De ce sunt fascinante performanţele olimpicilor români

Ştefan Bălăucă, înainte să afle dacă s-a calificat la Balcaniada din Serbia. FOTO Răzvan Băltăreţu

România este o ţară mică prin visurile sale şi, de multe ori, prin oamenii săi. Are lipsuri majore şi încearcă să le compenseze prin câteva excepţii ca să spună că produce genii, oameni de seamă şi stabilopozi ai lumii.

Spre finalul lunii mai l-am întâlnit pe Ştefan Bălăucă, un olimpic din Botoşani care a venit în Bucureşti să se califice la Balcaniada de matematică pentru juniori din Serbia, între 24 şi 28 iunie. Şi s-a calificat primul. Este pasionat de biologie, fizică, chimie şi matematică şi este, totodată, un elev către care se ocupă mai multe perechi de ochi din mai multe categorii. Profesorii văd în el rodul muncii lor, atât şi atunci când e cazul, părinţii văd în parcursul său din şcoală etapele unui viitor strălucit şi colegii săi îl văd ca pe un om de la care, la o adică, să împrumute câteva cunoştinţe pentru un examen.

Mama lui este profesoară de fizică şi într-un interviu din 2014, acordat "Adevărul", Ştefan spune că ea i-a insuflat plăcerea pentru această materie. Sunt mai multe teorii cu privire la ceea ce ne motivează să învăţăm şi una dintre cele mai interesante şi motivante are de-a face cu natura noastră de a fi curioşi. Solomon Marcus, într-un articol intitulat "Cu ochii pe şcoală", susţine că dacă motivezi un elev să fie curios, atunci el va învăţa singur, va înţelege mai mult dincolo de o repartizare pe "faguri", în clase şi în discipline.

Ştefan Bălăucă este supranumit "Einstein de Botoşani" sau "vârful de lance" al unei educaţii care se vrea de Occident când ea este undeva la capătul unei uliţe prăfuite. Sunt câţiva olimpici mari ai României şi sunt buni, dar sunt, totodată, scuza unui întreg sistem ca să nu se schimbe radical, ci să se metamorfozeze, altereze şi sa se laude. Vârfurile acestea de lance, câteva pe judeţ sau pe regiune, se duc în turniruri europene sau mondiale, scot creionul, fac calcule, scriu şi trag pe ele, într-un mimetism general, un drapel care le reflectă prea puţin opţiunile, ci prea mult locul în care s-au născut şi în care au trebuit să reuşească.

Nimeni nu vrea să fie "Dorel de Botoşani" ori "Mitică de Vaslui". Totodată, rareori vezi vreun "Enescu de Târgovişte" sau "Moisil de Timişoara", deşi acesta din urmă este un nume important în matematică. 

Pentru fiecare vârf de lance, există câteva mii de cozi de topor. Nimeni nu vrea să le vadă, că nu-s genii şi lor nu li se potriveşte asocierea cu marile minţi ale secolelor trecute. Nimeni nu vrea să fie "Dorel de Botoşani" ori "Mitică de Vaslui". Totodată, rareori vezi vreun "Enescu de Târgovişte" sau "Moisil de Timişoara", deşi acesta din urmă este un nume important în matematică. Cumva, ne e jenă să-i comparăm pe români cu românii mari, că aceştia din urmă n-au fost suficient de mari pentru un popor atât de mic.

În neputinţa acestui sistem educaţional de a educa cetăţeni şi apoi de a se concentra pe elite, apare metamorfoza. Apar companiile private care prin campaniile si banii lor le oferă acestor olimpici un bilet de ieşire din ţară, dar mai ales le oferă un loc în ochii Occidentului, acolo unde ar avea mai multe şanse. Pe Ştefan Bălăucă l-am întâlnit cu ocazia campaniei Orange "oferta de nota 10" prin care strânge fonduri pentru a-i ajuta pe olimpicii României.

Compania susţine că prin această campanie doreşte să-i răsplătească pe cei mai buni olimpici la matematică din fiecare judeţ. Pentru fiecare opţiune Star activată, Orange alocă într-un fond de susţinere a elevilor o contribuţie de 5% din contravaloarea creditului necesar activării acesteia. La final, banii adunaţi vor fi folosiţi pentru a-i recompensa pe olimpici, iar Orange are o sumă minima garantată de 26.000 de euro şi poate creşte până la un maxim de 150.000 de euro în total. Detaliile despre campanie sunt şi pe site-ul oficial

Orange este o altă companie privată care se implică în susţinerea olimpicilor României, pe listă mai fiind eMAG prin fundaţia care îi poartă numele sau BCR. Şi mai sunt altele, mai mici sau mai mari, şi asta e bine.

Un fenomen încă din clasa I

Ştefan Bălăucă a fost considerat un fenomen de când a intrat pe poarta şcolii. Din clasa I până în clasa a VIII-a a avut media 10. „În anii mei de carieră didactică, nu puţini, eu nu am mai văzut aşa ceva. Pur şi simplu din clasa a V-a, de când este la Colegiul Naţional «Mihai Eminescu», are nota 10 pe linie. Pur şi simplu se descurcă la toate. Şi este de o modestie şi gentileţe ieşite din comun“, a declarat pentru "Adevărul" directoarea Colegiului Naţional „Mihai Eminescu“.

Pentru profesori şi directoare este un fenomen, un elev care trage după el, odată cu performanţele de la olimpiade, numele şcolii şi eventual al profesorilor. Aceşti elevi sunt, în definitiv, o resursă insuficient valorificată. Sunt vedete la ei în liceu şi pe plan naţional, iar Ştefan este unul dintre ei. N-ai zice la prima discuţie cu el. Nu spune nimic rău de şcoală, spune că-i plac mai multe materii şi încă nu are un viitor la care să se gândească, nu şi-a făcut planuri pentru următorul deceniu. Sau poate că nu le spune.

Cu siguranţă Ştefan Bălăucă este unul dintre cei mai buni olimpici pe care îi are România. Este, după cum a fost caracterizat, un fenomen, deşi nu unul care să fie comparat cu Einstein. Aşa sunt însă oamenii, se entuziasmează repede. În ultimul am m-am întâlnit cu câţiva olimpici şi este o plăcere de fiecare dată să le afli povestea şi să vezi ce vor în viitor. De fiecare dată am întâlnit faţă de ei admiraţie, dar mai rar respect. Iar respectul ar trebui să înceapă atunci când începe admiraţia faţă de performanţe şi să urmeze mult după.