„Paştele de-a gata“ ne îndepărtează de tradiţie

Tot ce îţi trebuie pentru masa de Înviere găseşti în magazine. Singurul efort rămâne să scoţi banii din portofel. Aşa-numitele bunătăţi tradiţionale ne ajung pe masă fără prea mari eforturi. Pe cât de uşor e să faci rost de bucate, pe atât de tare se diluează spiritul sărbătorii.

Antoaneta Vasile are 29 de ani şi lucrează la un call center din Bucureşti. Şi anul acesta, ca şi anul trecut, va lucra până în ziua dinaintea Paştelui, aşa că nu are, spune ea, nicio şansă să gătească bucate tradiţionale, aşa cum face mama ei. „Am foarte puţin timp la dispoziţie, iar singurele zile libere în perioada asta sunt duminică, de Paşte, şi luni. Cred că voi merge la supermarket şi voi cumpăra, aşa cum fac de obicei, nişte piept de pui şi legume proaspete. Poate voi cumpăra şi nişte friptură de miel şi câteva feliuţe de drob, gata făcute", spune tânăra. Pentru ea, Paştele e o sărbătoare ca oricare alta de când s-a mutat în Bucureşti, în urmă cu 10 ani.

„Nu ştiu să fac cozonac. Anul trecut am încercat să fac unul, folosind o reţetă de pe internet, dar nu mi-a ieşit. Cred că voi cumpăra de la patiserie. Ouă nu mă complic să vopsesc; voi cumpăra 10 ouă roşii din magazin, ca să le aşez în living, pentru decor, lângă nişte ouă şi iepuraşi din ciocolată", mai spune femeia.

Prepararea bucatelor, în familie

Tot în Bucureşti locuieşte şi doamna Cojor, în vârstă de 80 de ani, pentru care pregătirile de Paşte sunt aproape mai sfinte ca sărbătoarea în sine. În fiecare an, fără nicio excepţie, femeia începe pregătirile cu o săptămână înainte. Primul pas: curăţenia. Nu mai are putere să se descurce singură - o ajută o nepoată, dar femeia ştie clar ce vrea. Casa trebuie să strălucească, de la covoare până la ultimul bibelou.

Cozonacul de la 4.00 dimineaţa

Urmează apoi pregătirile pentru masa de Paşte. Doamna Cojor cumpără mielul numai din Piaţa Obor din Bucureşti, chiar dacă locul nu e tocmai aproape de locuinţa sa. În Joia Mare se trezeşte la 4.00 dimineaţa ca să frământe cozonacul - o oră întreagă -, apoi vopseşte ouăle, iar vinerea face drobul. Din bucatele pregătite mănâncă puţin în noaptea de Înviere, după ce vine de la slujbă. Friptura de miel, aburindă, se mănâncă obligatoriu în prima zi de Paşte, la prânz.

Românce care încearcă să mai respecte Paştele întocmai, cum face doamna Cojor, sunt de la an la an mai puţine. Femei ca Antoaneta îngroaşă rândul celor care „n-au timp". Bineînţeles, nu trebuie generalizat, nu toate gospodinele sunt ca Antoaneta sau ca doamna Cojor, spun sociologii. De regulă, cele mai multe se află între aceste extreme: nici nu mai respectă tradiţiile la literă de lege, dar nici nu se lasă pradă exclusiv „Paştelui de-a gata". Tendinţa uşoară e de creştere a celei de-a doua tabere.

Aşa se explică şi vânzările de care se bucură restaurantele care îţi livrează, vineri sau sâmbătă, înainte de Paşte, toate bucatele bune de pus pe masă. Un meniu complet - cu o oală de ciorbă de miel, 8 porţii de drob de miel, 10 ouă roşii, 20 de sărmăluţe, 1 kg de miel fript, telemea şi legume proaspete - costă între 200 şi 400 de lei şi e gata în 48 de ore, fără vreun deranj din partea gospodinei.

