O epocă revolută

Presa românească a anilor ’90 urma regulile elementare ale jurnalismului, menţinând abisul dintre registrul formal şi euforia tabloidă. Astăzi, însă, această grijă s-a evaporat pentru a face loc unui entuziasm puber pentru colocvialism şi apetitului pentru competiţii de exprimare plastică până la ridicol.

Numeroase publicaţii, agenţii de presă, precum şi posturi de televiziune, alături de site-urile conexe produc, constant, un spectacol al limbajului derizoriu susţinut de o nonşalanţă ce nu mai provoacă, probabil, decât stupori sau nemulţumiri discrete.

Neabordând latura autentic obscenă a presei contemporane, acest text îşi propune doar să expună câteva mostre de exprimare a căror lipsă de eleganţă pare să indice incapacitatea unor jurnalişti de a discerne între biroul de lucru şi masa de tavernă.

Dacă, până recent, adverbul fix era utilizat în cadrul discuţiilor lejere, fără pretenţii stilistice elevate, azi, el a invadat discursul public, aşezându-se şi în limbajul jurnalistic. Bunăoară, într-un articol dedicat tehnologiei, Agerpres propune o soluţie pentru situaţia în care se întâmplă „să-ţi schimbi laptopul fix în momentul când cel vechi te-a lăsat“. La fel de atent la acurateţea redării mesajului, Metropotam.ro informează că „Linda King [...] a vorbit într-un interviu telefonic acordat celor de la Vice UK fix despre aceste lucruri.“ Iată şi un mesaj succint: „Dar fix acel watermark arăta că imaginea finală e un fals“ (Playtech.ro). A devenit, astfel, evident că banalele adverbe exact şi tocmai nu se bucură de gloria succesorului lor, mai zvelt şi mai convingător.

O formulă recurentă atât în limbajul jurnalistic, cât şi în cel politic este atotcuprinzătoarea tot ce înseamnă. Înghesuind, grăbit, idei nerostite, ea descrie o varietate de cazuri. Ziuadeconstanta.ro susţine că: „Tot ce înseamnă procurori depinde de servicii“, în timp ce Hotnews afirmă: „un alt combinat [...] poate să funcţioneze [...] cu investiţii de sute de milioane de euro şi tot ce înseamnă business corect.“  O frază cu iz savant: „România, pe tot ce înseamnă politică de coeziune, este la un procent de 16%, faţă de media europeană.“ (Agerpres)

Merită menţionat un fragment din „butada“ unui politician  – „tot ce înseamnă om care este cumva într-o situaţie în care, de fapt, nu mai poate să se exprime.“ Utilizatorilor construcţiei le este, probabil, străin recursul la formule precum întreaga structură şi în integralitate.

Până în ultimii ani, un verb informal-infantil nu ar fi părăsit dialogurile destinse între rude, prieteni sau copii. Limbajul public curent, însă, l-a adoptat cu frenezia vorbitorului recuperat după o criză de afazie. Ca efect, clasicul a relata, folosit în mod obişnuit în afirmaţii formale, aproape a dispărut, făcându-i reverenţă lui a povesti.

Acesta călătoreşte, zglobiu, printre zeci de situaţii, atent urmărit şi redat de către jurnalişti. Astfel, nu mai surprinde un exemplu cum ar fi: „Traian Băsescu a povestit cum a ales-o pe Kovesi pentru funcţia de procuror-şef al DNA“ (Digi24.ro), la fel cum nu ridică sprâncene fraza „Un martor a povestit că victima a căzut în gol, însă dovezile îl contrazic“ (Stirileprotv.ro). Tot Digi24.ro informează, seren: „Ministrul de Externe a povestit că [...] i-a dat replica ministrului de Externe finlandez“, iar o realitate atroce riscă să stârnească râsul – „Criminalul din Botoşani a povestit cum a ucis-o pe Petronela!“ (Observator.tv)

Stilistica savuroasă, de o indiferenţă suverană în ce priveşte vulgaritatea, se instalează şi în alte articole, cu predilecţie în titluri, recurgând la o expresie neaşteptat de contondentă: „Surse: ministrul Educaţiei, pe făraş!“ (Replicaonline.ro), „Încă un antrenor pe făraş“ (Ziaruldeiasi.ro), „Antrenorul celor de la CSM Bucureşti, Jakob Vestergaard, pe făraş.“ (Cugetliber.ro).

Alte mostre de jurnalism dezinhibat epatează prin plasticitate: „Liderii celor 28 de state membre UE se întâlnesc miercuri [...] la Salzburg, unde vor încerca să-şi potolească certurile pe tema migraţiei [...]“ (News.ro). „Mai mulţi miniştri importanţi ai cabinetului britanic urmăresc să o înlăture pe Theresa May de la conducerea guvernului [...] deoarece strategia acesteia în privinţa Brexitului este praf şi pulbere (Hotnews). „Inspectorii ANPC au luat la puricat comercianţii“ (A1.ro), „Primarul Dobre în corzi“ (Stirideprahova.ro), „Traian Băsescu a şters pe jos cu oameni importanţi din PSD“ (Realitatea.net), „Daniel Constantin face arşice guvernul de tehnocraţi“ (Psnews.ro), „Trei romi l-au bătut pe un individ din lumea interlopă din Vatra Dornei ca pe hoţii de cai“ (Monitorulsv.ro). Explorând cazuri tragice, unii jurnalişti se manifestă cât mai persuasiv: „ […] trotinetistul [...] poate fi oricând făcut praf de o maşină" (Romanialibera.ro), „Adolescentă spulberată de un microbuz pe o trecere de pietoni“ (Stiri.tvr.ro).

Un titlu de un colocvialism imberb anunţă: „Ambasadorul Germaniei avertizează că, din cauza contextului politic de la Bucureşti, companiile de la el din ţară sunt reticente să investească în România“ (G4media.ro). Folosirea nefericitei formule de la el din ţară, atât de uşor înlocuibile cu varianta din ţara sa, ar putea, cu uşurinţă, servi drept exemplu de mutilare a limbajului elevat, în manualul de limba română destinat unei clase gimnaziale.

Deseori, apetitul pentru informal se însoţeşte, în tandem fatal, cu modeste cunoştinţe gramaticale, după cum o demonstrează incapacitatea unor jurnalişti de a substantiviza. Astfel, defilează titluri precum „Realitatea TV a fost amendată cu 20.000 de lei pentru cum a reflectat mitingul pro-PSD“ (News.ro). O opţiune rezonabilă ar fi fost: „Realitatea TV a fost amendată cu 20.000 de lei pentru modul în care a reflectat mitingul pro-PSD.“ Stiripesurse.ro menţionează că un anumit primar este „lăudat pentru cum arată oraşul Sinaia“, ignorând varianta mai digerabilă: „lăudat pentru imaginea oraşului Sinaia“. Ziare.com propune „Strategii despre cum să câştigi la cazinou“, variantă ce ar putea fi înlocuită cu: „Strategii privind câştigurile la cazinou.“ Merită consemnat şi fragmentul jubilativ al unei fraze din Caleaeuropeana.ro: „ […] analize şi relatări despre ’povestea cum a ieşit fumul alb la Bruxelles’ “.

Complementară educaţiei precare, o nevoie discernabilă de apropiere de cititor alimentează o astfel de exprimare, însă, prăbuşită sub târnăcopul colocvialismului şi, adeseori, al vulgarităţii brute, esenţa jurnalismului se regăseşte invalidată, deschizând calea spre un scepticism amar privind autenticitatea acestei vocaţii.