Fotbal şi fisc: Uli Hoeness, acest Gică Popescu al Germaniei

Luni începe la München procesul în care fostul mare fotbalist german Uli Höneß este judecat pentru evaziune fiscală. Să i se dea sau nu graţiere lui Gică Popescu? Aceasta e întrebarea. Nu căutăm noi răspunsul, nu suntem în măsură. Dar, uite, fostul căpitan al naţionalei României nu este singura mare glorie sportivă în jurul căreia se pune problema clauzei de VIP.

Campion şi atoateştiutor

Clauza de VIP nu este neapărat o veste bună. Poţi beneficia de clemenţă pentru că, înainte de a călca pe bec, ai adus servicii societăţii. Dar poţi, la fel de bine, să fii sancţionat exemplar, mai drastic chiar, pentru ca societatea să înţeleagă din exemplul tău că nimeni nu este mai presus de lege.

Uli Hoeness a jucat fotbal la cel mai înalt nivel; mai sus, chiar, decât Gică Popescu (probabil că olteanul ar fi fost deasupra dacă nu se năştea la Calafat ci la Rammstein). La 19 ani era campion al Germaniei, la 22 campion mondial. Cupa Campionilor (actuala Ligă a Campionilor) a câştigat-o de trei ori ca jucător. A devenit, mai apoi, un exemplu de reuşită în afaceri, cucerind Bavaria - cu nişte cârnaţi. A rămas şi în stafful echipei care l-a făcut mare, Bayern München, ajungând preşedintele clubului, după ce vreme de trei decenii i-a condus afacerile din postura de manager. În 2009, când a trecut în funcţia supremă, a lăsat în urma sa o cifră de afaceri de 430 de milioane de euro. Real Madrid şi FC Barcelona stau mai bine - dar Höneß a privit mereu condescendent către alte campionate în care echipele mari trăiesc pe spinarea băncilor sau a autorităţilor locale, lăudându-se cu cinstea financiară a clubului său şi a campionatului pe care Bayern îl domină. A făcut-o cu superioritatea sfinxului, imperturbabil şi intangibil, atât ca preşedinte de club sfidându-şi adversarii cât şi ca jurat în procesul continuu al fotbalului ca fenomen cotidian şi global.

Cu sau fără suspendare?

Luni, 10 martie, Hoeness va lua loc în boxa acuzaţilor din Palatul de Justiţie de la München. Ani de zile, fosta mare glorie a fotbalului german a sustras fiscului german volume mari din câştiguri. În dosarul procuraturii se vorbeşte despre un câştig de 30 de milioane de euro încasat din tranzacţii bursiere derulate între 2003 şi 2009, pentru care ar fi trebuit să predea fiscului 3,5 milioane de euro. E drept că, la un moment dat, la începutul lui 2013, Hoeness s-a auto-demsacat - dar nu a făcut-o nici la timp, nici complet. Atât de târziu şi atât de superficial încât procurorii nu vor să audă sub nici o formă de autodemascare; nu doar pentru reîncadrarea vinovăţiei, ci nici măcar pentru o reducere a pedepsei solicitate. Hoeness nu ar fi deschis el subiectul, bătând la uşa finanţelor bavareze, ci ar fi decis să mărturisească doar după ce a aflat de la banca sa elveţiană, Vontobel, că fiscul german i-a dat de urmă.

Legislaţia germană precizează că pentru evaziune fiscală mai mare de un milion de euro se aplică sentinţe privative de libertate. Justiţia federală a lăsat, însă, şi anumite portiţe, permiţând ca fiecare caz să fie judecat în parte. În altă ordine de idei, în termenii normelor procedurale germane, o sentinţă de până la doi ani poate fi pronunţată cu suspendare. Rămâne doar de aşteptat dacă judecătorul procesului, care provine din procuratură, va înclina pentru foştii săi colegi sau se va lăsa impresionat de pledoaria celor trei avocaţi ai apărării. Maximul pe care îl poate încasa fostul fotbalist este de zece ani.

Pe lista celor mai cunoscuţi evazionişti fiscali germani se numără destule personaje din luimea sportului. Peter, tatăl celebrei tenismene Steffi Graf, a dosit 12,3 milioane de mărci din câştigurile fiicei sale şi a fost condamnat la 3 ani şi 9 luni detenţie. Plecarea lui Franz Beckenbauer, în 1977, la Cosmos New York a avut mai puţin de a face cu promovearea fotbalului în Statele Unite cât cu 1,8 milioane de mărci pe care a trebuit, într-un final, să le returneze fiscului german drept pedeapsă pentru câştiguri neimpozitate. Boris Becker a fost condamnat la doi ani închisoare cu suspendare pentru că s-a declarat rezident monegasc, deşi avea de fapt reeşedinţa la Müchen.

Autor Cristian Ştefănescu

Redactor Robert Schwartz

Articol publicat pe dw.de.