Femeile fără orgasm, lipsite de orice şansă

Metodele de diagnosticare sunt foarte reduse, iar tratamentele aplicate sunt de cele mai multe ori inadecvate. Imposibilitatea femeilor de a atinge satisfacţia este cea mai răspândită problemă sexuală după frigiditate. Cu toate acestea, nu i se acordă suficientă atenţie.

Pentru un sfert dintre femei, orgasmul în timpul unei partide de sex este o ţintă pe care nu o ating niciodată. Potrivit unui nou studiu, medicina nu face destul pentru a se asigura că aceste femei găsesc satisfacţia de care au nevoie în viaţa sexuală.

Studiul, apărut în publicaţia „Journal of Sexual Medicine" şi citat de LiveScience, a trecut în revistă alte 101 cercetări referitoare la anorgasmie, o disfuncţie care le face pe femei să atingă greu sau ­deloc orgasmul. În ciuda faptului că incapacitatea de a atinge climaxul este cea mai răspândită problemă de natură sexuală după frigiditate, iar orgasmul se află printre primele 50 de motive pentru care facem sex, tratamentele prescrise pentru această disfuncţie sunt inadecvate, conform concluziilor autorilor studiului.

Grupa de vârstă 20-40 de ani, cea mai afectată

„Nu se fac suficiente cercetări", explică Waguih William IsHak, psihiatru în cadrul ­Cedars-Sinai Medical Center din Los Angeles, principalul autor al studiului. „Există mulţi clinicieni excelenţi care tratează pacientele prin psihoterapie, dar când vine vorba de medicaţie, se merge pe principiul «încercare şi eroare»."

Pentru a fi considerată o problemă medicală, anorgasmia trebuie să fie persistentă şi să afecteze calitatea vieţii sau relaţiile personale ale pacientei. Dacă aceasta nu consideră că lipsa orgasmelor o afectează, spune IsHak, din punct de vedere medical nu se poate vorbi de o problemă.

Cu toate acestea, dificultatea de a ajunge la orgasm pare a fi foarte răspândită în rândul femeilor. Un studiu din 2001 a descoperit că 24% din femei au traversat perioade de timp de ordinul lunilor în care nu au putut ajunge la orgasm. Cele mai afectate sunt femeile cu vârste între 20 şi 40 de ani. Doar o mică parte dintre cazurile de anorgasmie ajung în atenţia medicilor, potrivit lui IsHak.

„Există o doză considerabilă de ruşine în ceea ce priveşte disfuncţiile sexuale", afirmă medicul. „Sunt multe implicaţii legate de relaţiile pe care le au aceste persoane. S-ar putea ca acestor femei să le fie teamă că astfel relaţiile lor se vor complica şi mai tare, astfel încât cazurile raportate tind să fie mult mai puţine."

Chiar şi atunci când se ajunge la medic, tratamentul poate fi dificil. Nu există „normalitate" când vorbim de durata scursă până la climax sau de numărul orgasmelor, astfel că medicii trebuie să ia în considerare vârsta pacientei, experienţa sexuală, gradul de satisfacţie şi chiar calitatea stimulării sexuale pe care ele o primesc, înainte de a pune un diagnostic.

Cauze psihice sau fiziologice

Identificarea cauzelor anorgasmiei este o altă provocare. În multe situaţii, problema este de natură psihologică: abuzuri sexuale în trecut, vinovăţia resimţită în raport cu sexualitatea şi o proastă imagine despre sine sunt toţi factori asociaţi cu dificultatea de a atinge orgasmul. Relaţiile personale agitate şi lipsa comunicării în ceea ce priveşte sexul sunt alte cauze. În aceste situaţii, cel mai bun tratament ar putea fi consilierea de cuplu sau psihoterapia.

Pentru alte femei, problema este de natură fiziologică. Boli ale rinichilor, fibromialgia şi ateroscleroza (îngroşarea arterelor din cauza acumulării de colesterol) sunt şi ele asociate cu anorgasmia, potrivit studiului. Slăbirea muşchilor planşeului pelvin, care poate apărea după naştere, este un alt factor, ca şi schimbările hormonale şi unele tratamente medicamentoase, în special cele cu anumite antidepresive.

Până acum, în SUA nu a fost aprobat de autorităţi niciun fel de medicament destinat în mod expres tratamentului anorgasmiei. Pe 18 iunie 2010, un medicament numit Flibanserin, destinat tratării deficienţelor libidoului, a fost respins de o comisie a Food and Drug Administration pe motiv că beneficiile oferite nu depăşeau riscurile. Studiul întreprins recent de IsHak arată că terapiile hormonale şi medicamente precum Viagra sunt promiţătoare, însă în cea mai mare parte acestea sunt derulate pe eşantioane prea mici sau care nu au fost bine elaborate pentru a se ajunge la concluzii relevante.