Ghidul bolnavului de reumatism

Află prin ce metode poate fi calmată durerea şi redată mobilitatea

Când temperaturile scad şi umiditatea creşte, durerile de articulaţii ale reumaticului se intensifică. Vestea proastă este că evoluţia celor mai multe forme de reumatism este greu de controlat. Vestea bună este că suferinţa poate fi ţinută în frâu prin terapii alopate şi complementare.

Reumatismul nu afectează doar articulaţiile, aşa cum multe persoane cred. El se referă şi la suferinţele oaselor şi muşchilor. În total, reuneşte mai bine de o sută de boli musculo-scheletice şi articulare, unele mai rare, altele mai frecvente.

Dintre cele cu o incidenţă mare fac parte artroza, o deteriorare a cartilajului articular, poliartrita reumatoidă, boală în care propriul sistem imunitar „atacă" articulaţiile, şi spondilita anchilozantă, în care articulaţiile vertebrelor se inflamează şi se înţepenesc. Dincolo de particularităţile pe care le are fiecare boală articulară, toate au două puncte comune: durerea şi limitarea mobilităţii.

Paracetamolul, toxic în doze mari

Medicamentele analgezice şi antiinflamatoare se prescriu atât în artroză, cât şi în poliartrita reumatoidă. Cel mai folosit dintre analgezice este paracetamolul. Din dorinţa de a scăpa de dureri, unii bolnavi au tendinţa de a lua doze mari de paracetamol şi ajung să-şi pună viaţa în pericol, pentru că acest medicament este toxic în exces.

El declanşează hepatită acută fulminantă şi insuficienţă hepatică, care pot duce la deces. Doza zilnică recomandată unui adult fără probleme de sănătate asociate este de 2 g, echivalentul a patru pastile cu o concentraţie de substanţă activă de 500 mg.

Antiinflamatoarele pot provoca hemoragii digestive

Dacă paracetamolul nu mai este suficient pentru a calma durerile articulare, se poate recurge la antiinflamatoare nesteroidiene de tipul diclofenacului, naproxenului si ibuprofenului. Acestea inhibă secreţia substanţelor proinflamatoare în organism şi diminuează astfel inflamaţia de la nivelul articulaţiei bolnave (dar nu o pot elimina), însă nu sunt lipsite de efecte adverse.

Ele dau în principal suferinţe gastrointestinale de tipul arsurilor gastrice, gastritei, ulcerului şi chiar hemoragiilor digestive, dar afectează şi ficatul şi rinichii. O persoană din 70 care folosesc timp îndelungat antiinflamatoare nesteroidiene dezvoltă ulcer gastric şi o persoană din 150 suferă o hemoragie digestivă superioară, potrivit statisticilor. De aproximativ zece ani, a apărut în farmacii o categorie de antiinflamatoare nesteroidiene numită inhibitori COX-2, cum ar fi celecoxib şi etoricoxib.

COX-2 este o enzimă care facilitează reacţiile inflamatoare în organism. Aceste medicamente mai noi sunt la fel de eficiente ca antiinflamatoarele convenţionale, dar au avantajul unor reacţii adverse mai puţin deranjante. O soluţie alternativă la pastile o reprezintă cremele cu substanţe analgezice şi antiinflamatoare care au, cel mult, efecte adverse locale, de tipul iritaţiei.

Corticosteroizii favorizează osteoporoza

Când durerea devine insuportabilă şi/sau articulaţia este distrusă,se recurge la operaţie

În caz de artrită reumatoidă, procesul inflamator de la nivelul articulaţiei poate fi întrerupt cu corticosteroizi. Efectele lor adverse nu sunt de ignorat: creşterea în greutate, umflarea feţei, subţierea pielii, hipertensiunea arterială, diabetul şi demineralizarea osoasă (osteoporoza).

Aceste reacţii adverse depind de doza zilnică şi de perioada de administrare. Corticosteroizii se pot administra şi sub formă de injecţii intramusculare, intravenoase sau intraarticulare. Medicamentele biologice de tipul infliximab, etanercept sau adalimumab sunt cea mai nouă terapie pentru poliartrita reu­matoidă.

Ele contracarează acţiunea imunitară îndreptată împotriva articulaţiilor prin inhibarea factorului de necroză tumorală, o substanţă care stă la originea reacţiei exagerate de apărare a organismului. Medicamentele biologice sunt recomandate doar atunci când celelalte tratamente s-au dovedit ineficiente şi au ca principal efect advers scăderea imunităţii şi, implicit, creşterea vulnerabilităţii la infecţii.

