Dr. Irina Strâmbu, medic pneumolog: „În cancerul pulmonar, radiografia singură nu este o soluţie“
0
Cancerul pulmonar, cel mai frecvent şi cel mai grav tip de cancer, evoluează în tăcere, iar peste 75% din cazuri sunt diagnosticate prea târziu. Aceşti pacienţi pierd lupta cu boala, pentru că nu mai pot fi operaţi. Singura şansă este depistarea tumorii într-un stadiu incipient, când operaţia este o veste bună.
În România sunt diagnosticate, în fiecare an, aproape 13.000 de noi cazuri de cancer bronho-pulmonar, majoritatea la bărbaţi. Din păcate, la noi, pacientul suspect de cancer la plămâni este condamnat şi de sistemul medical, nu numai de boala în sine. Pentru că nu are acces la investigaţiile necesare, el este trimis de la un medic la altul. Timp de cinci-şase luni, cât bate drumurile pe la spitale, boala avansează, iar pacientul poate pierde momentul operator. Cancerul nu aşteaptă diagnosticul. Tumora se extinde până într-un punct în care nu mai poate fi scoasă. Iată de ce timpul de la suspiciune până la diagnostic trebuie scurtat cât mai mult. Acest lucru este posibil acum la Institutul Naţional de Pneumologie „Marius Nasta“, unde recent a fost înfiinţat Centrul integrat de diagnostic precoce şi management al cancerului bronho-pulmonar. „Orice pacient suspect de cancer trimis la noi poate beneficia de investigaţii şi tratament într-un singur loc. Aici, timpul de diagnosticare şi evaluare corectă se scurtează la două-trei săptămâni. Astfel, se oferă pacientului şansa la cel mai bun tratament pentru cancerul pulmonar: operaţia. Tratamentul citostatic nu oferă şanse de vindecare în absenţa operaţiei“, ne-a declarat dr. Irina Strâmbu (51 de ani), coordonatorul activităţii de cercetare din Institutul „Marius Nasta“. Ea ne prezintă în continuare cele mai importante informaţii despre simptomele, cauzele, diagnosticul şi tratamentul cancerului pulmonar.
„Weekend Adevărul“: Când trebuie să ne îngrijoreze tusea?
Dr. Irina Strâmbu: Este normal să tuşeşti din când în când. În schimb, o tuse zilnică, persistentă nu este normală. Se întâmplă des să întreb un pacient dacă tuşeşte şi să-mi răspundă că tuşeşte normal. De obicei, sunt fumători care tuşesc pentru că bronhiile lor se străduiesc să se elibereze de substanţele toxice pe care le inhalează fumând. Pentru că bronhiile trebuie să se cureţe permanent, atunci pacienţii tuşesc şi scuipă zilnic. De regulă, trebuie să ne îngrijorăm dacă tusea persistă mai mult de trei săptămâni, o lună, fără să dea vreun semn de ameliorare. Tusea prelungită impune un consult medical şi o radiografie pulmonară.
Tusea din cancerul pulmonar are anumite caracteristici?
Din păcate, nu are nicio caracteristică. De altfel, niciun simptom din cancerul pulmonar nu este caracteristic. Noi enumerăm nişte simptome pe care le întâlnim în cancer pulmonar: tusea sau schimbarea caracterului tusei, sputa cu firişoare de sânge, durerea toracică, oboseala, şuierăturile în piept, scăderea în greutate. Dar acestea se găsesc şi în alte situaţii decât cancerul. Problema este că uneori sunt atât de discrete, încât trec neobservate până când pacientul face un simptom major. Foarte multe cancere pulmonare evoluează complet fără simptome. Un fumător care face un cancer pulmonar la un moment dat a tuşit şi va tuşi în continuare. El nu sesizează nicio diferenţă.
Ce risc au fumătorii de a se îmbolnăvi de cancer de plămâni?
