VIDEO Cum îţi schimbă internetul „circuitele“

Avantajele internetului au un preţ: ne reduc puterea de concentrare, imaginaţia şi ne fac mai dependenţi de ele în discuţiile ce vizează cultura generală. Suportul pe care-l folosim atunci când citim sau compunem ne influenţează modul de a gândi şi determină crearea unor conexiuni diferite în creierul nostru.

„Primul lucru pe care-l fac dimineaţa, după ce mă dau jos din pat, este să deschid computerul. La serviciu petrec cel puţin opt ore zilnic în faţa monitorului, căutând informaţii, transmiţând mesaje sau pur şi simplu navigând pe diferite site-uri. Când mă întorc seara acasă fac instinctiv acelaşi gest: apăs butonul rotund al laptopului, de multe ori chiar înainte să ajung sub duş", povesteşte Daniel C. (37 de ani).

„Dependenţa" aceasta de ferestrele ce duc către informaţia actualizată şi socializarea facilă îi răpesc bărbatului orele pe care altădată le petrecea în compania amicilor sau a vreunei cărţi care-l făcea să uite şi de foame, şi de sete.

„Recunosc sincer că, de ceva vreme, nu mai citesc cărţi decât în metrou, în drum spre serviciu sau cine ştie când, într-o seară în care se taie netul. Mă atrag, în schimb, e-book-urile şi chiar am început să pun nişte bani deoparte pentru a-mi lua unul. Aşa o să pot purta în permanenţă cu mine o bibliotecă întreagă şi nici nu o să am dureri de spate din cauza asta", prezintă Daniel avantajele noilor tehnologii care ocupă astăzi mai mult timp decât orice altceva în viaţa noastră.

„Webul a fost pentru mine un dar divin. O cercetare pentru care îmi petreceam înainte zile întregi în biblio­teci poate fi făcută azi în numai câteva minute. Câteva căutări pe Google, câteva click-uri şi găsesc de îndată indicatorii sau citatele de care aveam nevoie. Chiar şi atunci când nu lucrez e foarte probabil să navighez între e-mailuri, titluri de articole, bloguri, videoclipuri, melodii sau pur şi simplu să sar dintr-un link într-altul, în imensul necunoscut al webului", povestea scriitorul american Nicholas Carr în publicaţia „The Atlantic Magazine".

„Cineva se joacă cu mintea mea"

Autorul sesizează un efect subtil al atracţiei pe care o exercită webul asupra noastră. „În ultimii ani am avut sentimentul că cineva sau ceva se jocă cu creierul meu, dezlegând şi încrucişând diferit circuitele neuronale şi reprogramându-mi memoria".

Mărturia lui Carr a fost preluată de numeroase publicaţii din presa internaţională şi a devenit subiectul unor aprinse dezbateri. „Nu mai gândesc aşa cum obişnuiam să o fac. Iar asta o simt cel mai puternic atunci când mă aşez să citesc. Înainte îmi era uşor să mă cufund într-o lectură sau să parcurg un articol lung. Mă captivau naraţiunea, turnurile argumentelor. Astăzi, toate acestea nu se mai întâmplă. După două-trei pagini, mintea mea zboară la altceva. Devin neliniştit, pierd firul şi-mi caut de lucru în altă parte", relatează Carr lupta pe care trebuie să o poarte cu sine atunci când vrea să se afunde în lectură.

Echipamentele influenţează gândurile

În 1882, Friederich Nietzsche şi-a cumpărat o maşină de scris Malling- Hansen. Vederea îi slăbise şi era un chin pentru el să-şi aţintească privirea pe foile de scris. A fost nevoit să reducă dimensiunile operelor şi se temea că va fi forţat să renunţe la a mai scrie. Această maşină l-a salvat.

Cel puţin, pentru o vreme. După ce s-a obişnuit cu tastele, era capabil să umple foi întregi cu ochii închişi, folosindu-se doar de buricele degetelor. Dar maşinăria şi-a pus în timp amprenta asupra muncii sale. Unul dintre prietenii lui, un compozitor, a observat o schimbare a stilului său de scriitură. Proza sa concisă devenise şi mai telegrafică.

Acesta l-a avertizat pe filosof că maşinăria îi va schimba modul de a percepe lucrurile, explicându-i că la fel i se întâmplă şi lui, în operele muzicale: gândurile aşternute pe hârtie depind adesea de calitatea stiloului pe care‑l foloseşte.

„Ai dreptate, echipamentele de scris iau parte la procesul de formare a ideilor", i-a replicat Nietzsche. Şi astfel, proza filosofului german „s-a preschimbat de la argumente la aforisme, de la gânduri la jocuri de cuvinte, de la retorică la stil telegrafic", nota teoreticianul german Friedrich A. Kittler.

"Cineva sau ceva se joacă cu creierul meu, dezlegând şi încrucişând circuitele neuronale. "
Nicholas Carr
scriitor

Creierul nostru se reprogramează mereu

„Suntem nu numai ceea ce citim, ci şi cum citim", consideră Maryanne Wofl, psiholog la Universitatea Tufts, SUA. Specialistul în comportament uman crede că stilul de lecturare promovat de internet ridică eficienţa şi rapiditatea mai presus de orice altceva şi ne slăbeşte capacitatea de a ne concentra pe lecturi, pe care ne-am dezvoltat-o datorită prozei. Atunci când citim online devenim „doar decodori de informaţie".

