Cotatii la bursa parlamentarilor

Din fericire, in Romania nici legea tacerii nu e sfanta. Capi ai gruparilor politico-mafiote o incalca, in momentele de criza, si doar asa mai ies la lumina, din subteranele altminteri bine protejate,

Din fericire, in Romania nici legea tacerii nu e sfanta. Capi ai gruparilor politico-mafiote o incalca, in momentele de criza, si doar asa mai ies la lumina, din subteranele altminteri bine protejate, tranzactiile dubioase, complicitatile scandaloase, traficul de influenta, santajul, mita. In mandatul 1996-2000, sansa pentru descoperirea unor cumplite abuzuri si hotii a fost eterogenitatea coalitiei. Concurenta coruptilor din partide diferite i-a impins pe multi la turnatorii si demascari rasunatoare. Monopolul obtinut si intarit de PDSR (PSD) asupra tuturor zonelor Puterii facea, practic, imposibila spargerea cordonului de securitate. Noroc ca jocurile politice scot si invingatori si invinsi. Cand acestia din urma rabufnesc dupa esec, ramai trasnit ascultand cum le merge gura. Cel mai recent exemplu l-a oferit, duminica, la Oradea, deputatul PSD Mihail Bar. El a ridicat, din razbunare pentru pierderea unei functii, capacul de pe haznaua politica bihoreana. Duhoarea a impanzit tot locul. Acuzatiile au tasnit cu putere: "1,5 miliarde, 2 miliarde - un loc de parlamentar"; "bani pentru partid"; "afaceri mafiote"; "complicitati la varful partidului". Suspiciuni care pluteau prin aerul greu s-au rostogolit in fata delegatilor si a ziaristilor prezenti la conferinta judeteana a PSD. Dincolo de imoralitatea dovedita a autorului acestor acuzatii, dincolo de refuzul sau incapacitatea de a le dovedi, ele contin o doza mare de credibilitate. Tocmai fiindca Mihai Bar e unul de-al lor, "nas" al uneia din bandele care au facut din Bihor un punct negru pe harta politica a tarii. El a stiut dintotdeauna, din interior, mersul spagii, increngaturile cu lumea interlopa, a patronat tranzactionarea unor posturi din administratia locala. Acum a rupt tacerea si a dezvaluit. Daca e sau nu adevarat ca Adrian Tarau si-a negociat un posibil loc pe o lista electorala e prea putin important. Toata lumea stie ca altii chiar au facut-o. Daca e sau nu pretul corect 1,5 miliarde de lei pentru pozitia 3 pe lista, iarasi nu conteaza. Toata lumea stie ca au fost si sunt deputati si senatori care au ajuns sa aiba insigna aurita in piept si imunitate parlamentara dupa ce au varat bani in pusculite private si de partid. Sumele enuntate de Bar, ca si cele vehiculate acum cateva luni de liderul PUR, Dan Voiculescu, au relevanta doar pentru a vedea cum mai merge mercurialul la tarabele politice. Sau, pentru a face un calcul simplu: cat spera un astfel de "investitor" sa scoata de pe urma mandatului platit cu bani grei. In felul acesta, legendele despre castigurile fabuloase ale unor parlamentari prind contur in cifre absolute. Explozia care zgaltaie PSD in flancul vestic impinge din nou in prim-planul dezbaterii publice doua teme care de obicei sunt tinute la dos in intervalul dintre alegeri: reformarea sistemului electoral si legea finantarii partidelor. Cea dintai, fie ca e vorba de reducerea numarului de parlamentari, fie ca ar conduce la introducerea unui sistem de vot nominal, ar diminua posibilitatea patrunderii pe locurile eligibile a unor persoane care au ca unic merit contul in dolari. Daca fotoliile de deputati si senatori se vor imputina, partidele n-ar mai risca sa infiga cap de lista - poate pe unica pozitie eligibila - un sef de mafie, a carui reputatie le-ar putea compromite rezultatul in intreaga circumscriptie. O varianta (fie si mixta) de sistem electoral uninominal ar restrange si ea sansele ca un urmarit general sa se strecoare sub sigla unui partid a carui popularitate sa o capuseze. In privinta finantarii partidelor, o noua reglementare este blocata tocmai fiindca toate formatiunile politice, in frunte cu PSD, au interes sa pastreze ambiguitatile si viciile celei existente. Legea aflata in vigoare e buna doar pentru prostit poporul si Europa. "Obligatiile" impuse partidelor de a-si declara sursele de venit sunt un soi de timide rugaminti, fara posibilitati practice de control si, mai ales, fara sanctiuni reale. Degeaba se face raportarea la cateva luni bune dupa alegeri, degeaba Curtea de Conturi verifica dupa alte luni sau ani corectitudinea datelor comunicate! La doi ani dupa scrutin, pe cine mai intereseaza cat a donat, cu cat a sponsorizat cutare om de afaceri dubios, daca el este deja instalat intr-un birou senatorial? Daca sumele incasate ar fi facute publice (dar cu adevarat publice, nu in partea a enspea a Monitorului Oficial!) chiar in momentul in care au fost varsate, daca ar fi verificat si modul de cheltuire al acestor bani, partidele ar inceta, poate, sa mai functioneze ca sereleuri cu obiect de activitate vanzarea de imunitati si prestari servicii trafic de influenta. Fara aceste reglementari, pentru 2004 vom putea deschide o bursa a locurilor de deputati si senatori. Brokeri vor fi angajati toti sefii de partide, iar cotatiile vor fluctua in functie de puterea de cumparare a spargatorilor de banci si a traficantilor de motorina.