VIDEO Terapeutul de cuplu, ultima barcă de salvare
0În timp ce multe cupluri celebrează dragostea, altele încearcă să-şi salveze relaţiile. Cele mai multe cer însă ajutor abia când lucrurile devin grave. Problemele simple se pot rezolva într-o singură şedinţă de terapie. Pentru cele mai dificile însă e nevoie de mai mult timp. Specialiştii le recomandă cuplurilor să nu întârzie vizita la un cabinet.
„Sunt căsătorită de doi ani - locuim împreună de patru - avem permanent conflicte pe diverse teme, cea mai des invocată fiind lipsa afecţiunii lui. În prezent, situaţia e destul de complicată: nu reuşim să cădem de acord că obiectivul comun este refacerea relaţiei, raporturile sexuale sunt foarte rare şi, obosiţi de atâtea reproşuri, evităm să mai deschidem subiecte de discuţie. Nici nu ştiu ce anume sper să rezolv pentru că sunt aşa de multe probleme. Poate că mi-aş dori să ştiu ce să fac cu viaţa mea, pentru că eu nu reuşesc să găsesc soluţii, nu ştiu de unde să încep", scrie pe un forum de pe un site cu profil medical o utilizatoare în vârstă de 28 ani, care simte că nu poate găsi soluţia pentru a rezolva problemele pe care le întâmpină în viaţa de cuplu. La fel ca ea, multe alte persoane cu probleme vor să-şi salveze relaţiile, dar nu ştiu ce să facă, de unde să pornească. Iar posibilitatea de a merge la un terapeut de cuplu încă este văzută cu destul de multă reticenţă.
Niciodată nu este prea târziu
Foarte puţine cupluri merg de la primele probleme la terapeut, spun specialiştii. Unii tineri ajung la cabinet pentru consiliere premaritală, dar cei mai mulţi dintre cei cu probleme întârzie însă foarte mult în a lua această decizie.
Citiţi şi:
Când dragostea se mută în weekend
„Ca o glumă, partenerii de cuplu, neîncrezători, înainte de a merge la avocatul de divorţ, se gândesc să treacă puţin pe la psihoterapeut, poate, poate... Sunt neîncrezători în psihoterapeuţi şi în abilităţile lor de a rezolva conflictul", spune Romona Covrig, terapeut de cuplu şi autoarea cărţii „Psihologia infidelităţii. Manual de supravieţuire", apărută în acest an la editura Institutului de Psihologie şi Psihoterapie Adleriană.
Psihologul şi sexologul Jeni Chiriac spune că oamenii ajung la terapeut când problemele sunt deja destul de grave. „Este de preferat să se înţeleagă că niciodată nu este prea târziu, însă cu cât mai târziu, cu atât drumul petrecut alături de specialist poate fi mai lung", explică ea.
Terapia de cuplu începe la telefon, spune Ramona Covrig. „Sunt interesată cine sună, care este problema în două cuvinte, sunt interesată să ştiu de ce a sunat el/ea". După ce le spune condiţiile de prestare a acestui serviciu, preţul şi durata sesiunii, le aminteşte despre confidenţialitate, dar şi despre limitele psihoterapiei.
Ascultarea ambelor adevăruri
„Dacă cei doi ajung în cabinet «de bună voie», primul pas este acela de a asculta ambele adevăruri, al lui şi al ei. De bine ce într-o relaţie de cuplu sunt două persoane implicate, mă interesează subiectivitatea ambilor. Aşa că în timp ce unul vorbeşte, celălalt tace. Acesta poate întrerupe numai dacă nu înţelege sau dacă doreşte amănunte", explică terapeutul.
Apoi, cei doi vorbesc despre cum problema lor comună interferează cu ariile vieţii lor: muncă, relaţiile de prietenie, timpul liber. „Sunt interesată să ştiu când le este totuşi mai bine, ce ştiu că fac, cum ar fi viaţa lor dacă nu ar avea această problemă, cine mai este implicat în ea şi cine nu ştie - poate părinţii lui sau ai ei", spune Ramona Covrig. Stabilesc apoi câteva obiective şi când anume să evalueze dacă acestea au fost atinse.
Cei doi pot primi şi teme pentru acasă, „teme de gândire, idei despre cum să reînveţe să facă ceea ce altădată făceau pur şi simplu, fără intervenţie de afară". Uneori este posibil ca terapeutul să-şi dea seama că unul dintre cei doi are nevoie şi de psihoterapie individuală sau de tratament pentru depresie sau atacuri de panică. Atunci îi recomandă să solicite un consult la psihiatrul cu care colaborează. „Cam aşa are loc o şedinţă de psihoterapie. 50 de minute trec repede, însă un psihoterapeut eficient poate ajuta de cele mai multe ori încă de la prima sesiune", spune Ramona Covrig.
