Cum devin necuvântătoarele terapeuţii noştri personali
0
Omul este programat genetic să caute semne de afecţiune şi de loialitate, iar animalele de companie - să le ofere. Până aici, pare parteneriatul perfect. Totuşi, în lipsa unor măsuri simple, pot apărea o serie de probleme de sănătate.
Cine nu-şi doreşte o relaţie în care nu trebuie să te cenzurezi, poţi oferi toată dragostea de care eşti capabil şi o capeţi înapoi la intensitate mai mare, primeşti alinare atunci când ţi-e greu, ierţi şi eşti iertat imediat pentru micile greşeli, toate acestea pe viaţă?
În contextul în care astfel de relaţii există, şi chiar în număr mare, între oameni şi animalele lor de companie, aproape că nu ne mai miră faptul că 14% din participanţii la un sondaj american, realizat de GfK, ar rămâne alături de căţelul sau de pisica lor, dacă ar fi să aleagă între animal şi partener.
CIteşte şi:
Implant revoluţionar ce redă zâmbetul pe loc
2 din 3 operaţii de apendicită se fac inutil
Este ca şi cum ai adopta un copil
Adopţia unui animal nu diferă foarte mult de adopţia unui copil, în sensul că şi micului companion trebuie să-i oferi la fel de multă dragoste şi, în plus, trebuie să ai la fel de multă grijă de sănătatea lui. Asta şi pentru că, dacă nu-l duci la medic şi nu previi eventualele infecţii, există riscul să te îmbolnăvească şi pe tine.
„Un număr mare de boli se pot transmite la om de către câini şi/sau de pisici. Câinele ar fi sursa de infecţie a cel puţin 42 de boli transmisibile la om", precizează profesorul universitar Constantin Savu de la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti.
Leea, unul dintre căţeii Dianei
„Când ai un copil mic, devii «prieten» bun cu pediatrul, când ai un animal şi vrei să fie sănătos, veterinarul devine şi el un fel de membru al familiei", spune din experienţă Diana Niţulescu din Bucureşti. După cum singură declară, ea are o „familie mare, diversă, plină de energie şi de culoare", formată din: doi adulţi, o pisică de 16,5 ani (Oana), doi câini metişi (Tessa şi Leea), un motan de 3 ani (Casper) şi, de 13 luni, un bebeluş. Toate patrupedele ei au fost salvate de pe stradă, bolnave sau chiar scăpate, ca prin minune, dintr-un accident de maşină. Însă imediat ce au fost aduse acasă, au trecut şi pe la veterinar.
Îngrijirea, pe termen lung
Majoritatea ştim că un căţel sau o pisică adoptată trebuie, întâi de toate, vaccinată. Multă lume nu conştientizează însă că animalele de companie care ies din casă pot căpăta paraziţi pe care mai apoi îi transmit oamenilor şi, de aceea, ele trebuie deparazitate periodic.
„În cadrul Congresului de Microbiologie Balcanică din 2009, la care am participat, a fost prezentat un studiu privind calitatea nisipului din parcurile de joacă pentru copii. Nivelul paraziţilor şi al agenţilor infecţioşi era foarte ridicat", precizează conf. dr. Irina Codiţă, şeful Laboratorului de Infecţii Nosocomiale şi Rezistenţă la Antimicrobiene din cadrul Institutului „Cantacuzino". Este aproape imposibil ca animalele de companie care doar merg prin nisipul respectiv să nu ia pe lăbuţe şi pe blană aceşti microbi.
„Trebuie să urmezi anumite reguli în ceea ce priveşte îngrijirea, alimentaţia, toaletarea şi deparazitarea animalelor de companie. Eu le duc la deparazitat extern în fiecare lună, intern la fiecare trei luni, cu rapel de două ori pe an.
De asemenea, sunt importante controalele periodice preventive (analize de sânge anuale, coproparazitologice - la fiecare trei luni, ecografie, vaccinări obligatorii anuale şi vaccinuri facultative) şi consultaţiile de monitorizare pentru afecţiunile existente", completează Diana. Deşi pare complicat, spune ea, în condiţiile în care timpul liber este limitat şi trebuie să ai grijă şi de un copil, dacă o faci cu drag, totul devine un automatism.
