Angajaţi ştampilaţi în numele firmei

Angajaţi ştampilaţi în numele firmei

Intrarea în familia unei companii de renume este echivalentă pentru mulţi nou-angajaţi cu o mare realizare ce trebuie făcută publică cu orice ocazie. Când ajungi în posesia unei legitimaţii pe care stă numele tău lângă sigla unui brand de renume, simţi că ai realizat ceva.

Intrarea într-o companie se „oficializează“ în momentul în care noul angajat intră în posesia „blazonului“ acesteia.Legitimaţia, pachetul de cărţi de vizită, pixurile, brichetele şi chiar hainele inscripţionate cu brandul pentru care lucrează îi induc noului angajat sentimentul de apartenenţă la grupul în care a intrat.

Cum pentru mulţi salariaţi obţinerea unui loc de muncă la o firmă cunoscută echivalează cu o realizare personală, cu această ocazie apare şi nevoia de a-şi face public succesul.

În timp însă, spun specialiştii, mai ales în cazul angajaţilor bine pregătiţi din punct de vedere profesional, sentimentul de apartenenţă la grup poate deveni agasant, după care poate dispărea.

Cu legitimaţia la vedere

Maria C. are 26 de ani şi în urmă cu doi ani s-a angajat la o companie multinaţională de renume. Până să primească slujba, a trecut prin multe interviuri şi teste. Vestea că a fost acceptată în rândul angajaţilor firmei a fost una dintre cele mai bune pe care le-a primit vreodată.

„Îmi venea să strig în gura mare că sunt cea mai bună, că le-am dat clasă concurenţilor, că doar pe mine m-au ales“, îşi aminteşte tânăra. „Când am primit legitimaţia, mă simţeam în al nouălea cer. Parcă aş fi vrut s-o multiplic, s-o lipesc pe pereţi acasă, la serviciu, să le-o trimit prietenilor, foştilor colegi de facultate“, mai spune Maria.

„Mă gândeam că sunt un pic deplasată, dar nu puteam să mă abţin. Mă făceam că uit legitimaţia agăţată la gât prin mijloacele de transport sau când ieşeam seara, după serviciu, cu amicii în oraş“, adaugă ea. La fel a reacţionat şi când a primit din partea multinaţionalei produse promoţionale sau haine imprimate cu sigla acesteia. Dar după o perioadă, acest sentiment de mândrie dat de apartenenţa la grupul pe care îl credea select s-a atenuat.

„Cumva, parcă nu suntem din acelaşi film. Entuziasmul meu a scăzut când am constatat că valorile mele personale trebuie să fie pe locul doi, adică după interesul companiei“, a spus Maria. Acum, când vede pe stradă tineri cu legitimaţia lăsată la vedere se gândeşte dacă aceştia pur şi simplu au uitat-o sau încearcă aceleaşi senzaţii pe care le-a avut şi ea în urmă cu doi ani.

Aşteptări înşelate

Mihai M., în vârstă de 37 de ani, lucrează la o companie de telefonie mobilă de aproape cinci ani. Ne-a povestit că a intrat plin de speranţă în firmă, convins că nu va fi dezamăgit. Numai că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg.

„A fost altfel decât mă aşteptam. Încerc să fiu elegant, să nu evoc nume sau situaţii, şi să spun doar că e vorba de o nepotrivire de caracter“, explică Mihai, adăugând că uneori a fost chiar mândru să poarte hainele sau să folosească obiectele pe care era scris mare numele companiei. Starea de bine s-a risipit când a constatat că are prea puţine lucruri în comun cu sistemul organizaţional de la serviciu.

„Am devenit indiferent. Şi nu am plecat din cauză că sunt pragmatic. Salariul e bun, am maşină de serviciu (cu sigla firmei), am o poziţie bună, dar nu trăiesc ca să propovăduiesc numele companiei“, mai spune el.

Cu maşina firmei în vacanţă

Claudia S. are 34 de ani şi este director financiar la o companie din domeniul IT. A primit maşină de serviciu în urmă cu trei ani. Sigla firmei stă la loc de cinste pe uşile autoturismului. Atunci când cei din jur o privesc cu oarecare admiraţie, pe Claudia o încearcă un sentiment de mândrie. Dar când alţii fac comentarii mai puţin plăcute la adresa serviciilor companiei sau când se întâmplă să fie apostrofată pe motiv că se laudă cu maşina de firmă, senzaţia nu este tocmai plăcută.

„În cele din urmă, e doar o maşină. O folosesc când am nevoie. La început eram mândră. Apoi, am fost deranjată de comentariile răutăcioase ale unora. Trebuie să înveţi să te detaşezi“, spune femeia. Recunoaşte însă că şi în momentul de faţă se simte bine când vede că sunt persoane care o privesc admirativ atunci când se urcă la volanul autoturismului.

În ultima perioadă, afirmă Claudia, a întâlnit astfel de reacţii mai mult în oraşele mici pe care le-a vizitat în vacanţă. „La Bucureşti, nu prea mai impresionezi pe nimeni“, a conchis ea. 