Idei distorsionate
Dacă problemele de suprafaţă se pot rezolva în câteva sesiuni, pentru cele de fond este nevoie de mai mult, spune psihoterapeutul. „Atunci când oamenii vin în cabinet pentru psihoterapie de cuplu pe ultima sută de metri, ei nu-şi amintesc că problemele lor derivă de cu patru - şapte ani în urmă şi că aşteptările lor sunt nerealiste atunci când gândesc că totul trebuie să se rezolve cât mai repede", explică Ramona Covrig.
În general, adaugă ea, oamenii vin la cabinet cu trei idei distorsionate: terapia trebuie să dureze cât mai puţin, să coste cât mai puţin şi să ridice altcineva greutăţile pentru ei. „Terapeutul este ca un antrenor, însă nu ajută la nimic ca acesta să ridice greutăţile în locul pacienţilor. Uneori îţi ia mai mult să înţelegi că secretul stă în asumarea responsabilităţii cu privire la ceea ce eşti sau vrei să devii. Tocmai de aceea, uneori, pacienţii sunt supăraţi când psihoterapeutul nu învârte inelul magic şi spulberă problema într-o fracţiune de secundă".
"Atunci când oamenii vin în cabinet pentru psihoterapie de cuplu pe ultima sută de metri, ei nu-şi amintesc că problemele lor derivă de cu patru - şapte ani în urmă."
Ramona Covrig psihoterapeut
De reţinut
Psihoterapia de cuplu funcţionează în baza a patru coordonate: nu dă sfaturi, nu pledează în favoarea unuia sau altuia dintre parteneri, nu împarte „dreptatea" şi nu „acuză", nu caută vinovaţi.
Când este necesară psihoterapia de cuplu?
Dificultăţile de comunicare se află printre cele mai uzuale probleme ale cuplurilor Foto: Shutterstock
Psihologul şi psihoterapeutul Ştefania Niţă de la Asociaţia Română de Psihanaliză de Cuplu şi Familie enumeră câteva dintre momentele în care cuplurile au nevoie de ajutorul unui terapeut:
1 În perioadele premaritale: de decizie a căsătoriei. Sunt perioade ce conţin o încărcătură afectivă puternică atât la nivel conştient, cât şi la un nivel mai profund, inconştient. Temerile şi senzaţia de a o lua la fugă pot apărea, aparent, din senin în astfel de momente. Izbucniri de furie, nemulţumiri, certuri şi reproşuri sunt doar câteva manifestări din ceea ce se poate ivi în cadrul unei relaţii aflate în etapa de stabilire a lui «împreună la bine şi la greu».
2 Perioade pre-parentale: ezitările interioare legate de un astfel de moment. Pot vorbi atât despre ceea ce se întâmplă în mintea şi în sufletul fiecărui partener în parte, legat de rolul de părinte, cât şi despre ceea ce se întâmplă în cadrul cuplului şi cât de matur şi de pregătit este cuplul pentru rolul de cuplu parental. Dincolo de aspectele imediat observabile (dorinţă, nevoia de a avea un copil, uneori «trebuie să avem un copil»), decizia de a face loc în viaţa cuplului unui copil este una importantă, care atrage după sine o sumă întreagă de tensiuni, plăcute şi neplăcute. Temerile şi ezitările apar din întrebarea mai mult sau mai puţin conştientizată: sunt pregatită/pregătit să fiu mamă/tată?
3 Întreruperea de sarcină: un eveniment traumatizant nu doar pentru femeia care îl parcurge, ci şi pentru starea de stabilitate şi încredere a cuplului. După o întrerupere de sarcină, multe cupluri au de suferit şi, uneori, relaţia se poate dizolva încet, aproape fără să ne dăm seama de ce, cum, când a apărut înstrăinarea şi neîncrederea care au condus la dizolvarea unei relaţii ce părea funcţională.
4 Dificultăţi de comunicare verbală şi emoţională, stări de conflict şi tensiune aparent nemotivate şi care, de obicei, preced perioade de separare sau divorţul.