Spray nazal pentru bărbaţii cu probleme de erecţie
Sarcina ne poate face să renunţăm la ele
Diana spune că nu s-a gândit nicio clipă să renunţe la animale, nici măcar atunci când a rămas însărcinată sau când a venit pe lume fetiţa ei. „Ar fi fost ca şi cum aş fi dat copilul mai mare pentru a-i face loc celui de-al doilea copil sau mi-aş fi dat copilul adoptat pentru că, în sfârşit, pot să am un copil biologic. A trebuit să mă lupt cu prejudecăţile şi cu ignoranţa unor apropiaţi. Eu ştiam că sunt sănătoşi (doar le fac analize periodice de şase ani, de când am găsit un veterinar foarte dedicat) şi m-am bucurat în continuare să îi am", relatează ea.
De altfel, motanul a fost singurul, în afară de ea, care a simţit că este însărcinată. Pur şi simplu, într-o zi a renunţat la obiceiul din fiecare dimineaţă de a-i sări pe burtă ca s-o trezească şi, în loc de asta, i s-a aşezat atent pe pântece şi a început să toarcă.
Sunt însă stăpâni ai unor animale de companie pe care teama de a nu le transmite boli care ar putea face rău fătului îi determină să „rupă" legătura cu ele. Este cazul Lianei Anton, de 29 de ani, din Bucureşti. Deşi îşi iubea foarte mult pisica pe care ea însăşi a adus-o în casa părinţilor cu 9 ani în urmă, ea a renunţat să-i mai cureţe litiera, nu i-a mai permis accesul în dormitor şi nici măcar nu a mai mângâiat-o în momentul în care a aflat că este însărcinată.
„Îmi era teamă de toxoplasmoză, o infecţie pe care ştiu că o putem lua de la pisici şi care, dacă ajunge la făt, îl poate afecta într-o foarte mare măsură", spune Liana.
Teama Lianei este întemeiată, fiindcă, într-adevăr, dacă femeia contractează în sarcină infecţia cu Toxoplasma gondii (un parazit care se găseşte în tractul digestiv şi în fecalele pisicilor), există riscul ca acest parazit să ajungă la făt şi să-i afecteze grav dezvoltarea. Totuşi, aceste infecţii sunt mult mai rar întâlnite decât se crede.
„A devenit o modă ca toate gravidele să-şi facă analiza pentru depistarea infecţiei cu Toxoplasma gondii, care nu intră în lista testelor obligatorii în sarcină. Or, ea nu este atât de frecventă. Eu am 15 naşteri pe lună şi până acum nu am întâlnit decât o singură femeie care a contractat Toxoplasma în sarcină. Este adevărat că ea a trebuit să întrerupă sarcina, fiindcă parazitul ajunsese la făt", explică medicul primar obstetrică-ginecologie Alexandra Crişan de la Spitalul Clinic „Filantropia" din Bucureşti.
"Sunt importante controalele periodice preventive: analize de sânge anuale şi coproparazitologice la fiecare trei luni."
Diana Niţulescu „mamă adoptivă" a doi câini şi două pisici
Ce boli putem lua de la câini
- Turbarea
- Febra butonoasă, de la căpuşe sau de la purici
- Febra Q, tifosul pulmonar
- Tulberculoza (infecţia cu M. tuberculosis)
- Toxoplasmoza, dată de parazitul Toxoplasma gondii
- Echinococoza, care poate duce la formarea chistului hidatic, la nivelul plămânilor sau ficatului
Şi păsările ne pot îmbolnăvi
Nu doar de la câini şi de la pisici putem lua boli infecţioase, ci şi de la păsările pe care le ţinem în casă. „De exemplu, papagalii ne pot transmite psittacoză (infecţie cu Chlamydia psittaci), care se manifestă la om prin simptome pulmonare", spune conf. dr. Irina Codiţă.
S-a descoperit un vaccin universal contra cancerului
Alergiile pot fi uşor controlate
Chiar şi în condiţiile în care iau toate măsurile pentru a preveni îmbolnăvirile, stăpânii pot avea probleme de sănătate. Este situaţia numeroaselor persoane alergice la părul de câine sau de pisică, iar Aura Dabija, de 31 de ani, din Bucureşti, este una dintre ele.
„Mai întâi am avut o pisică şi, la scurt timp, am început să tuşesc noaptea. Am renunţat la pisică, din alte motive, şi mi-am luat câine, iar după o vreme m-am gândit să-mi fac nişte analize să văd de ce tuşesc. Medicul a depistat că, pe lângă polen, praf şi acarieni, sunt alergică la părul de pisică şi la cel de câine. De fapt, am astm alergic",mărturiseşte Aura.
