a plăcut atât de mult încât am luat legătura cu ei şi i-am întrebat dacă pot merge în ring pe acea melodie. Mi-au trimis un CD cu mai multe variante ale ei. Este o colaborare de suflet între noi. Ei m-au ajutat imediat, iar atunci când m-au întrebat dacă vreau să apar în videoclipul lor am acceptat cu mare plăcere. I-am invitat să cânte în pub şi au venit, deşi ei nu fac asta.

Aţi călătorit mult. Unde v-aţi simţit cel mai bine?

La Ploieşti. Atât. Nicăieri nu-i mai bine ca acasă!

„Lucian Bute va unifica centurile"

De Lucian Bute ce părere aveţi?

Am privit cu puţină neîncredere evoluţia lui la început. Atunci eu îl vedeam în SUA, însă cei de la Interbox l-au păstrat în Canada, în galele organizate de ei. Evoluţia lui a fost pozitivă. Să-l vedem când o să iasă în Statele Unite. S-a maturizat foarte mult. Este un boxer profesionist sută la sută. Şi nu ştiu cine îl poate opri acum pentru unificarea centurilor. Eu îi doresc să-şi atingă obiectivele.

Dintre tinerii boxeri de la noi cine credeţi că are şanse să facă o carieră frumoasă la profesionişti?

Viorel Simion, însă păcat că nu are meciuri. Nu are oameni care să-l ajute. Un antrenor. Nu vreau să dau eu lecţii, deşi aş putea. Când am vorbit despre Bute mulţi şi-au spus că sunt invidios pe el. Eu nu pot să fiu invidios pentru că am muncit şi am avut performanţe. Eu spun ceea ce gândesc. Mi-ar fi uşor să mă ascund după deget. Să spun doar ceea ce vrea lumea să audă.

Nu e foarte convenabil să spui ceea ce gândeşti în aceste vremuri...

Nu este convenabil... Şi ce?! Eu îmi câştig fiecare bucată de pâine. Nu stau la mila nimănui. Eu am vorbit despre Bute, văzându-mă pe mine în el. Probabil că asta a fost o greşeală. El avea alt drum, alţi oameni în spate. Acum ce să fac? Să mă ascund că mi-am spus părerea? Eu n-am spus niciodată că Bute nu este valoros. Eu cred foarte mult în Lucian, însă părerea mea a fost că el trebuia scos mai de mult în Statele Unite. Cei de la Interbox l-au păstrat în Canada. Şi e treaba lor.

Din boxul profesionist mondial aţi admirat pe cineva în mod special?

Sunt mai mulţi. Muhammad Ali e primul dintre ei. Mike Tyson, ca stil de a boxa, nu ca om. Mi-a plăcut foarte mult Roberto Duran. Lennox Lewis. Iar în perioada cât am luptat eu a fost Arturo Gati. Mayweather nu e printre preferaţii mei. Pacquiao, în schimb, îmi place la nebunie. Pentru mine, boxul înseamnă luptă. Nu ţăcăneală. Stânga, dreapta, stânga, dreapta. Omul leşină şi îi dai una.

De ce la noi nu se fac gale profesioniste de box?

Pentru o gală de acest fel îţi trebuie foarte mulţi bani. De unde să iei bani, mai ales pe criza asta? Se fac gale cu bani puţini şi cu boxeri de valoare mai mică. Nu o să vină nimeni de talie mondială să boxeze pentru două-trei sute de mii de euro. Niciodată!

Când aţi boxat în România a fost un beneficiu că aţi avut alături fanii?

Dacă erau cu mine în ring era şi mai bine! (râde) Eu am boxat pentru ei cu dragă inimă. M-a bucurat că s-a făcut o gală profesionistă adevărată la noi. Probabil că va reuşi şi Lucian Bute să aducă o astfel de gală aici, să arătăm lumii întregi că suntem capabili să facem lucruri frumoase şi noi, românii.

Ce părere aveţi despre boxul feminin? Fetele noastre au rezultate mai bune decât băieţii în ultimul timp.

Ce să zic. Respect! Bravo lor! Felicitări! Jenant pentru băieţi.