Recunosc că mi-e greu să mă obişnuiesc cu prea-cunoscutul „Am avut şi vom avea mereu/Boală pe ţigani“ sau cu invitaţia de a experimenta o „Muie“ (scuze de cuvânt, însă este o citare) la fiecare atingere a balonului de către un jucător din echipa pe care o susţii. Şi mai greu îmi este să accept glorificarea lui Antonescu şi dorinţa cântată ca „toţi ţiganii să moară“; e ciudat să fiu nevoit să explic nepotului meu că „Moarte lor/moarte lor/moarte giuleştenilor!“ e un cântec de galerie şi că nu ar trebui să se teamă în vreun fel. E absurd să trebuiască să spun soţiei mele, cu care sunt la meci pentru a ne bucura de spectacolul fotbalistic, să-şi ţină respiraţia şi să nu tragă aer în piept pentru a nu inhala gaz. Nu văd nicio legătură intre sport şi banner-ul „Asia Express“ – mai bine se filma în Giuleşti / Junglă urbană, colibe şi peşti“ şi nu înţeleg de ce cerem fair play pe teren când noi promovam, în tribune, ura.

Mesajul „Eliberaţi din sclavie v-aţi mutat lângă Regie“ mi se pare de un grotesc inimaginabil. A face „băşcălie“ despre cea mai dură formă de servitute pe care spaţiul românesc a exploatat-o timp de 500 de ani, mi se pare super-deplasat şi fără nicio legătură cu orice chestiune legată de tot ceea ce înseamnă o competiţie sportivă. Ce a vrut să spună „geniul“ care a compus acest mesaj? Ce au vrut să ne transmită cei care au strigat aceste mesaje ştiind că până acum câţiva ani au idolatrizat jocul lui Marius Lăcătuş, Ilie Dumitrescu şi Bănel Nicoliţă, primul fiind chiar pe banca antrenorilor? Cu ce este Ghencea superioară zonei de lângă Regie şi cum ar trebui să fac un suflet de copil din Giuleşti să nu se simtă umilit şi terifiat de scandările pline de ură a unor mii de adulţi din Ghencea?  

Toate astea s-au întâmplat pe bani publici, cu un club de fotbal care este susţinut din bugetul Ministerului Apărării Naţionale constituit din taxele şi impozitele plătite şi de mine. Din rândul celor care au reacţionat, condamnând derapajele de nepermis ale galeriei, au lipsit taman cei care conduc clubul Steaua şi cei ce reprezintă Ministerul Apărării. Nimeni, nici generalii atât de vocali în trecut nici măcar vreun portar de la Minister, nu a simţit nevoia să iasă şi să zică ceva (de rău sau de bine) despre acţiunile galeriei şi/sau să-şi ceara scuze, ceea ce mă duce la gândul că fie teama, fie complicitatea îi face să fie pe toţi atât de tăcuţi. În ambele eventuale cazuri, este trist! E trist şi îngrijorător cum un fenomen care ar trebui să fie ghidat de sportivitate, fairplay si competiţie onestă se transformă într-un motiv de adunare a rasiştilor, huliganilor şi scandalagiilor.

Şi mai grav ar fi dacă ministrul Fifor ar fi ordonat să se pună batista pe ţambal şi să se adopte poziţia struţului. Ce contează că pe bani publici s-a împroşcat cu ură şi intoleranţă? Ce importanţă are ca şi din taxele plătite de mine am fost înjurat şi batjocorit? Cât de relevant este că prin inacţiunea noastră girăm încălcări ale demnităţii umane şi abuzăm valori la care Armata Română a aderat de ceva vreme? Ar fi grav însă nu m-ar surprinde ţinând cont de populismul de care partidul de guvernământ dă dovadă şi de faptul că nu ar fi primă dată când Armata Română are conducători care tolerează rasismul, xenofobia şi ura.

Închei, printr-un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem ca în Statele Unite ar fi jucat soccer o echipa din Louisiana cu una din New York, ultima fiind susţinută din banii municipalităţii (bani publici). Susţinătorii echipei din NY încep să cânte „Am avut si vom avea mereu/Boală pe negri“ şi ar fi afişat un banner cu „Eliberaţi din sclavie/ Aţi rămas lângă Mississippi“.

Întrebare: cam care credeţi ca ar fi fost răspunsul municipalităţii NY, autorităţilor nondiscriminare, societăţii civile etc. şi cam ce s-ar fi întâmplat cu echipa de soccer în primele 48 de ore?