Scrieri de mogul

Am doar două idei, dar foarte fixe: susţinerea creşterii economice şi reducerea cheltuielilor bugetare.

„Criza a luat prin surprindere guvernele. Nu este întâmplător. Dinozaurii reacţionau la mult timp după ce animăluţe mai sprintene le înfulecau coada. Ea a fost, totuşi, anticipată de economişti precum Nouriel Roubini, un excentric neluat în serios acum câţiva ani, sau Peter Schiff, insistent în a arăta că statul este autorul nenorocirii.

Oameni incluşi în bibliografia oricărui student în materie, precum Gary Becker - laureat Nobel, Allan Meltzer, Michael Bordo, John Taylor, Deepak Lal şi mulţi alţii, au pus, fără ezitare, erorile de politică printre cauzele primordiale ale crizei.

La Bucureşti, laureatul premiului Nobel Edward Prescott a punctat extrem de clar esenţa unei dezvoltări accelerate, sustenabile astăzi: reducerea masivă a fiscalităţii, dereglementarea şi debirocratizarea".

Scriam aceste rânduri în august 2009. Încercam cu modestie să arăt că nu sunt singurul nebun care susţine stimularea economiei prin scăderea poverii fiscale. Este o viziune necesară, mai ales într-o ţară săracă. Justificam, totodată, cele afirmate în iulie 2009 pe site-ul www.masuri-anticriza.ro. Acele zece propuneri le cred actuale şi astăzi. Tot atunci spuneam că „nu pot exista, în esenţă, contra-argumente serioase la această viziune. Pur şi simplu este vorba de bun simţ economic. Ar fi începutul unei reforme care să aducă prosperitate românilor. Faptul că aceste idei se regăsesc în sugestiile multora, inclusiv ale mele, nu este întâmplător cu siguranţă. Mulţi gândim la fel. Nu este rezultatul vreunui complot menit să slăbească statul, ci un demers împotriva birocratizării lui excesive, pentru o administraţie minimală, deci puternică. 

Toate guvernele de 20 de ani încoace au «lăbărţat birocraţia» pentru a-şi poziţiona clientela politică. Nici guvernul liberal anterior, într-o perioadă de creştere economică, nu a scăpat de această boală. Ne putem însă vindeca."

Ieri, un politician care polemiza cu mine în lipsă susţinea că aş fi spus că trebuie diminuat numărul bugetarilor cu 80-85%. Altceva am spus, şi anume că „trebuie diminuat cu această proporţie numărul bugetarilor (la nivel local şi central) care se ocupă de administrarea bugetului. Numărul lor este enorm. Din peste un milion şi jumătate de angajaţi bugetari, mai mult de 50%, direct sau indirect, se ocupă de colectarea şi cheltuirea bugetului". (23.01.2009)

În articolul următor spuneam: „Ar fi de bun-simţ să concediem imediat pe cei ale căror funcţii există doar datorită unei legislaţii şi unor proceduri imbecile. Pe lângă salariile compensatorii, le putem garanta şi câte un credit - de exemplu, salariul pe trei ani, pentru finanţarea unei mici afaceri, a unei participaţii într-o corporaţie oarecare sau într-un fond de investiţii ori de pensii. Astfel, 600.000 de întreţinuţi s-ar transforma în tot atâţia investitori. Am face economii de 6,5 miliarde de euro pe an. Totodată, am injecta în economie cam tot atât cât am luat de la FMI şi de la Comisia Europeană. Pentru asta ar fi meritat să creştem datoria publică".Cu alte cuvinte, am doar două idei, dar foarte fixe: susţinerea creşterii economice şi reducerea cheltuielilor bugetare.

Aş fi fericit să constat că măcar parţial ele sunt însuşite de acea parte a clasei politice care va guverna după alegeri.

N-ar fi o coincidenţă, dar nici rezultatul influenţei oculte a mogulilor ce se întâlnesc prin colţuri întunecoase. Ar fi dovada faptului că se schimbă mentalitatea publică şi că suntem capabili de compromisuri care nu compromit.

„Criza noastră e anterioară crizei mondiale. Criza noastră e o criză de leadership. Suferim de ea de vreo 20 de ani, de când ne manifestăm în libertate calităţile şi defectele. Ba unii, filozofic, spun că este vorba de criza noastră eternă. Eu nu cred. Cred că elitele noastre politice sunt false. Umblă travestite, trăiesc într-o lume virtuală în care, individual şi colectiv, îşi exultă egourile şi-şi plâng de milă". (10.08.2009)

Asta este valabil şi pentru politicienii care se victimizează în lupta lor vitează cu rechinii-moguli vinovaţi de toate relele pământului. Calomnia, teoria conspiraţiei şi satanizarea capitalismului sunt arme eficiente şi astăzi. Noroc că lumea se schimbă inexorabil.