Compania se distinge prin valorile sale

Pentru a face faţă competiţiei, fiecare companie încearcă să recruteze personal cât mai bine calificat. Pe lângă salariu şi bonusuri, orice firmă caută o identitate proprie, iar în acest scop îşi alcătuiesc o cultură din elemente capabile să o individualizeze, afirmă experţii în sociologia organizaţiilor. Normele şi valorile specifice respectivei instituţii pot fideliza angajaţii şi pot transforma compania într-un ideal pentru cei din exterior. Tocmai din această cauză, managerii trebuie să consolideze cultura organizaţiei sau, dacă se impune, să o modifice.

Succesul, asociat cu apartenenţa la grup

Dacă angajaţii şi-au dorit foarte mult să lucreze într-o companie, legitimaţia reprezintă „confirmarea“ succesului lor, susţin experţii în resurse umane.

Psihologul Lena Rusti consideră că angajaţii simt nevoia să se identifice cu un brand atunci când îşi doresc să le fie confirmat statutul social. Cei care nu au o stimă de sine crescută simt această nevoie mai puternic.

„În momentul în care obţinem o carte de vizită cu sigla unei mari companii, aceasta ne confirmă interior că «suntem cineva» şi avem ocazia de a decompensa sentimentul de inferioritate într-unul de superioritate“, afirmă Lena Rusti.

Potrivit psihologului, acest lucru se vede uşor la persoanele care nu au încredere în ele însele chiar de la primele replici ale unei conversaţii. „Discuţia nu trimite la cunoaşterea celuilalt, ci la crearea unui canal de comunicare comun de genul «tu unde lucrezi?»“, mai spune Rusti.

Astfel, relaţionarea vine pe filieră organizaţională întrucât compania îi oferă respectivului angajat un sentiment de siguranţă prin legitimaţia şi prin cărţile de vizită pe care le are în buzunar. Atunci când numele companiei nu este suficient de important, poate fi compensat de poziţia deţinută.

Fidelizare şi promovare

„Toate obiectele cu sigla firmei generează o stare de confort pentru angajaţi, fiind, de fapt, una dintre modalităţile prin care angajatorul semnează un «contract psihologic» cu noii salariaţi“, a explicat pentru „Adevărul“ Iuliana Badea, Sales Manager la firma de consultanţă în resurse umane Lugera & Makler. În aceste condiţii angajaţii se simt ca aparţinând unui grup comun, adaugă ea.

Pe de altă parte, furnizarea de obiecte cu sigla firmei, spun specialiştii în resurse umane, nu este doar o bună modalitate de fidelizare a angajaţilor, ci şi un bun instrument de promovare. „Aplicarea acestei strategii dă rezultate bune atât în interiorul companiei, cât şi în exteriorul acesteia“, consideră Iuliana Badea. 

De la mândrie la agasare şi apoi la indiferenţă

Specialiştii în resurse umane spun că la un moment dat sentimentul de apartenenţă la grup poate deveni agasant. Când activităţile de fidelizare sunt impuse şi încep să se desfăşoare mai des în timpul liber (ieşiri seara în oraş cu şeful şi colegii, de exemplu), unii angajaţi încep să le considere deplasate. Psihologii atrag atenţia că probleme pot apărea şi atunci când în colectiv există persoane incompetente care încearcă să-şi acopere rateurile prin sublinierea afilierii la grup.

„În acest caz, cei din jur încep să se îndepărteze“, explică Lena Rusti. La indiferenţă ajung în special angajaţii competenţi, care remarcă după un timp că respectiva companie nu-i mai provoacă din punct de vedere profesional.

Cum îndepărtezi riscul depersonalizării?

O companie sănătoasă din punct de vedere organizaţional foloseşte în beneficiul său personalitatea fie­cărui angajat de aşa natură încât să-i crească acestuia randamentul.

Probleme de comunicare

„Când cultura companiei foloseşte un «pat al lui Procust» pentru a-i face pe toţi după chipul şi asemănarea ei, izbucnesc conflicte interne şi de comunicare“, avertizează psihologul Lena Rusti.

Pentru a evita astfel de situaţii, managerii trebuie să ţină cont de faptul că angajaţii nu pot funcţiona ca nişte roboţi.

De cealaltă parte, salariaţii trebuie să fie conştienţi de faptul că este necesar să menţină un echilibru între viaţa profesională şi cea personală şi să nu confunde valorile companiei în care lucrează propriul lor set de valori.

Atunci când un angajat simte că în interiorul său se dă o bătălie între propriile valori şi cele impuse de companie, că trebuie să renunţe la principiile lui de viaţă, o soluţie este să-şi găsească un alt loc de muncă, afirmă experţii în comportamentul uman.

Pro:Confirmare socială

Mediul profesional, cu reguli clare, permite fiecărui angajat să aparţină unui grup.

Contra:Fără viaţă personală

Încălcarea propriilor reguli de viaţă duce la un conflict interior. Soluţia: ieşirea din grup.

Angajaţii fac publicitate

Fiecare angajat îşi poate asuma rolul de comunicator extern, mesajul său fiind centrat pe seriozitatea şi calitatea de care dă dovadă compania, arată profesorul Dumitru Iacob în cartea „Comunicare organizaţională“. Salariatul trebuie să simtă însă nevoia de a vorbi despre companie, să fie motivat în acest sens.