„Girl up“, o organizaţie formată din 38 de adolescente, despre cazul din Caracal: „Această ţară nu a fost niciodată dispusă să ne asculte“

„Girl up”, o organizaţie formată din 38 de fete cu vârste între 15 şi 18 ani, din aproape 10 licee diferite din Bucureşti şi încă 4 din alte oraşe ale ţării, au postat pe Facebook pledoaria lor despre cazul din Caracal şi despre modul în care poliţiştii, dar şi societatea, în ansamblul ei tratatează violenţa asupra fetelor.

„Caracal:

Mii de articole, postări pe social media, comentarii. O întreagă ţară furioasă, întrebând cum au fost posibile răpirea, violul şi uciderea a două fete şi mai mult cum a fost posibil ca statul să contribuie la crimă la fel de mult ca şi atacatorul - şi totuşi pentru femeile şi fetele din România răspunsul este atât de simplu. Această ţară pur şi simplu nu a fost niciodată dispusă să ne asculte”, îşi încep fetele postarea pe Facebook. 

„Femeile şi fetele din România vorbesc de zeci de ani despre violenţa cu care ne confruntăm, vorbind despre totul de la atingerile nedorite pe care le primim în transportul în comun până la poliţie, care de multe ori priveşte cu nonşalanţă plângerile de violenţă domestică şi viol. Vorbim în zadar despre cum ne afectează hărţuirea în şcoli, apoi la serviciu şi pe stradă de fiecare dată când ieşim din casele noastre, indiferent dacă este zi sau noapte, indiferent dacă purtăm pantaloni scurti sau 10 straturi de haine în timpul lunilor reci de iarnă. Vorbim în zadar despre felul în care suntem sexualizate de mici, de fiecare dată când ni se spune să ne "închidem picioarele" când de abia am trecut în gimnaziu, să purtăm haine care “arată cât mai puţină piele” la reuniuni de familie, şi apoi despre cum suntem sexualizate de către codul de îmbrăcăminte şcolar, de reviste, în reclame care se dau apoi luni de zile pe canalele de televiziune din toată ţara.

Vorbim în zadar despre agresiunea sexuală şi despre modul în care poliţiştii ne întreabă ce am făcut pentru a o provoca, ce purtam la momentul respectiv şi dacă suntem "sigure că nu am flirtat cu bărbatul acela la un moment dat". Vorbim în zadar despre violenţa domestică şi despre faptul că majoritatea persoanelor pe care le cunoaştem cred că este justificată, iar autorităţi precum şeful poliţiei din Bacău ne spun să sunăm de abia dimineaţa daca suntem batute in “toiul noptii” deşi astfel de agresiuni sunt printre primele cauze de deces pentru femeile din România.

Vorbim în zadar despre modul în care toate aceste aspecte normalizate din vieţile noastre de zi cu zi portretizează fetele şi femeile ca obiecte, distrugand încrederea noastră, identitatea noastră, siguranţa noastră.

I-am spus acestei ţări de nenumărate ori că lucrurile trebuie să se schimbe - problema este că nu aţi ascultat. Vă întrebaţi cum a fost posibil? Nu aţi mai auzit de o crimă de genul acesta de ceva timp? Noi nu suntem confuze. Poate atacatorul a fost cel care a comis crima, poliţiştii au fost cei care aşteptau un mandat la poartă - dar în spatele acestora este o mentalitate colectivă profund marcată de misoginie şi lipsa de încredere în experienţele femeilor române - iar pentru aceasta suntem cu toţii, ca ţară, responsabili.

Deşi provenim din medii foarte diferite avem aceleaşi experienţe. România (asta înseamnă voi toţi) a crescut fete care, până la vârsta de 15 ani, împărtăşesc între ele în conversatii de zi cu zi diferite tactici de prevenire a violenţei pe care le folosesc - nu purta niciodată căşti cand mergi pe jos noaptea; ţine cheile de la casă între degete; trimite-le prietenelor tale poză cu plăcuţa de înmatriculare a şoferului de Uber sau taxi şi anunţă-le de îndată ce ajungi acasă în siguranţă; prefă-te că te opreşti să îţi cauţi ceva în geantă, astfel încât persoana care merge în spatele tău să ajungă în faţă, unde o poţi vedea; evita să-ţi porţi părul într-o coadă; dacă e posibil, mergi peste tot cu un prieten; nu pulveriza excesiv spray-ul de piper pentru ca atunci ai putea fi tu arestată în loc de atacator.

Toate avem poveşti. Ce este mai rău este că fiecare prietenă pe care o cunoaştem are, la rândul ei, o poveste la fel ca a noastră. Avem noroc că gravitatea acestor experienţe nu s-a intensificat, însă pentru Alexandra şi Mihaela din păcate acesta nu a fost cazul. De aceea suntem aici:

Pentru că această ţară nu îşi ascultă femeile şi fetele. Stăm acasă weekend-ul acesta, pornim televizorul, urmărim o discuţie despre crimele din Caracal care are la bază exact această întrebare: cum a fost posibil acest lucru? În mod ironic, răspunsul pare să se afle chiar în studioul lor de înregistrare, deoarece comentatorii sunt 7 bărbaţi care discută cu încredere despre siguranţa şi viaţa femeilor. În realitate, ei nu au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă să fii în locul nostru.

Doar noi, fetele şi femeile României, vă putem spune. Va rugăm - deşi nu este, cu siguranţă, pentru prima oară - sa ne ascultaţi”, se mai arată în postarea fetelor.