Au şi alţii clişee

Oriunde sunt diferenţieri între regiuni, există şi anecdote care fixează aceste diferenţe Specialiştii spun că nu sunt popoare fără bancuri, fără o denumire a celuilalt, unde

Oriunde sunt diferenţieri între regiuni, există şi anecdote care fixează aceste diferenţe

Specialiştii spun că nu sunt popoare fără bancuri, fără o denumire a celuilalt, unde celălalt poate fi o naţiune, o regiune, un sat...

Noi avem bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni. În Grecia, se fac glume pe seama ponticilor, cei care locuiesc pe malul Mării Negre. În Irlanda, sunt taxaţi aşa-numiţii "kerrymen", din sud-vestul ţării, în Italia, se râde pe seama sicilienilor şi a napolitanilor, în Spania, sunt luaţi peste picior cei din Galicia şi Lepe (Andaluzia).

"Oriunde există diferenţieri istorice clare între regiuni - şi unde nu există? - există şi anecdote care fixează aceste diferenţe şi care atribuie uneia dintre regiuni o anume calitate sau un anume defect. Nu e, în niciun caz, o practică specific românească", spune Şerban Anghelescu, etnolog.

"Sunt popoare cu multe bancuri, popoare cu puţine bancuri. Fără bancuri nu există, fără o denumire a celuilalt, unde celălalt poate fi o naţiune întreagă, o regiune, un sat", precizează şi sociologul Zoltan Rostas.

"Stereotipuri există pretutindeni"

Aşadar, stereotipuri regionale există peste tot în lume, după cum există şi bancuri care să le întreţină şi să le ducă mai departe. În toată Europa, de pildă, funcţionează săgeţile aruncate reciproc între locuitorii diferitelor zone. În Franţa, parizianul se crede buricul pământului. "Dacă-l vezi cum e faţă de cel din Lyon, din Bordeaux, din Grenoble... zice că el e Franţa, că e chintesenţa spiritului francez", spune Stelian Tănase.

Lyonezul, pe de altă parte, e şi el foarte orgolios şi zice că nu şi-ar dori absolut deloc să locuiască la Paris. În glumele germanilor, prostănacii sunt cei care locuiesc în Ostfriesland, în bancurile bulgarilor, cei care locuiesc în zona rurală din jurul Sofiei. "Stereotipurile există pretutindeni", spune psihosociologul Alin Gavreliuc.

"E o tendinţă interumană şi intergrupală. Se vorbeşte chiar de aşa-numita ipoteză a eterogenităţii ingrupului şi a omogenităţii outgrupului: când mă uit la grupul meu, sunt capabil să-i văd pe oameni nuanţat, diferenţiat, sunt capabil să-i individualizez, dar când îi privesc pe ceilalţi, îi iau la grămadă, îi bag în aceeaşi oală.

Cei care sunt parte a grupului meu sunt gratificaţi, priviţi mai puţin critic, ceilalţi sunt, dimpotrivă, dispreţuiţi, catalogaţi în tipuri negative".

Zâzania franco-belgiană

Francezii sunt campioni la a face glume despre belgieni. "Sunt tot soiul de bancuri care bat pe defectele belgienilor, aşa cum le văd francezii: că belgienii se hrănesc cu cartofi prăjiţi cu maioneză, ăsta e rafinamentul lor culinar, că belgienii sunt prostovani rău, erau şi nişte benzi desenate pe tema asta, făcute tot de francezi", spune Ioana Popescu, etnolog. Vezi bancuri precum: "Un cuplu de belgieni vizitează muzeul Luvru.

Cei doi sunt în sala egipteană, iar femeia încearcă să descifreze inscripţiile de pe sarcofagul unei mumii. <> , <> ", "Un francez se duce în vizită la un amic de-al său belgian care tocmai a devenit tată. Francezul, văzând copilaşul, e cuprins de admiraţie. <> , <<15 zile>> , îi răspunde belgianul. <<Şi cum îl cheamă?>> , <> ".

Nici belgienii nu scapă ocazia să-i <<înţepe>> pe francezi. A se vedea episodul de anul trecut, care l-a avut în centrul său pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Acesta a părut uşor euforic la conferinţa de presă ce a urmat unei întâlniri cu Vladimir Putin, iar primii care au difuzat imaginile au fost cei de la televiziunea publică belgiană, RTBF.

Secvenţa video a fost precedată de un comentariu al prezentatorului belgian Eric Boever: "După toate aparenţele, Sarkozy n-a băut la întâlnirea cu Putin numai apă". În cele din urmă, belgianul a fost nevoit să-şi ceară scuze pentru comentariul său.

Cum e în SUA?

"Forme de identificare regională există şi Statele Unite ale Americii, chiar dacă aici, spre deosebire de Europa, nu ai o istorie regională atât de lungă şi complicată, care să preceadă construcţia statului naţional modern", precizează Puiu Lăţea, sociolog.

Iată câteva exemple de astfel de stereotipuri regionale: "cei din Sud sunt înapoiaţi şi, dacă sunt albi, sunt rasişti; cei din New York sunt cam nesimţiţi şi mereu grăbiţi; cei din Wisconsin sunt băutori de bere şi consumatori de brânză; cei din Alaska sunt în afara civilizaţiei; cei din Utah ar fi, toţi, mormoni, poligami; texanii sunt cam <<ţărani>> - le place orice e mare (maşini, ferme) şi sunt conservatori; cei din Seattle sunt cafengii şi fumători notorii; cei din Minnesota (dar şi vecinii lor, cum ar fi cei din Dakota de Nord sau de Sud) sunt <> , adică enervant de politicoşi, chiar plictisitori (vezi filmul <> ); cei din California sunt firi foarte realaxate, nu le pasă de nimic: în San Francisco ar fi plin de gay sau hippy; cei din Iowa, Kansas, Indiana sunt pragmatici, practici şi cam conservatori.

Câteodată, stereotipurile caracterizează regiuni mai mari decât statele, câteodată se referă la populaţia unor state, câteodată, ele se referă doar la oraşele mai mari".

Interesant este că diferenţele lingvistice sunt cele care conduc la multe glume în SUA: "Din punctul de vedere al unuia din New York, unul care vorbeşte <> e detectabil imediat. Şi invers. Gândeşte-te, pentru analogie, la o întâlnire între un bucureştean tânăr şi mai <> şi un ardelean mai matur, în termeni de ritm al vorbirii, accent şi recursul la formule de politeţe".

Bancuri cu belgieni

De ce îşi pune belgianul ziarul în frigider? Ca să aibă ştiri proaspete.

Cum recunoşti un belgian într-un submarin? E singurul care poartă paraşută.