Dintre bolnavii cu cancer pulmonar, peste 85% sunt fumători. Riscul de cancer pulmonar la un nefumător este mic. Deşi se vorbeşte foarte mult de riscul dat de fumatul pasiv, nu putem fi siguri de asta, pentru că ar însemna ca toţi nefumătorii care fac cancer de plămâni să fie fumători pasivi, ceea ce nu se întâmplă. Sunt mulţi nefumători bolnavi cu cancer, care nici măcar nu au expunere la fum în familie.
Se poate spune atunci de ce şi nefumătorii fac cancer de plămâni?
Dacă am şti, am lua premiul Nobel. Cancerul este o boală multifactorială. Există factori de risc cunoscuţi, printre care fumatul, există şi alţi factori de risc exteriori, pe care nu i-am identificat încă, şi există nişte factori de gazdă, o predispoziţie genetică, pentru că adesea cancerul se aglomerează în familii. Atunci riscul este mult mai mare pentru un fumător care are un părinte decedat de cancer pulmonar. Dintre factorii exteriori rămaşi neidentificabili e posibil să fie cei care fac parte din viaţa modernă: poluare, expunere la radiaţii ionizante.
De ce este mai frecvent la bărbaţi?
Pentru că bărbaţii fumează mai mult. Până acum nu s-a găsit altă conexiune.
Diagnostic lung, moarte sigură
În ce stadiu ajung la medic românii depistaţi cu cancer pulmonar?
Din păcate, cei mai mulţi ajung în stadii depăşite chirurgical.
Adică ei nu mai pot fi operaţi?
Da. Peste 75% din cazuri sunt depistate în stadiile 3B sau 4. Problema este cauzată, pe de o parte, de faptul că boala nu dă simptome, iar pe de altă parte, nu există o metodă de screening eficientă, nici pe plan internaţional. Nu avem o metodă prin care poţi lua o probă de sânge şi să cauţi acolo o moleculă. În România se înregistrează întârzieri şi din momentul prezentării la medic până la diagnosticul concret. Spre exemplu, dacă medicul de familie nu se gândeşte să trimită pacientul la pneumolog, îi dă antibiotice şi se mai pierde timp. Odată ajuns la pneumolog, pacientul constată că sunt unii care au toate investigaţiile la îndemână, iar alţii nu. Aceştia din urmă programează pacientul la tomografie computerizată la spitalul judeţean, acolo nu sunt fonduri. Până se deblochează banii de la casa de asigurări, pacientul mai pierde timp. Apoi, nu există o comunicare bună între tomografişti şi clinicieni. Majoritatea tomografelor sunt private, puţine spitale dispun de aceste investigaţii în structura proprie de stat. La privat sunt radiologi care interpretează imagistică din cap până-n picioare, pe bandă rulantă şi nu comunică direct cu alţi medici. Lucrul acesta, pentru plămâni, este foarte dăunător. În domeniul cancerului pulmonar, unde trebuie să faci o stadializare cât mai bună, şi în pneumopatiile interstiţiale difuze, unde sunt nişte modificări specifice, dacă nu comunici, nu ajungi la niciun rezultat. Şi accesul la bronhoscopie este restrâns, cu toate că în ţară a început să fie din ce în ce mai bun, deoarece colegii noştri de la institut, care fac cursuri de competenţă, au fabricat specialişti pneumologi care fac bronhoscopii.
Radiografia pulmonară ce rol are în depistarea cancerului?
Avem numeroşi pacienţi la care tumorile sunt ascunse în spatele inimii sau în interiorul bronhiei. Radiografia este o investigaţie prea puţin sensibilă pentru diagnosticul precoce al cancerului. Într-adevăr, la pacienţii care au tumori mari, acestea se văd foarte bine pe o radiografie obişnuită, dar asta presupune că deja cancerul a evoluat destul de mult. Am avut pacientă farmacistă, deci o doamnă educată, care fuma şi zicea „nu-i nimic, nu mă las de fumat, dar îmi fac o radiografie în fiecare an“. Nu a apucat să se facă anul şi să-şi facă radiografia ei de siguranţă psihică. Avea ultima radiografie făcută cu nouă luni în urmă, a început să aibă unele simptome, s-a prezentat la spital şi a fost depistată cu un cancer inoperabil. Radiografia singură nu este deloc o soluţie.
