România şi Coreea de Sud, la ani-lumină distanţă: Povestea care te lasă cu gura căscată

„Fă-te că munceşti“ e un mod de viaţă pentru mulţi oameni în România. În schimb, în Asia, astfel de şmecherii nu ţin şi, oricum, nu-ţi aduc nimic bun.

Cine ajunge din România în locuri precum Japonia şi Coreea de Sud, descoperă acolo nu ţări şi culturi diferite, ci, de fapt, planete diferite! Dacă noi căutăm mai mereu scurtătura, în detrimentul efortului, asiaticilor li se pare de neconceput aşa ceva. Pentru ei, seriozitate şi disciplina sunt chestii sfinte!

De aceste lucruri s-a convins şi fostul fotbalist Ianis Zicu, în momentul în care a ajuns în Coreea de Sud. În această ţară, actualul antrenor al celor de la Farul a fost legitimat la două formaţii: Pohang Steelers şi Gangwon. Prima grupare, o fostă câştigătoare a Ligii Campionilor Asiei, o forţă în fotbalul sud-coreean, l-a luat pe Zicu ca pe o mare vedetă, aşteptând ca el să fie un jucător decisiv pe teren. Doar că românul s-a comportat...româneşte, după cum s-a confesat el pentru Digi Sport. Şi, fiind o decepţie, a fost împrumtat la Gangwon, o formaţie de subsolul clasamentului.

Ce a povestit Ianis Zicu?

*Nu aveam dieta corespunzătoare, n-am avut niciodată! Am reuşit (n.r. - să slăbesc) în Coreea de Sud pentru că nu găseam pâine. Eu aş sfătui să se ducă fotbaliştii români acolo, doar dacă sunt capabili să se trezească la 6 dimineaţa!

*Când am aterizat, m-a aşteptat toată echipa la hotel cu flori - zic, e bine, fac ce vreau aici! Apoi, mi-au zis să mă trezesc a doua zi la 6. Eu n-am pus ceasul, lasă, mă scol la 8. La 6 erau la mine la uşă, că de ce n-am coborât! Antrenorul mi-a zis că nu e în regulă, nu-i place atitudinea mea.

Dacă se poate adapta un jucător la patru antrenamente pe zi, să se ducă. Şase luni am avut viaţă grea, clubul plătise bani mulţi pe mine, dar am găsit o variantă să mă mut la un club care iubea mai mult străinii, cu un antrenor gen Mircea Rednic.