Trecutul amoros al Prodancei. Actuala nevastă a lui Reghecampf l-a vrut la un moment dat de soţ şi pe Trică! Cum i-a furat impresara iubitul Lorenei Balaci

FOTO Arhivă

Acuzată de Ionel Ganea că ar avea o relaţie extraconjugală cu Dan Alexa, Anamaria Prodan a mai avut o relaţie cu un fotbalist celebru şi înainte de căsătoria cu Laurenţiu Reghecampf.

Într-un interviu acordat revistei "Ciao" acum câţiva ani, Anamaria Prodan a făcut dezvăluiri din trecutul ei amoros. Redăm câteva fragmente din confesiunea impresarei. 

Zi-mi cum a fost relaţia ta cu Laurenţiu, atunci când eraţi adolescenţi.
Laur a fost nume sonor, pentru că era la Steaua, la echipa naţională, erau cazaţi la Intercontinental ţin minte... A fost o chestie foarte mişto. El îşi dorea căsătorie, linişte, copii.

Şi tu nu.
Nu, nu, nu-mi doream atunci aşa ceva.

Cât aţi fost atunci împreună?
Cred că vreo... 8 luni?

Şi de ce v-aţi despărţit atunci?
El era fotbalist, pleca non-stop, eu credeam că el e un tip mult prea liniştit pentru mine, nu ştiam când glumeşte şi când nu, avea un mister aşa al lui şi eu la vremea aia eram foarte superficială în tot ce făceam. Eu am fost de vină, lui n-am ce să-i reproşez. El încerca întotdeauna să mă liniştească şi eu simţeam, nu că mă domină, dar faţă de el aveam o jenă. Voiam să copilăresc, să mă distrez...

Ok, v-aţi despărţit şi te-ai căsătorit cu Tibi, primul tău iubit...
După Laurenţiu am mai avut un iubit celebru cu care am vrut să mă căsătoresc, dar e o poveste despre care nu vreau să mai vorbesc niciodată: Eugen Trică. Un băiat extraordinar, dar e o perioadă din viaţa mea despre care nu-mi place să vorbesc. Maică-mea l-a îndrăgit extraordinar de tare şi eu am crezut foarte mult că poate e momentul să mă căsătoresc. Dar, probabil, după experienţa aia, m-am îndârjit atât de tare, încât n-am vrut să mai aud de nimeni şi nimic.

Deci ai suferit.
Mmm, nu pot spune că am suferit... Pentru că mă îndârjeam cu toată fiinţa mea să spun la fel: „Eu sunt numărul unu”.

Dar el te-a părăsit pentru Lorena Balaci (n.r. - fiica fostului mare fotbalist Ilie Balaci)?
A fost un scandal foarte urât la vremea aia, dar repet, nu vreau să mai vorbesc despre asta. Nu vreau să fac publică povestea aia. Şi acum, dacă mă văd cu Lorena, ne salutăm, dar atât. Ei, după experienţa aia mi-am dat seama că nu merită să pui sentiment în nici o relaţie. Privind în urmă pot spune acum că aşa a fost să fie, soarta lui a fost Lorena, a mea Reghecampf.

Şi Tibi cum a apărut în viaţa ta?
Tibi a fost prietenul Lorenei.

Aha, am înţeles. A fost o ambiţie să vă furaţi iubiţii una alteia?
Recunosc, la început m-am gândit să fac o ambiţie, am avut câteva momente, pentru că mai am porniri d-astea diavoleşti, aşa... Pe urmă m-am gândit că aşa e viaţa croită să fie şi că e prostie. Tibi stătea în America şi venise în vacanţă în România. Şi a fost o atracţie din-asta incredibilă, el fiind mai mic decât mine. Să vezi cum a fost: ne-am cunoscut într-o seară, a doua zi am plecat la mare, am avut o discuţie, brusc, i-am zis aşa dintr-o dată: „Eu vreau doi copii, vreau să plec în America”, aveam viză pentru că mai fusesem, „Nu mă leagă absolut nimic de România, nu mai vreau să aud de ţara asta!”

Iar el a zis „ok”.
No! El a zis: „Eu am venit să joc baschet la Dinamo”. I-am zis: ”ok, atunci rămâi şi joacă baschet şi asta e. Dar îţi dau, totuşi, 24 de ore să-mi zici”

Şi?
A doua zi mi-a zis: „Plecăm în America!”. Ne-am luat băgăjelul şi am plecat în America fără să ştie nimeni, doar în câteva ore ne-am anunţat mamele. Atât. Atunci eu i-am cunsocut mama, el pe a mea şi mi-am dat seama imediat că istoria se repetă, că aşa a fost cu mama şi cu tata - s-au cunoscut azi şi în trei zile s-au căsătorit. Şi d-asta spun, că în viaţa asta, de undeva, fiecare pas îţi este călăuzit.

Bun, erai în America, erai căsătorită cu Tibi. Dacă poţi să fii sinceră, te-ai mai gândit în tot timpul ăsta la Laurenţiu?
Nu! Sunt un om îngrozitor de corect. Îmi înfrânez orice fel de sentimente... Eram tânără, nu-mi dădeam seama ce pierd, ce om aveam lângă mine. Dar, uite ce i-am spus eu lui Laur când ne-am revăzut şi de fapt asta am avut în cap întotdeauna: dacă un lucru nu s-a terminat, va continua până se va încheia cumva. Nici eu, nici el nu ştiam de ce se terminase atunci, pentru că nu ne certasem, nu nimic...