Cum se stabileşte diagnosticul în cazul cancerului pulmonar?
Se porneşte întotdeauna de la o radiografie pulmonară, apoi e nevoie de tomografie computerizată şi bronhoscopie. Aceste două investigaţii sunt complementare, nu se înlocuiesc una pe alta şi amândouă contribuie la precizarea stadiului tumorii, extensia tumorii, implicarea ganglionilor limfatici şi eventual prezenţa de metastaze la distanţă. Bronhoscopia este şi prima metodă de obţinere a unei biopsii, pentru că ne interesează nu numai extensia tumorii, ci şi din ce fel de celule este făcută. Acest lucru are impact asupra deciziei terapeutice ulterioare.
Operaţia, cea mai bună veste
După stabilirea diagnosticului, ce se întâmplă cu pacientul?
După ce s-a stabilit că pacientul are cancer şi s-a precizat extensia cancerului pe criteriile TNM, care se referă la tumoră, noduli limfatici şi metastaze, se face încadrarea în gradele 1A, 1B, 2A, 2B, 3A, 3B, 4. Cancerele operabile sunt numai până la 3A. Presupunând că stadiul este operabil, urmează evaluarea statusului pacientului din punct de vedere al funcţiei respiratorii şi cardiologic. Un pacient care a fumat şi a făcut cancer pulmonar, dar are şi o bronşită cronică cu reducerea capacităţii respiratorii, poate avea spirometrie proastă, suflă 60-70% (n.r. – volumul de aer din plămâni nu depăşeşte 60-70%). Atunci cum să-l operezi, să-i scoţi o bucată mare de plămân? El cu ce mai respiră după operaţie? În aceste cazuri sunt necesare probe funcţionale complexe, astfel încât să ştim mai mult despre impactul fumatului asupra capacităţii pulmonare.
În cancerul pulmonar se poate spune că operaţia este o veste bună?
Este singura veste bună, pentru că pacienţii care nu pot fi operaţi şi beneficiază doar de un tratament citostatic nu supravieţuiesc până la cinci ani. Nu există până în momentul de faţă medicamente citostatice suficient de eficace pentru cancerul pulmonar. Singurul lucru pe care îl poţi aştepta de la tratament este să mai întârzie din evoluţia bolii. Un pacient care nu poate fi operat nu poate fi vindecat. În timp ce un pacient depistat cu cancer pulmonar într-un stadiu incipient, operabil, are şansa de vindecare. Singurii pacienţi care sunt în viaţă la zece ani de la diagnosticul de cancer sunt cei care au fost operaţi. N-avem niciunul care să supravieţuiască atât fără operaţie. După ce că este frecvent, după ce că nu dă simptome, după ce că generează şi probleme care încurcă operaţia, nici citostaticele nu sunt eficiente.
„A scăpat de cancer datorită psoriazisului“
Aveţi pacienţi care au scăpat de cancer?
Am o pacientă care a fost operată acum vreo zece ani şi este bine şi acum. A fost depistată cu cancer cu ocazia unei răceli. Şi-a făcut o radiografie la plămâni şi s-a constatat că are un nodul pulmonar, a fost operată, a făcut tratament citostatic şi m-am trezit cu ea acum un an, când a venit cu fiica ei să o ascult la plămâni fiindcă era răcită. Am mai avut o doamnă anul trecut care a avut un noroc colosal. Norocul ei se cheamă psoriazis. Avea o formă foarte agresivă şi a fost propusă de dermatolog pentru un tratament biologic. Pentru că terapiile biologice sunt imunosupresoare, cresc riscul de tuberculoză, iar pacienţii expuşi la aceste tratamente de lungă durată trebuie să facă un control care include radiografia pulmonară. Astfel, pacienta noastră a fost depistată cu o tumoră pulmonară, un nodul mic de 2 centimetri. A fost operată cu succes, a făcut chimioterapie şi acum are şanse mari să scape definitiv de această problemă.
