VIDEO La mulţi ani, maestre Mircea Albulescu!

Publicat: 04.10.2009 20:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 23:53

Mircea Albulescu, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, împlineşte astăzi 75 de ani. După 57 de ani în „robia“ teatrului, aşa cum descrie seniorul îndeletnicirea sa, Mircea Albulescu simte că şi-a câştigat publicul cu fiecare reprezentaţie.

Mai citeşte şi:

Braşov: Liviu Steciuc este cel mai longeviv director al Teatrului Arlechino
Iaşi: Două premiere pe scena Naţionalului
Sibiu: Spectacole şi lansări la „Radu Stanca“

În biroul său luminos, cu o bibliotecă plină de cărţi şi de amintiri în spatele său, Mircea Albulescu vorbeşte despre viaţa sa cu o naturaleţe inimitabilă. Cel pe care Matei Vişniec l-a descris drept „zeul teatrului“, crede că şi-a ales una dintre cele mai grele meserii de pe lume.

„Pe măsură ce îmbătrâneşti, trebuie să ştii exact ce poţi să mai faci, ce se cade să mai faci, ce poţi să mai fii, ce se cade să mai fii. Am găsit un cuvânt decent întru toate: decenţă“, mărturiseşte actorul.

„Toată cariera mea m-am căznit să fiu o treaptă, iar ei sunt obligaţi, prin blestemul meseriei mele, să mă nege. Cu o singură condiţie importantă: să pună altceva mai bun în loc“, spune Mircea Albulescu.

Are regrete, aşa cum are „două mâini şi două picioare“, dar sunt „pasagere“ şi au un atribut: îl „dumiresc“ în privinţa paşilor pe care îi va face de acum încolo.

A primit Premiul de Excelenţă anul acesta, la TIFF, dar pentru el cel mai mare premiu este faptul că „lumea vine seara la teatru“. „În această îndeletnicire actoricească nu este niciun lucru definitiv câştigat. Trebuie, în fiecare zi, cu fiecare prestaţie, de fiecare dată când apari în faţa publicului, să fii foarte atent pentru că trebuie să te relegitimezi în îndeletnicirea ta“, spune actorul.

„Eu spun că îndeletnicirea actoricească este când o faci actoricească. Este nepământesc de grea şi nu cred că există vreun om care să fi ales să fie actor. Ci Dumnezeu, din când în când, se uită de sus, mai pune ochiul pe unul dintre noi şi zice «Băăă!», iar tu îi răspunzi «Da, Doamne» şi te faci rob pe viaţă. Pentru că este o robie. Într-o seară, publicul este mai nereceptiv, mai distrat şi tu tragi de dânsul şi încerci să întinzi o punte peste rampă şi nu iese nimic“, mărturiseşte actorul.

Aprecierea publicului, cel mai important premiu

Premiile pe care le-a primit de-a lungul carierei au contat pentru părinţii săi, care „se fuduleau în cartier cu ce băiat au ei“. Pentru actorul care a jucat în peste 80 de filme şi în şi mai multe piese de teatru, gesturile unor oameni obişnuiţi sunt cele care i-au încununat munca.

Pe vremea în care trupele de teatru se deplasau în fabrici pentru spectacole, maestrul Albulescu a întâlnit un muncitor care i-a schimbat percepţia despre importanţa teatrului în viaţa oamenilor obişnuiţi. După un spectacol la Ploieşti, „unu’ destul de relativ îmbrăcat“ i-a întins actorului, cu un ton imperativ, o sacoşă de un leu, cam ponosită. „Ştii ce era? Raţia lui de zahăr şi ulei. Poţi să te bucuri că faci această meserie, această sfântă meserie. Există şi aceşti sfinţi anonimi, care binecuvântează o îndeletnicire“, spune cu lacrimi în ochi Mircea Albulescu.

„Fii şi nu fă!“

Are o deviză pe care a încercat s-o transmită şi altora, „Fii şi nu fă!“. Poate şi de aceea nu l-au interesat rolurile care aduceau a Mircea Albulescu.

„Nu există niciun rol în care să fi fost eu; am jucat criminali, împăraţi, toate jigodiile şi toate splendorile de pe lumea asta. Asta este partea splendidă a acestei meserii, când actorul nu se ia pe sine, propria sa persoană, pe scenă. Fiecare rol este o teribilă provocare“, mărturiseşte actorul.

În această seară actorul va serba pe scena Teatrului Naţional, unde joacă în piesa „Sînziana şi Pepelea“. Mâine va sărbători cei 75 de ani alături de prietenii săi, Beligan, Moraru, Dinică, Vişan, Ileana Stana Ionescu, „la şpriţ, într-o cârciumă“.

Mini CV

Mircea Albulescu s-a născut la 4 octombrie 1934, la Bucureşti. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1956. Este actor, profesor universitar, poet şi prozator. A jucat în peste 80 de filme, printre care „Cel mai iubit dintre pământeni“, „Revanşa“ sau „Noi, cei din linia întâi“, dar şi în peste 300 de piese la Teatrul Radiofonic.

Nu există niciun rol în care să fi fost eu; am jucat criminali, împăraţi, toate jigodiile şi toate splendorile de pe lumea asta.

Mircea Albulescu
actor

Teatrul Radiofonic - „cea mai iubită îndeletnicire actoricească“

Are aproape 60 de ani trăiţi în roluri. Unele grele, în care şi-a rupt piciorul, altele în care şi-a „paradit coloana“ şi roluri cărora le-a iubit destinul.

„A avea această extraordinară posibilitate, ca pentru două ore să intri, ca mâna într-o mănuşă, în destinul altcuiva, e un lucru pe care, cu ghilimele respectuoase, «civilii» nu îl pot trăi“.

Teatrul Radiofonic este „cea mai iubită îndeletnicire actoricească“, după cum mărturiseşte. „Dacă o sută, o mie sau zece mii de oameni ascultă o piesă de teatru, o sută, o mie sau zece mii de oameni văd alt spectacol. Este îndeletnicirea în care spectatorul, sau receptorul, cum îi spunem noi, este cel mai creativ“, explică Albulescu.

Actorul sfinţeşte rolul, este credinţa maestrului. De aceea, în faţa lui Gheorghe Visu şi a lui Carmen Tănase, criticaţi pentru alegerea lor de a juca în telenovele, scoate pălăria „de la etajul patru până la al treilea subsol, pentru că sfinţesc îndeletnicirea de actor şi într-o asemenea împrejurare“.

„E greu ca într-un loc cum ar fi oborul eu să înalţ o biserică de rugă. Ei bine, aceşti doi mari actori au făcut acest lucru minunat pentru care îi apreciez şi, ca să fiu foarte, foarte sincer, îi şi invidiez“, mai spune maestrul.

A avea această extraordinară posibilitate, ca pentru două ore să intri în destinul altcuiva, e un lucru pe care, cu ghilimele respectuoase, «civilii» nu îl pot trăi.