Dr. Simona Tivadar: „Societatea noastră este una extrem de isterică  în ceea ce priveşte mâncarea“

La finalul zilei, dăm buzna în frigider şi înfulecăm tot ce găsim

În cadrul unui seminar despre nutriţie, dr. Simona Tivadar, medic primar de diabet, nutriţie şi boli metabolice, a explicat de ce oamenii mănâncă şi care sunt alimentele care ne satură.

„Înainte de a vorbi despre mâncare trebuie să spunem că e nevoie să ne spălăm întotdeauna pe mâini. Şi ne pare rău pentru toţi oamenii care nu fac lucrul acesta. Pare un lucru mărunt să te speli pe mâini, dar să ştiţi că nu este. Construiţi acest obicei bun copiilor vostri, obicei care te fereşti de multe boli de vizite la camera de gardă de la Boli infecţioase“, a fost îndemnul medicului, în deschiderea conferinţei.

Mâncarea trebuie să fie o bucurie

Nu ştiu cum v-aş putea convinge că mâncarea trbuie să fie şi bună şi frumoasă, să fie şi o bucurie, a adăugat dr. Simona Tivadar. „Din păcate, văd că trăim vremuri în care lumea nu mânâncă mai nimic toata ziuă şi seara mâncarea devine un soi de recompensă, un soi de pansament pentru toate nefericire zilei. Şi atunci, folosim mâncarea întru cu totul alt scop decât cel pentru care ea este făcută: să ne hrănească, să ne construiască, din ea să ne facem anticorpi cu care să ne luptăm împotriva infecţiilor, din ea să ne facem ADN pentru toate celulele noi care o să se nască. Pentru că în fiecare zi mor celule“. Ciudat este că societatea noastră este una extrem de isterică  în ceea ce priveşte mâncarea, a remarcat medicul nutriţionist. „Dar isteria durează doar online, la căutări, la luări de poziţie dintre cele mai ciudate, la răspândirea de curente, dintre cele mai ciudate. Şi când omul se întoarce spre farfurie, totul se abandonează şi fiecare mănâncă ce apucă“.

De ce mâncăm?

Medicul a mai spus că este ciudat şi că pacienţii care-i calcă pragul cabinetului nu sunt în stare să detalieze ce mănâncă. „Mulţi nu reuşesc să-ţi descrie o zi de masă, de dimineaţă până seara, care să li se pară tipică pentru felul în care mănâncă. Şi cea mai frecventă replică este: mănânc ce găsesc prin frigider sau ce apuc, ca şi cum eu aş şti ce are el în frigider. Şi, realmente, sunt incapabili să dea cinci exemple din ce mănâncă. La exemplul doi se opresc cu toţii“.

Prima întrebare la care trebuie să răspundem este de ce mâncăm? „Mâncăm, în primul rând, pentru că ne naştem cu un mecanism de foame-saţietate care este puţin diferit la copilul nou-născut faţă de adult. Acest mecanism este foarte bine pus la punct. Aşa am supravieţuit în peşteri, am supravieţuit milioane de ani, nu trebuie voi să-l stricaţi încercând să-i daţi copilului să mănânce mult mai mult decât are nevoie, pentru că copilul are un mecanism foame-saţietate bine pus la punct pe care trebuie să-l respectaţi“.  

Acest mecanism are două componete şi adulţii au tendinţa să-l strice foarte des.  „În general, sărind peste mese, beau o cafea că mă grăbesc, beau o cafea că-mi dispare parţial senzaţia de foame, şi efectiv ajung seara acasă şi mănânc un lighean de mâncare şi, bineînţeles că după aceea mi-e rău şi dorm prost şi mâine dimineaţă mă trezesc obosit“.

Deci, prima componentă este faza gastrică care ţine de stomac şi care este doar 60% din senzaţia mănânc , m-am săturat, nu mai îmi trebuie, indiferent că plouă cu cârnaţi afară, adaugă dr. Simona Tivadar. Această fază gastrică are legătură cu umplerea stomacului şi trebuie ca, măcar o dată pe zi, să atingem cu mâncare receptorii din stomac.

Cealaltă fază are legătură cu compoziţia mesei . „Ceea ce ne satură prima dată sunt proteinele. Am mâncat 10 mici, pe al 11-lea nu-l mai vreau, indiferent“. Următorul lucru care ne satură – mult mai puţin - sunt carbohidraţii, glucidele, sau zaharurile. „Am mâncat  10 mici, nu-l vreau pe al 11-lea, dar o bombonică de ciocolată merge întotdeauna“.  