Nu mai investim spiritual

„Plăteşti şi gata. Lumea se înghesuie să aibă cât mai mult, dacă se poate, fără prea mare efort. Iar asta duce la devalorizarea tradiţiei", crede Doina Işfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului. „«Nu am timp, de aceea nu fac, ci cumpăr». E cea mai la îndemână scuză, în spatele căreia ne ascundem şi de Paşte, ca la Crăciun", adaugă Işfănoni.

Spre deosebire de anii din comunism, spune etnologul, când tradiţiile erau ameninţate de regimul politic, acum ele sunt ameninţate de consumerism. „Vorbim de o comprimare a răgazului pe care îl acordăm sufletului. Avem timp de alergat fără rost, de stat la cozi în marile magazine, dar ne îngăduim prea puţin pentru noi, pentru familie. E un soi de apatie, aşa aş numi-o. Omul e tot mai obosit să se mai bucure. Nu mai investeşte spiritual în sărbătoare. Ne rezumăm la cantitate, nu la calitate. Paştele n-a însemnat niciodată să ai masa plină-ochi. Ci să ai câte puţin din toate, dar să ştii să te bucuri. Până la urmă, ce rost mai au ouăle roşii dacă le scoţi din sacoşă gata colorate şi nu îi implici ce cei ai casei în acest ritual?", spune etnologul.

"Ouă nu mă complic să vopsesc; voi cumpăra 10 ouă roşii din magazin, ca să le aşez în living, pentru decor.''
Antoaneta Vasile
angajat call center

Sărbători tot mai depersonalizate

Doina Işfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Satului

„Tot ce se pune pe masa de Paşte reprezintă hrană spirituală, plină de simboluri de care trebuie să ne pese şi pe care, în prezent, le trecem din ce în ce mai uşor cu vederea. Mielul este sacrificiul cristic, ouăle nu sunt cele de la micul-dejun, ci sunt ouăle roşii, ale jertfei. Iar pasca, acel cozonac rotund, prin forma ei şi prin ingrediente, vorbeşte despre ceea ce înseamnă trupul lui Hristos", spune Doina Işfănoni. Etnologul insistă pe ceea ce mulţi dintre români uită în aceste zile: mâncărurile de Paşte nu sunt pentru îmbuibare. Iar sărbătoarea pascală are şi rolul de a rupe lanţul atitudinii robotice - birou-casă-birou - care nu ne mai lasă să ne gândim la noi.

Nu mai preţuim lucrurile

„Facilităţile pe care ni le pun la dispoziţie marii comercianţii trebuie privite ca nişte oferte la îndemână, dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de ele. Sigur, cumperi mielul gata tăiat din magazine, dar când te duci acasă nu te comporţi ca şi cum ai face o simplă friptură de pui. Mielul e unul dintre simbolurile sub care, înainte de instituirea oficială a religiei creştine, era reprezentat Iisus Hristos, nu trebuie să uităm asta", adaugă Işfănoni. Potrivit etnologului, mâncarea şi pregătitul ei, în aşteptarea Paştelui, reprezintă un ritual iniţiatic, o cale de a pricepe şi de a preţui lucrurile.

Iar seviciile de tipul „oala cu ciorbă de miel direct la tine acasă" nu sunt decât în beneficiul comerciantului. „Românii încă nu-şi dau seama că tot ceea ce e aparent facil e total depersonalizat. Iar asta, pe termen lung, nu are cum să ne facă bine nouă, ca oameni", conchide Doina Işfănoni, care crede că, din păcate, nu tradiţiile se transmit din tată în fiu, ci uşurinţa cu care spunem „Nu am timp".

Clienţi cu venituri mari

Cozonacii tradiţionali sunt încă în topul preferinţelor românilor

Zilele acestea, cele mai căutate produse „gata făcute" sunt cozonacii, fie că vorbim de cei autohtoni, pregătiţi după reţete tradiţionale şi umpluţi cu nucă, rahat turcesc sau mac, fie că vorbim de variantele de import din Italia, de tip panettone. „Drobul, pasca şi cozonacii cu diferite umpluturi, ouăle gata vopsite şi mâncărurile din carne de miel - stufat sau friptură - nu vor lipsi de la raionul de gastronomie. În magazinele real, -Hypermarket România, de la an la an, cererea este în creştere, iar principala categorie de clienţi ai produselor gata preparate e reprezentată de persoanele tinere, cu venituri peste medie", au declarat reprezentanţii real, -Hypermarket.