„Vrăjitoarea cea rea“ din plămâni
La ce vârstă apare de obicei cancerul pulmonar?
Cancerul pulmonar este o boală a vârstei mature, dar din păcate această vârstă tot scade în ultimul timp. La fumătorii înrăiţi, spre exemplu, vedem cancere la 50 de ani. Or, acum, 50 de ani este considerată o vârstă tânără. Dar apar chiar şi mai devreme, iar acestea sunt cele mai dramatice. Anul trecut am avut în spital cel puţin zece pacienţi în jur de 40 de ani, nefumători, care au făcut cancer pulmonar. Acolo se întâmplă nişte mecanisme, mutaţii genetice apărute din cauze necunoscute. Cancerul la oamenii tineri evoluează rapid, în ritmul biologic al ţesutului tânăr.
Ce sfaturi le daţi cititorilor noştri în privinţa protejării de cancer pulmonar?
Principala atitudine este înlăturarea factorilor de risc cunoscuţi. Şi cum marele factor de risc este fumatul, renunţarea la ţigară este prima măsură pe care trebuie să o punem în practică pentru a ne apăra de cancer pulmonar. Şi mai bine este ca oamenii să nu se apuce niciodată de fumat. Iar cel mai simplu ar fi să se interzică fumatul pe planetă. Odată început acest obicei, este destul de greu de scăpat de el. În plus, un fost fumător nu devine absolvit de riscuri imediat ce s-a lăsat de fumat. Sunt necesari măcar zece ani după lăsatul de fumat ca să zici că s-au curăţat toate vrăjile malefice făcute de „vrăjitoarea cea rea“ şi că riscul de cancer pulmonar revine la nivelul unei persoane nefumătoare.
Ce face „vrăjitoarea cea rea“ în plămâni?
Bagă sute de substanţe nocive şi face două lucruri simultan. Pe de o parte, unele dintre substanţele nocive sunt clar cancerigene, induc mutaţii responsabile de apariţia cancerului, iar pe de altă parte, celelalte substanţe scad mecanismele locale de apărare. La nivelul mucoasei respiratorii există un covor de cili, nişte steguleţe care flutură tot timpul în sus ca să scoată afară relele din bronhii. Ei bine, aceste steguleţe sunt distruse de fumat. Astfel, fumatul lasă zone de mucoasă bronşică neprotejată. Acolo se vor concentra substanţele toxice din fumat şi pot face punctual rele foarte mari. Ca la cariile dentare. Acolo unde se adună dulceaţa cu microbii se formează caria. Şi la fumat este un mecanism asemănător.
CV
Director de cercetare şi dezvoltare la „Marius Nasta“
Numele: Irina Ruxandra Strâmbu
Data şi locul naşterii: 6 aprilie 1964, Bucureşti
Starea civilă: Este căsătorită şi are doi băieţi.
Studiile şi cariera:
A absolvit, în 1988, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti.
În anul 1991 şi-a început activitatea în Institutul Naţional de Pneumologie „Marius Nasta“, iar din anul 1998 este medic primar pneumolog.
Din 1995 este şef de lucrări la Catedra de pneumologie din cadrul UMF „Carol Davila“.
Este redactor-şef al revistei Societăţii Române de Pneumologie – „Pneumologia“, din 1997.
În 2013 devine director de cercetare şi dezvoltare la Institutul Naţional de Pneumologie „Marius Nasta”.
În calitate de director, a implementat Proiectul Integris – „Centru integrat de diagnostic precoce şi management al cancerului bronho-pulmonar“, în perioada 2014-2015.
Este membru al unor organizaţii internaţionale: Societatea Europeană de Pneumologie, Asociaţia Mondială de Sarcoidoză şi alte Granulomatoze, Societatea Americană de Medicină Toracică.
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