Plasturii antireumatici, o soluţie comodă

O opţiune în caz de artroză sau de artrită reumatoidă o reprezintă şi plasturii antireumatici, a căror gamă a devenit tot mai diversificată în ultimii ani. Există două categorii de asemenea plasturi: unii care produc o iritaţie locală şi stimulează astfel circulaţia sanguină (cei cu capsaicină, de exemplu) şi alţii pe bază de substanţe antiinflamatoare (derivaţi ai aspirinei). Ambii sunt uşor de utilizat, calmează temporar durerea şi au avantajul că nu produc reacţii adverse.

Terapii cu injecţii în articulaţii

Dacă durerile articulare sunt severe, se pot injecta corticosteroizi în articulaţiile mari (genunchi, umeri, coate, încheieturile mâinii, glezne). Efectul acestor injecţii se menţine pe o perioadă de la câteva săptămâni la câteva luni. O altă injecţie care se face intraarticular, recomandată în special pentru genunchi, este cea cu acid hialuronic, disponibilă de puţin timp în România şi destul de costisitoare.

Acidul hialuronic se găseşte în mod natural în cartilaje şi în lichidul sinovial şi are rol lubrifiant şi de atenuare a şocurilor. Atât calitatea, cât şi concentraţia lui sunt reduse în afecţiunile articulare. Injecţiile cu această substanţă cresc flexibilitatea cartilajului articular şi diminuează durerea. Însă nici acestea nu pot trata definitiv inflamaţia. Efectele acidului hialuronic se menţin cel mult şase luni.

Tratament din sângele propriu

De aproximativ un an, s-a lansat în România un nou tratament pentru artroză, Orthokine, care se obţine din sângele propriu al bolnavului, fără adaos de substanţe sintetice şi fără efecte adverse. După ce se recoltează sângele cu o seringă specială care conţine microsfere de sticlă, se „incubează" timp de 6-9 ore. În contact cu suprafaţa de sticlă, concentraţia de citokine, un tip de proteine cu acţiune antiinflamatoare în organism, creşte de 140 de ori.

Ulterior, acestea sunt separate de celulele sanguine şi injectate în articulaţia dureroasă a aceluiaşi bolnav. Efectul antiinflamator al terapiei se menţine doi ani, potrivit producătorilor. Procedura se face în câteva clinici private şi nu este decontată de CNAS. Cele şase injecţii, administrate câte una pe săptămână, costă în total 1.100 de euro.

Specialistul nostru
Dr. Daniela Opriş
medic specialist
medicină internă,
asistent universitar reumatologie
Spitalul Clinic „Sf. Maria", Bucureşti

Terapia biologică reprezintă cel mai modern şi mai eficient mod de tratament al poliartritei reumatoide, al spondilitei anchilozante şi al artritei psoriazice. Aceste boli inflamatorii au un substrat autoimun, iar tratamentele biologice sunt ţintite împotriva unor elemente imunologice (de cele mai multe ori citokine) implicate în iniţierea şi în perpetuarea bolii.

Există mai multe tipuri de astfel de medicamente, iar numărul celor aflate în studiu este în continuă creştere. Pentru cele trei afecţiuni există aprobare şi susţinere din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate dacă sunt îndeplinite anumite criterii şi numai după ce terapiile clasice s-au dovedit a nu avea rezultate. Tratamentul biologic mai este utilizat în afecţiuni precum lupusul eritematos sistemic, osteoporoza, limfoamele maligne şi bolile inflamatorii ale colonului.

Statistică

În jur de 85 la sută din persoanele cu vârste de peste 70 de ani
au dureri articulare.

Cum te poate ajuta fizioterapia

Magnetoterapia, o altă procedură indicată în reumatism, stimulează circulaţia şi înlătură durerile

Pentru un bolnav cu reumatism, fizioterapia este de un real ajutor în calmarea durerii şi inflamaţiei. Ea este indicată în mod deo­sebit atunci când se reduce mobilitatea articulaţiei afectate şi bolnavul întâmpină dificultăţi în a efectua diferite mişcări. Procedurile de fizioterapie acţionează nu doar asupra articulaţiilor, ci şi asupra muşchilor şi structurilor nervoase şi are efect antalgic, antiinflamator şi miorelaxant (efect relaxant asupra muşchilor).

Electroterapia

Printre cele mai eficiente şi mai recomandate proceduri sunt cele cu diverşi curenţi electrici (electroterapie): curent TENS (are un efect analgezic puternic), curenţi interferenţiali (stimulează musculatura şi reduc durerea), curenţi diadinamici (atenuează durerea şi relaxează muşchii) şi curenţi galvanici (folosiţi pentru administrarea de medicamente antiinflamatoare şi miorelaxante, care se absorb în acest mod mai eficient prin piele).

