Cultura incompetenţei – mic manual de distrugere a unui spital

FOTO Arhivă

„De 5 ani nu avem un vestiar… stăm în clădirea nou ridicată dar deja afectată pentru că este lasată de izbelişte… în umezeală… haine umede şi miros puternic de mucegai” (…) ”dacă postăm ceva pe pagina spitalului suntem chemaţi la direcţiune.”(…)„. Aici toate lucrurile negative se ascund. La toţi ne e frică pentru că suntem ameninţaţi dacă vorbim.” (ardealnews.ro, 23/08/2017)

Sunt strigătele disperate adresate unor jurnalişti de către personalul din Spitalul Clinic Judeţean Mureş. Într-un oraş în care presa părea că nu e aservită unui primar general. Şi în anii de mandat fracturaţi de 4 demiteri, managerul SCJ Mureş, Dan Ştefan Simpălean, adună pagini întregi de investigaţii ale presei, zeci de articole. Niciunul pozitiv. 1 milion de euro irosiţi pentru întârzierea construcţiei buncărului de radioterapie, clădire de 2 milioane de euro lăsată în paragină, bolnavi operaţi căraţi cu targa prin curte, lucrări de reconsolidare făcute de ochii lumii în maternitatea judeţeană, infecţii nosocomiale în blocul de naşteri. În timpul ăsta migrează de la un partid la altul (PSD – PNL – ALDE). 

După patru ani de demiteri şi revocări ale demiterilor, cu un spital intrat aproape în colaps, personajul este «spălat», «aranjat» şi numit de primăria Bucureştiului în fruntea celei mai mari maternităţi – Filantropia. E lesne de înţeles că nu calităţile manageriale l-au propulsat în acest post ci tocmai algoritmarea politică a administraţiilor, care a necesitat alegerea unui om abil şi de încredere pentru misiunea încredinţată: masacrarea banului public. Pentru asta trebuia ca administraţia spitalului să fie ermetizată. Director economic adus de la Târgu Mureş, şefa achiziţiilor, «spălată» şi reabilitată după scandalul fraudelor de la spitalul Nasta intră şi ea în echipă. Directorul administrativ este forţat să îşi dea demisia şi este înlocuit şi el cu un ”om de încredere”. 

La fel este decapitat şi serviciul RUNOS. Şi începe dezmăţul financiar. În 18 luni este înlocuit de 2 ori acoperişul clădirii. Birourile administraţiei sunt modernizate, uşile impecabile de termopan schimbate cu altele de sticlă, mobilierul înlocuit. Pare că spitalul a devenit o anexă, o rudă săracă a acestei administraţii. Simbol de putere şi teroare. 

Laboratorul de analize a fost forţat să înghită în comodat un mastodont de aparat pentru care nu s-a făcut nici o solicitare din partea şefului de secţie. Cu obligativitatea de a achiziţiona reactivi. Şefa departamentului de management al calităţii a fost presată să ceară ”ajutorul” unei firme de acreditare. Pentru că nu a cedat au început presiuni inimaginabile. Managerul i-a demonstrat că rezistenţa ei e inutilă. Pentru că el are un referat ”semnat” chiar de ea prin care solicită angajarea unei firme de acreditare. A preferat să-şi dea demisia şi să plece.

La vremea respectivă eram încă şeful secţiei de neonatologie. Din întâmplare am aflat că spitalul a făcut un anunţ de licitaţie pentru echipamente de neonatologie. Suma cerută de spital primăriei era astronomică: 4,5 milioane de euro. Strategia de contractare şi numărul echipamentelor puteau să acopere necesarul a două maternităţi. De altfel caietul de sarcini a fost contestat la CNSC şi licitaţia anulată pentru grave încălcări ale procedurii. Şi au fost făcute în final achiziţii pentru secţia de neonatologie… De la firma Ginevri. Directe. Din banii spitalului. Se poate verifica şi în SICAP. 

Am făcut sesizări în scris către administraţia spitalului şi ASSMB. Le reproşam faptul că nu a fost respectat planul de achiziţii propus de secţia de neonatologie pentru anul 2019. Că pentru echipamentele achiziţionate nu ne-au fost cerute specificaţiile tehnice şi ele nu corespund standardelor. Eram destul de naivă în demersurile mele. Şefii de la ASSMB au răspuns printr-un mail că vor lua măsuri ferme. Şi le-au luat. În 15 noiembrie am primit o sancţiune disciplinară pentru ”2 absenţe nemotivate” deşi formulasem o cerere de concediu de odihnă pentru acele zile. În data de 12 decembrie mi-a fost întreruptă delegarea ca şef de secţie, deşi nu exista nici un motiv profesional aşa cum ar fi prevăzut legea 95/2006. Terenul a fost pregătit cu multă grijă. Cu o viclenie care a depăşit atât de mult bunul simţ încât nici nu poţi să crezi că în aceste timpuri mai pot exista astfel de manipulări. 

Mi-au fost inventate referate către manager prin care solicitam restrângerea activităţii unor colegi, astfel încât să devin un personaj nefrecventabil. Personalul din subordine a fost manipulat şi intimidat pentru a nu lua atitudine. Cu scăderea sporurilor şi sancţiuni la cea mai mica ”abatere” disciplinară. Ca în vremea comunismului eşti sters chiar din poze. Numele meu nu mai trebuie să apară pe nici un document care iese din spital, nu mai am dreptul de a fi îndrumător de rezidenţi, nu mai am dreptul de a face parte din comisiile de specialitate. Colegii trec în grabă pe lângă mine. Îmi şoptesc ca ventrilocii ”te admir” şi se uită în jur sau înspre camerele video.

Ştiu că sunt foarte multe date de urmărit şi chiar nu pot să fac literatură cu asta. Dar asta se petrece în fiecare loc de muncă unde există acces la banul public. Poţi să închizi ochii şi să te faci că nu vezi când încă mai există o atmosferă decentă de spital universitar. Pentru că o astfel de invazie naşte două tipuri de reacţii: unii angajaţi, în special cei mai competenţi şi mai implicaţi, devin demotivaţi, pierzându-şi entuziasmul, şi în cele din urmă vor părăsi echipa şi spitalul; alţii mai puţin vrednici miros oportunitatea şi se transformă în aplaudaci, şi mai nou în postaci de like-uri pe conturile fb ale spitalului şi ASSMB-ului. Prin asta nevrednicia se poate transforma cu rapiditate într-o adevărată „cultură a incompetenţei“, îmbolnăvind o echipă care a fost cândva sănătoasă.