Copilul Aurei Dabija a învăţat să meargă cu ajutorul căţelului
Alergia la câine este uşoară însă şi se manifesta numai atunci când îi făcea baie căţelului şi atunci când se juca mai mult timp cu el: „Când îl spălam, simţeam că mi se înfundă pieptul, nu mai puteam să respir şi aveam şi mâncărimi la nivelul mâinilor".
Culmea este că şi sora ei are acelaşi tip de alergie, iar copilul, care acum are 2 ani şi jumătate, avea şi el manifestări alergice atunci când mângâia căţelul. Niciunul dintre aceste lucruri nu a făcut-o pe Aura să renunţe la căţel, mai ales că a reuşit să găsească, cu ajutorul medicului alergolog, un tratament care-i ţinea foarte bine simptomele sub control. Din păcate însă, după ce a împlinit 8 ani, câinele a murit.
„Momentan aşteptăm să vedem cum se mai manifestă alergia fiului meu şi apoi, cine ştie, poate în viitorul apropiat ne vom încumeta să mai adoptăm un căţeluş, deşi într-un apartament cu două camere şi cinci persoane este greu, timpul este limitat, iar un căţel are nevoie de iubire ca şi un copil", scrie Aura într-un e-mail care însoţeşte fotografiile ei, cu copilul şi cu căţelul.
Redu expunerea
În cazul unei alergii, prima recomandare este reducerea expunerii la factorul alergen, spune medicul primar alergolog Camelia Berghea, de la Spitalul „Al. Obregia" din Bucureşti.
„Însă oricât am încerca să reducem expunerea, păstrând totuşi animalul în casă, simptomele alergice se menţin, fiindcă alergenii sunt aeropurtaţi", explică medicul. Singura metodă care scade intensitatea simptomelor, fără a renunţa, însă, la animalul de companie, este tratamentul medicamentos.
Pisica lui Andrei N: Moony
Ai animale, trăieşti mai mult
De ce merită, totuşi, să adoptăm un animal de companie? „Fiindcă există compensaţii foarte mari. Şi mă refer aici mai ales la micile bucurii şi giumbuşlucuri de fiecare zi, care vin tocmai atunci când avem mare nevoie de ceva care să ne distragă atenţia de la o problemă presantă de serviciu, de exemplu. În plus, fetiţa noastră este foarte sociabilă, veselă, nu se sperie de nimic şi învaţă de mică să respecte animalele şi să convieţuiască în armonie", spune Diana.
Ne pot modifica destinul
Iubirea necondiţionată oferită de animal, blândeţea, înţelegerea şi toleranţa cu care îşi acceptă stăpânul nu pot să rămână fără un răspuns nici chiar în cel mai rece suflet, este de părere psihologul Lena Rusti, de la Mentarex Consult din Bucureşti. Potrivit specialistei, persoanele care au în grijă un animal se relaxează mai uşor, se responsabilizează şi învaţă să ofere dragoste şi încredere.
Pisica lui Andrei N.: Gizmo
„Această schimbare poate fi mai mult decât miraculoasă, modificând nu doar starea de spirit, ci şi destinul unei persoane. Nu întâmplător, studiile arată că persoanele care nu doar iubesc animalele, ci au şi grijă de ele, trăiesc mai mult", precizează Lena Rusti.
Un studiu american recent arăta că, dacă ne-am lua animalele de companie, în special căţeii, la birou, am fi mai puţin stresaţi şi am da chiar mai mult randament la serviciu. În cele mai multe cazuri, acest lucru este aproape imposibil, fiindcă foarte puţini şefi ar accepta animalul de companie la birou.
Astfel, singurele persoane care pot dovedi că studiul american este adevărat sunt cele care lucrează la domiciliu. Andrei N., de exemplu, locuieşte în Bucureşti şi lucrează pentru o firmă de programare cu sediul în Braşov. Aşa că biroul lui este acasă, unde are trei pisici.
„Chiar dacă nu prea am timp pentru ele pe durata programului, este adevărat că mă relaxează atunci când vin şi se aşază pe birou, lângă sau chiar pe mouse-ul meu, ori pe spătarul scaunului, la capul meu", povesteşte Andrei.
Se încarcă comentariile...