Hidroterapia

În cazul bolnavilor cu reumatism, indicate sunt procedurile cu apă caldă. Ele acţionează asupra organismului bolnavilor prin intermediul receptorilor nervoşi, adică prin excitaţiile primite de la terminaţiile nervoase din piele. Sunt eficiente băile calde, în care pot fi adăugate plante (puse într-un săculeţ) cu efect antiinflamator şi antalgic, cum sunt salcia, creţuşca, muşeţelul, arnica, untul-pământului şi rozmarinul.

În hidroterapie, duşurile nu sunt unele obişnuite, corpul fiind stropit progresiv, în sensul circulaţiei sângelui către inimă. În caz de gonartroză (artroză la genunchi), de exemplu, duşul începe de la degetele picioarelor şi continuă treptat până la genunchi, după care se coboară cu jetul de apă în sens invers. Sauna este mai puţin eficientă în reumatism, însă împachetările la cald atenuează durerea pentru o perioadă.

Masajul

Pentru că stimulează secreţia unor hormoni care ne conferă o stare de bine, masajul poate atenua durerile articulare, cel puţin pentru o perioadă. Această procedură are totodată acţiune antiinflamatoare şi relaxantă pentru muşchi, crescând mobilitatea articulaţiilor.
În caz de reumatism însă, doar masajul terapeutic efectuat de o persoană cu pregătire medicală este indicat.

Un masaj neprofesionist nu doar că nu aduce niciun fel de beneficiu, dar poate agrava starea bolnavului. Substanţele (creme, unguente) cu efect analgezic şi antiinflamator se absorb mai uşor prin mişcările de masaj, motiv pentru care este recomandată utilizarea lor.

Kinetoterapia redă mobilitatea

Această formă de terapie este foarte importantă îndeosebi în recuperarea bolnavilor cu poliartrită reumatoidă. Programul de tratament kinetoterapic se stabilieşte întotdeauna de către un specialist, în funcţie de forma de reumatism şi de gradul de deteriorare a articulaţiilor.

Mişcările recomandate de kinetoterapeut au rolul de a tonifia muşchii ce înconjoară articulaţia bolnavă, lucru care va reduce presiunea aplicată pe aceasta şi va creşte mobilitatea. Pot fi utilizate diferite aparate, precum bicicleta ergometrică, scripeţii, talpa cu arc şi altele. O variantă de kinetoterapie indicată reumaticilor este cea efectuată în apă (hidrokinetoterapie), care implică mai puţină presiune exercitată la nivelul articulaţiilor.

Nu evita mişcarea!

Când o articulaţie este dureroasă, bolnavul cu artroză are tendinţa de a o folosi mai puţin, pentru a evita suferinţa. Acest lucru va face ca muşchii din jurul articulaţiei afectate să-şi piardă tonusul şi rezistenţa. Pentru că muşchii res­pectivi se slăbesc, pe articulaţia bolnavă apasă o presiune mai mare.

Consecinţa este deteriorarea mai puternică a cartilajului, deci agravarea durerii şi progresia reumatismului. Prin urmare, bolnavii nu trebuie să evite mişcarea, ci, din contră, să facă exerciţii, dar de dificultate moderată, pentru că forţarea articulaţiei
creşte uzura. Sunt indicate plimbările, mersul cu bicicleta, înotul şi gimnastica medicală.

Specialistul nostru
Dr. Georgiana-Ozana Tache
medic primar
balneofizioterapie
şi recuperare medicală

Cele mai eficiente proceduri balneare ce se adresează cu precădere reumatismului cronic degenerativ (artroza) şi reumatismului inflamator cronic (artrita reu­matoidă) sunt galvano­ionizarea, undele scurte, ultrasunetele şi laserterapia. Acestea trebuie însoţite şi de masaj terapeutic şi de un program de gimnastică medicală sau kinetoterapie. Se recomandă cure care să includă zece şedinţe.

Procedurile se pot repeta de două ori pe an, iar la acestea se poate adăuga o cură balneară, într-o staţiune de profil, precum Techirghiol, Mangalia, Eforie Nord, Pucioasa, Amara, Lacul Sărat şi Băile Herculane. În aceste staţiuni există şi factori naturali de cură, precum apele minerale, care se utilizează în cure externe, nămolurile, care au proprietăţi terapeutice de necontestat, dar şi climatul.

Precauţie

Băile fierbinţi nu sunt indicate hipertensivilor şi diabeticilor.