Şi ultimul lucru care ne satură pe termen scurt are legătură cu saţietatea imediată sunt grăsimile sau lipidele. „Aceste grăsimi, deşi ne aduc multe calorii şi ne ţin de foame mai multe ore pentru că sunt dificil de digerat, în momentul imediat al mesei nu ne satură. De aceea, putem să mâncăm la fast-food o mâncare care are, să zicem, 1.000 de calorii per porţie – ceea ce ne depăşeşte cu mult nevoile – fără să avem o senzaţie neplăcută în acel moment“.

„Să vă dau un exemplu: sau mănânci un grătar de vită, sau un grătar de vită cu un cub de unt deasupra, nu-ţi reduci cantitatea de carne. Aceeaşi cantitate de carne mănânci, chiar dacă ai adăugat 200 de calorii din unt. Deci noi trebuie să fim întotdeauna atenţi la carbohidraţi - lipide pentru că ele ne aduc multe calorii şi nu ne fac să ne simţim sătui şi să ne oprim din mâncare“.

Şi creierul participă la masă

Cealaltă fază importantă pe care în zilele noastre o ignorăm foarte mult este faza cerebrală, care este 40% din senzaţia de mănânc - m-am săturat - nu mai am nevoie. „Adică şi creierul nostru trebuie să participe la masă. Şi aici lucrurile se strică de la copilul mic care începe diversificarea. Din cauza faptului că el nu ştie să mestece, părinţii consideră că lui nu-i place mâncarea şi că o scuipă. Dar el face în mod natural nişte mişcări de a scoate cu limba afară din guriţă mâncarea pe care nu o cunoaşte. Pentru că ceea ce ştie el este mişcarea de supt. El va învăţa să mestece“.

Şi până atunci părinţii încep să-i pună desene animate, să facă avionaşe, să-l păcălească pe copil. „Iar noi stăm foarte simplu cu telefonul în mână, cu ochii la televizor, şi ignorăm această fază care este aproape jumătate din senzaţia că m-am săturat. Pentru ca creierul nostru să ştie că am mâncat, să vadă că am mâncat trebuie să mestecăm mâncarea şi să privim mâncarea. Dacă nu facem aceste lucruri vom mânca cu până la 40% mai mult. Ceea ce înseamnă, evident, mult mai multe calorii, înseamnă o digestie dificilă, apoi nişte ore în care ne simţim plini, ne simţim rău. Deci, mestecaţi mâncarea şi priviţi-o“.

„Gândiţi-vă întotdeauna că, la restaurant te saturi cu mai puţină mâncare. Pentru că eşti obligat să stai să te uiţi să nu-ţi pui friptura în poală. Să ţi-o tai frumos, să nu te faci de ruşine, să nu plescăi cu ochii în telefon. Şi atunci, pentru că eşti silit să participi la masa ta, te saturi întotdeauna mai bine şi cu porţii mai mici decât porţiile pe care le mâncăm în mod normal“.

Despre atmosfera de masă

La masă nu e cazul să ne certăm. „Indiferent dacă copilul a dat foc şcolii. Întâi mâncăm, vorbim frumos, ne înţelegem şi după aceea îl omorâm în bătaie dacă aşa e obiceiul casei. Dar, la masă, nu ne certăm, nu ne batem, părinţii nu se ceartă între ei, nu se ceartă cu bunicii, nu o concediază pe bonă, nu urlă ştiri despre cine cui a dat cu toporul în cap. Deci, atmosfera de masă contează foarte mult. Cel puţin o dată pe zi trebuia să încercaţi să staţi cu toţii la masă şi să aveţi o atmosferă normală, să nu răspundeţi la telefon – nici regele nu te ridică de la masă era pe vremuri expresia“.

Din păcate, azi toată lumea vorbeşte la telefon în timp ce mănâncă. „Habar n-are ce mănâncă în timpul ăsta, faza cerebrală nu se realizează. Atmosfera trebuie să fie destinsă, plăcută, un moment de bucurie al zilei. Pentru copii în mod special este foarte important ca să nu facă tulburări de comportament alimentar ca adulţi , să nu-şi vindece tristeţile, necazurile şi nerealizările într-o farfurie cu mâncare care să aibă doar volum“.