Capacitatea noastră de a interpreta un text, de a face legături mentale complexe se diminuează. Şi asta pentru că cititul nu este o abilitate instinctivă a fiinţei umane şi nici una gravată în genele noastre aşa cum este abilitatea vorbirii, explică Wolf în cartea „Proust and the Squid: The Story and Science of the Reading Brain".

Pentru a deprinde arta lecturii, trebuie să ne învăţăm mintea cum să traducă simbolurile percepute în limbajul pe care-l înţelegem. Iar media şi celelalte tehnologii pe care le folosim pentru a învăţa şi a practica cititul joacă un rol important în modelarea circuitelor noastre neuronale.

Maleabilitate infinită

Experimente recente au demonstrat că cititorii de ideograme, cum sunt chinezii, dezvoltă o hartă diferită a circuitelor mentale faţă de cei care se folosesc de alfabet pentru a lectura. Variaţiile acestor circuite se extind de‑a lungul a mai multor zone din creier, inclusiv în cele care guvernează funcţiile cognitive precum memoria şi interpretarea vizuală sau auditivă a stimulilor.

Astfel, ne putem aştepta ca şi conexiunile ţesute la nivel neuronal să se realizeze diferit atunci când folosim internetul, faţă de momentele în care răsfoim o carte, de exemplu.

Creierul uman este maleabil la infinit. Oamenii obişnuiau să creadă că multiplele conexiuni formate între miliardele de neuroni sunt fixate în mare măsură până la vârsta maturităţii. Însă cercetătorii din domeniul neurologiei contrazic această idee.

James Olds, profesor în domeniul neuroştiinţelor şi director al Institutului Krasnow pentru Studii Avansate din cadrul Universităţii George Mason, SUA, spune că mintea unui adult „este foarte plastică". Celulele nervoase rup vechile conexiunile în mod frecvent şi formează apoi circuite noi. „Creierul are capacitatea de a se reprograma din zbor", susţine Olds.

Apar noi forme de lecturare

Internauţii sar dintr-un link într-altul şi se întorc foarte rar asupra unei surse părăsite. Ei nu citesc aproape niciodată mai mult de două pagini dintr-un articol lung, parcurg rapid, pe orizontală, conţinutul şi par că intră pe internet tocmai pentru a evita cititul tradiţional, relevă un studiu făcut pe parcursul a cinci ani, de cercetătorii de la University College London.

E-book-urile se citesc mai lent decât cărţile

Durata lecturării unei cărţi în format electronic este mai mare decât în cazul unei cărţi tipărite, potrivit unui studiu recent, realizat de firma de consultanţă Nielsen Norman Group şi citat de CNN. Concluzia a venit după ce 24 de voluntari au citit o povestire de Ernest Hemingway atât în forma printată, cât şi pe iPad, Kindle 2 şi PC.

Cu toate că durata medie de lecturare a fost de 17 minute şi 20 de secunde, au existat diferenţe mari între timpul petrecut asupra operei în funcţie de suportul de pe care au citit voluntarii. Astfel, atunci când participanţii la studiu au citit povestirea pe iPad, viteza lor de citire a scăzut cu 6,2%, iar pe Kindle cu 10,7% faţă de viteza medie de lecturare pe print.

Inteligenţa artificială creşte eficienţa, dar alimentează superficialitatea

Potrivit presei internaţio­nale, religia practicată în sediul Google din Mountain View, California, este tailorismul.

Randamentul şi eficienţa sunt puse pe primul loc în „compania fondată în jurul ştiinţei şi al măsurătorilor" şi care depune eforturi pentru a „sistematiza totul", aşa cum a declarat directorul general al Google, Eric Schmidt pentru revista „Harvard Business Review".

Misiunea companiei este să „organizeze informaţiile din întreaga lume şi să le facă universal accesibile şi folositoare. Motorul ei de căutare ar trebui „să înţeleagă exact ceea ce gândeşti şi să-ţi furnizeze informaţia de care ai nevoie".

Astfel, informaţia devine o resursă utilitară ce poate fi procesată cu o eficienţă industrială. Cu alte cuvinte, „cu cât extragem mai repede esenţialul, cu atât devenim mai productivi ca gânditori", scrie Carr despre efectul „Google" asupra gândirii omului modern.

Miză financiară

Scriitorul american consideră că Google îşi doreşte clienţi care navighează rapid şi mult tocmai pentru a colecta cât mai multe informaţii, astfel încât companiile să ne asalteze cu reclame.

„Majoritatea proprietarilor de site-uri comerciale au o miză financiară din colectarea «firimiturilor» de informaţii despre noi, atunci când sărim de la un link la altul", susţine Nicholas Carr, adăugând că ultimul lucru pe care şi-l doresc aceste companii este să încurajeze cititul profund sau activităţile de relaxare tradiţionale.

Astfel, „în timp ce suntem absorbiţi de lumea internetului, pierdem gândirea atentă şi profundă, iar ceea ce nu exersăm dispare", avertizează scriitorul, citat de LiveScience. Antidotul: „să fim conştienţi de ceea ce sacrificăm atunci când butonăm computerele şi telefoanele inteligente", conchide Carr.