Harta neputinţei noastre

Se reface drumul parcurs de armatele otomane până la porţile Vienei.

O imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte. Iar neputinţa noastră poate fi surprinsă, într-o singură clipă, privind harta autostrăzilor din Balcani, aflate în faze avansate de finalizare. O puteţi vedea în numărul din martie al revistei „Foreign Policy România".

Dincolo de amintirile dureroase ale anilor '90, fostele republici iugoslave, devenite acum state independente, încep să-şi reia legăturile comerciale, dovedind pragmatism şi viziune. Serbia pare a fi cea mai ambiţioasă, muncind intens pentru a termina porţiunea ce îi revine din Coridorul 10 pan-european, care leagă coasta apuseană a Greciei de Budapesta şi Salzburg.

Sârbii văd în această autostradă o veritabilă coloană vertebrală a statului lor şi şi-au pus în gând să finalizeze 300 de kilometri până în 2012. Costul: 1,3 miliarde de euro, bani obţinuţi de la BEI, BERD, Banca Mondială şi prin Planul de Reconstrucţie al Balcanilor (HiPERB). Observaţi costul pe kilometru: circa 4,3 milioane de euro. Şi comparaţi-l cu costul per kilometru al Autostrăzii Transilvania: 18 milioane de euro, după ultimele estimări. Coridorul 10 va concura serios Coridorul 4, care ar trebui să lege Constanţa şi Bucureştiul de Arad şi, mai departe, de Budapesta. Ar trebui, fiindcă, exceptând porţiunea Bucureşti-Cernavodă, această autostradă există doar în visele noastre.

Albanezii dau gata în acest an „Autostrada Patriotică" (170 de kilometri), de la portul adriatic Durres până la Pristina, capitala noului stat Kosovo. Macedonia inaugurează, tot în acest an, centura capitalei Skopje, timp în care centura Bucureştiului continuă să fie o ruşine. Bosnia finalizează, în doi ani, porţiunea de autostradă ce o va lega de partea estică a Croaţiei şi, implicit, de Austria şi nordul Italiei. Republica Srpska, entitate sârbă din Bosnia, se leagă de Coridorul 10 - marele pariu al Serbiei. Primii 60 de kilometri, din cei 200 proiectaţi, vor fi gata anul viitor. Bulgarii lucrează la autostrada care va lega metropola turcă Istanbul de capitala Sofia. De acolo, spre Niş, se va face joncţiunea cu autostrada sârbă.

Şi aşa se va reface drumul parcurs odinioară de armatele otomane până la porţile Vienei. Putem, desigur, să ne întrebăm cum rămâne atunci cu legenda potrivit căreia noi am fi stat pavăză Europei creştine - dar asta e o altă discuţie. Cert este că acum puntea dintre Orient şi Occident se construieşte prin Balcani. Iar pe aici nu vor mai mărşălui ieniceri şi spahii, ci vor trece mărfuri şi bani. Din păcate, noi rămânem de căruţă. Iar asta nu va face decât să ne menţină statutul de zonă marginală, prost administrată, la discreţia unor baroni abuzivi, incompetenţi şi cu gură mare.