Potrivit reprezentanţilor Carrefour România, cererea pentru produsele de gastronomie a crescut până în 2008, însă în ultimii doi ani a cunoscut un  trend negativ, din cauza situaţiei economice. „Clienţii care preferă acum să cumpere produse de gastronomie gata preparate au venituri medii spre mari şi sunt, în general, familiile mai tinere, care n-au timp să le gătească în casă", au precizat reprezentanţii Carrefour.

Cozonaci mai scumpi cu 10%

Pentru Sărbătorile Pascale din acest an, firmele de panificaţie au copt aproximativ 7,5 milioane de cozonaci, adică tot cam cât au produs şi în 2010 (7 milioane). Preţul acestor bunătăţi se va modifica însă, mai precis va creşte cu până la 10% faţă de anul trecut.

„Preţul cozonacilor tradiţionali va fi mai ridicat decât în 2010, când cozonacii s-au vândut cu sume cuprinse între 4 şi 20 de lei, iar principala cauză e creşterea preţurilor la materiile prime", a declarat preşedintele Patronatului din Industria de Morărit şi Panificaţie, Rompan, Aurel Popescu, citat de Mediafax. Potrivit acestuia, peste 80% din români preferă cozonacii tradiţionali în faţa celor din import, care sunt cumpăraţi mai mult pentru cadouri, decât pentru consumul propriu.

Părerea specialistului

Dacă nu înţelegi ce scrie pe etichetă, mai bine nu cumperi

Dacă sunteţi în categoria celor care se văd nevoiţi să cumpere produse de-a gata din magazine, este bine să ştiţi că acestea pot ascunde şi pericole. E important să citim eticheta, să ne uităm la termenul de garanţie şi la ingrediente. Mulţi spun că nu înţeleg ce scrie pe etichetă. Ei bine, dacă nu înţelegi ce scrie pe etichetă, cu atât mai mult nu cumperi produsul respectiv. Dacă vrem să punem pe masa de Paşte ouă gata vopsite, trebuie să avem grijă ca acestea să fi fost colorate cu vopseluri alimentare, care sunt, de fapt, nişte E-uri, dar sunt inofensive în coaja oului.

Dacă nu scrie cu ce au fost vopsite, cel mai bine e să nu cumpăraţi. Sigur, nu trebuie să scăpăm din vedere nici sistemul din care provin ouăle: cel mai indicat e să le alegem pe cele din categoria 0 (ouă ecologice) sau 1 (ouă care provin de la găini crescute în hale, dar cu acces continuu în aer liber pe tot parcursul zilei). În ceea ce priveşte pasca şi cozonacii, trebuie să fim atenţi la compoziţie. De multe ori, cozonacii din comerţ se dovedesc a fi şi gustoşi, şi sănătoşi, dar există şi cazuri în care te cruceşti când vezi eticheta.

E bine să evitaţi produsele ale căror aluat conţine coloranţi, conservanţi şi acizi graşi hidrogenaţi. Iar, dacă alegeţi să comandaţi toată mâncarea de la restaurante care fac livrări acasă, trebuie să fiţi foarte, foarte atenţi. Puţini români ştiu că legea europeană prevede că aceleaşi rigori valabile la produsele din magazine sunt valabile şi pentru alimentele din restaurant. De regulă, noi ne bazăm pe onestitatea bucătarilor din aceste restaurante. Dar, dacă avem suspiciuni, putem să le cerem iar ei sunt obligaţi să ne dea - lista ingredientelor folosite, de la carnea de miel la condimente.

''Dacă alegeţi să comandaţi toată mâncarea de la restaurante, trebuie să fiţi foarte atenţi.''