Metamorfoza de după şedinţele de terapie
Oamenii sunt destul de sceptici în ceea ce priveşte terapia de cuplu, recunosc specialiştii. „Sunt neîncrezători în psihoterapie şi în psihoterapeut, nu valorizează prea mult munca acestuia", spune Ramona Covrig. Un psihoterapeut experimentat sau instruit n-o va lua personal, ci va avea răbdare ca pacienţii să se simtă în siguranţă în cabinet, mai spune terapeutul.
„Psihoterapeutul este ca un mecanic care poartă după sine o ladă de scule şi, în funcţie de necesităţi, scoate instrumentul cel mai util pentru acel moment. El nu este plătit pentru ceea ce este, ci pentru măiestria cu care foloseşte cel mai potrivit instrument la momentul cel mai propice. El ştie să lovească acolo unde este nevoie ca «maşinăria» aceasta fascinantă numită Om să se pună în mişcare şi să funcţioneze în zona utilă a vieţii", explică ea.
Luptă pentru salvarea relaţiei
Deşi se spune că bărbaţii sunt mai rezervaţi în a merge la psihoterapeut, specialiştii spun că nu există o diferenţă între sexe.
„În funcţie de tematica ce se impune a fi abordată, ambele sexe pot găsi dificilă comunicarea cu un specialist, însă odată trecut acel impas generat de temerea judecăţii şi prejudecăţilor sau a dării de seamă, şi bărbatul, şi femeia se pot dovedi parteneri de lucru serioşi şi responsabili", spune psihoterapeutul Jeni Chiriac.
Reacţiile pe care le-a primit după şedinţele de psihoterapie au fost variate şi deosebite, spune ea. „Oamenii au o deosebită capacitate de a lupta şi de a continua să meargă înainte. În urmă cu câteva luni, de exemplu, am primit un e-mail de la un cuplu deosebit, prin care îmi prezentau un nou membru al familiei, un prichindel superb de 2 luni, ca succes al «colaborării» noastre! Recunosc că micuţul m-a impresionat, ca şi fratele lui mai mare de altfel, dar şi ei, ca şi cuplu", spune Jeni Chiriac.
La fel de impresionată de reacţiile pozitive ale oamenilor este şi Ramona Covrig. „Când vin la cabinet oamenii nu mai ştiu cum sunt, au o impresie greşită despre calităţile lor şi despre multele lor defecte. Sunt descurajaţi şi nu mai văd luminiţa de la capătul tunelului. În primele sesiuni sunt înneguraţi şi uneori «pământii» la faţă, şi apoi, aşa dintr-odată, de la o săptămână la alta, cresc doi-trei centimetri în înălţime, coloana vertebrală li se îndreaptă, faţa li se destinde, zâmbetul îşi face loc pe faţă, iar metamorfoza a avut loc. S-au făcut «mari». Uneori suferinţa te face mare!", conchide psihoterapeutul Ramona Covrig.
Părerea specialistului: „Un demers de cunoaştere şi de înţelegere a relaţiei" - Ştefania Niţă psiholog, Asociaţia Română de Psihanaliză de Cuplu şi Familie
Începutul unei relaţii demarează de cele mai multe ori cu starea de îndrăgostire şi credem că simţim, gândim şi reacţionăm la fel sau foarte apropiat de partener/parteneră. Diferenţierea între ceea ce este comun cuplului ca trăiri, aşteptări şi proiecte şi ceea ce este diferit şi distinct fiecărui partener este greu de făcut. Aceasta este etapa de «împreună fuzional» în care trăim din plin senzaţia de «doi într-unul», de «găsire a jumătăţii» şi de «întregire».
Această etapă variază ca durată şi diferă de la relaţie la relaţie ţinând cont pe de o parte de particularităţile individuale ale celor doi parteneri, iar pe de altă parte, de particularitatea dinamicii relaţiei celor doi. Alegerile parteneriale pe care le facem în anumite etape existenţiale nu sunt deloc întâmplătoare, ci ele vin să satisfacă o nevoie afectivă pregnantă pe care o avem în perioada respectivă şi de care suntem mai puţin conştienţi.
Psihoterapia de cuplu este un demers terapeutic de cunoaştere şi de înţelegere a dinamicii relaţiei celor doi parteneri, adică a înţelegerii contractului inconştient pe care s-a fundamentat alegerea partenerului/partenerei. În măsura în care cei doi parteneri reuşesc să înţeleagă ce stă în spatele alegerii pe care au făcut-o şi pe ce baze emoţionale se construieşte relaţia pe care o au, aceştia pot să se aşeze mai conştient şi mai asumat în cuplul deja format sau pe care vor să-l formeze.