Capitalul nu e patriot, dar nici prost nu este!

Aş recomanda şi eu un fel de optimism, însă unul metodologic, care să ne poarte cumva împotriva curentului.

Încerc să mă lămuresc care vor fi fiind sursele optimismului recomandat de preşedinte şi premier, cu prilejul Anului Nou, în ceea ce priveşte situaţia economică din acest an, dar nu reuşesc. O situaţie economică mai bună ar însemna, mai ales, relansarea dezvoltării. Or, până acum, guvernul n-a luat nici cea mai firavă măsură în această direcţie şi nimic nu mă îndeamnă să sper că va lua în viitorul imediat. Motoarele clasice ale relansării economice sunt stimularea consumului şi creşterea investiţiilor. Consumul poate fi stimulat doar prin creşterea veniturilor, ceea ce nu pare să fie cazul. Chiar şi legea unitară a salarizării se aplică anul acesta cu restricţii, iar „recuperarea" a 15 procente din cele între 40 - 50 tăiate în vară nu înseamnă mare lucru. Nici mărirea TVA nu a constituit vreun impuls pentru consum. Creşterea vânzărilor la bunuri de consum pe perioada de dinaintea şi din timpul sărbătorilor e conjuncturală şi nerelevantă. Vom mai avea un moment asemănător la Paşti!

În ceea ce priveşte investiţiile, cele ale statului sunt insuficiente - cu 15 kilometri de autostradă pe an, nu ajungi nicăieri -, ba chiar şi prost orientate către sălile de sport şi alte minunăţii menite mai degrabă să ţină clientela aproape decât să stimuleze vreo relansare economică. Oricum, cea mai mare parte a sumelor atrase de la FMI/ UE şi de pe piaţa de capital a mers spre acoperirea golurilor de la bugetul pentru salarii şi pensii şi diverselor deficite. O datorie uriaşă, de circa patru ori mai mare decât cea plătită de Ceauşescu în anii optzeci, fără nici un efect de dezvoltare! Iar dacă ne orientăm spre zona privată, constatăm sutele de mii de falimente înregistrate în ultimii doi ani şi un masiv proces de migrare a firmelor româneşti spre... Bulgaria! După atragerea turiştilor, inclusiv români, inclusiv la recentul Revelion, bulgarii au devenit şi marele aspirator de firme din zonă. Şi pe bună dreptate. Condiţiile asigurate mediului de afaceri în ţara vecină sunt clar superioare celor de la noi. Nu ştiu ce cred conducătorii noştri, dar clasicul marxist avea dreptate, „capitalul nu are patrie"! Da, al naibii capital, nu e patriot deloc, dar nici prost nu este, aşa că migrează după logica sa proprie, care este cea a profitului. Pentru că doar producând profit generează şi prosperitate în jurul său. Nu din altruism, ci din egoism!

Mă gândeam că o sursă de finanţare a dezvoltării a putea fi punerea în vânzare a unora dintre activele pe care statul le mai are. Însă foarte multe active tentante nu mai sunt, iar când vinzi pe vreme de criză nu prea ai cum să nu vinzi prost. Ca să nu mai amintesc că toate privatizările de la noi, de douăzeci de ani încoace, s-au făcut cu mai multă atenţie pentru „comisionul" perceput „privat" decât pentru preţul cât de cât corect al activelor vândute!

În ciuda faptului că nu reuşesc să întrezăresc căile pe care ar putea avea loc relansarea economică şi, pe cale de consecinţă, o oarecare reanimare a nivelului de trai, că prosperitate e vorbă mare!, aş fi totuşi tentat să recomand şi eu un oarecare optimism, însă unul metodologic, ca să spun aşa, nu legat de cruzimea situaţiei. Unul care să ne ajute să evităm disperarea şi să ne poarte cumva contra curentului.