Sigur, cele câteva beneficii ale schimburilor şi difuziei culturale, ale preluării informaţiilor şi a cunoaşterii direct de la sursă sunt evidente, niciun om inteligent nu le-a pus până acum la îndoială. Totuşi, acum s-a adunat suficient de multă experienţă pe piaţa românească spre a putea încerca şi nişte concluzii globale, generalizatoare.

Comunicarea fără limite din ultimii ani, mobilitatea, globalizarea, împinse şi de o legislaţie şi de politicile europene şi naţionale intervenţioniste în activităţile companiilor, au dus la nişte schimbări în relaţiile sociale din companii care abia acum încep să fie studiate mai serios.

Desigur, nimeni nu vorbeşte în public despre problemele şi costurile pe care le aduc după ele toate aceste „diversităţi“. Şi nici nu se va vorbi prea curând, să fiţi convinşi! Cum ai putea spune vreodată că au început să-ţi plece angajaţii tineri pentru că le-ai adus nişte bătrâni în echipă? Nu, vei spune că, dimpotrivă, au fost bucuroşi că au avut de la cine să înveţe şi că, acum, tobă de cunoştinţe noi, încep să-şi caute noi oportunităţi de dezvoltare. Aşadar, fiecare îşi va ţine concluziile pentru el, cel puţin o bună bucată de vreme...

O confruntare socială despre care se vorbeşte încă şi mai puţin în public, în mediile de business, însă nu doar acolo, este cea dintre cei educaţi şi cei needucaţi, dintre cei civilizaţi şi cei necivilizaţi. Dacă acestea sunt sau nu clase sau categorii sociale, din punct de vedere sociologic, încă se discută, însă asta nu are multă relevanţă practică, pentru că aceste grupuri se comportă şi interacţionează ca şi cum ar fi.

Una dintre concluziile la care am ajuns eu după o viaţă întreagă în recrutare şi în resurse umane este că „discriminarea“ la angajare după cât de educaţi şi de civilizaţi sunt unii sau alţii face cea mai mare diferenţă între rezultatele acelor angajaţi şi ale firmei în general, cel puţin pe termen mediu şi lung. Dacă acest criteriu de selecţie ar trece înaintea celorlalte: tânăr sau bătrân, femeie sau bărbat, cu experienţă sau fără experienţă etc., mulţi angajatori ar avea o surpriză de proporţii.

Marea problemă pentru mulţi, însă, este că doar cei educaţi şi civilizaţi detectează bine educaţia şi nivelul de civilizare ale celorlalţi şi importanţa lor în relaţiile profesionale şi cele cu tot restul societăţii din jur. Cei puţin educaţi şi necivilizaţi nu prea, sau foarte rar, oricum, distorsionat şi superficial.

Clasele şi grupurile sociale există, fie că le vedeţi sau nu, că le înţelegeţi sau nu interesele, mecanismele de funcţionare şi de acţiune. Să vă prefaceţi că nu există poate să fie comod, însă nu e şi profitabil pentru companie.