Continuitatea coruptiei

Pata de ruj ii ardea obrazul mai ceva ca o palma data de Justitie. Femeia se ridica pe varfuri pentru a incerca sa stearga urma efuziunii de pe fata barbatului cu parul grizonat, pieptanat corect, cu

Pata de ruj ii ardea obrazul mai ceva ca o palma data de Justitie. Femeia se ridica pe varfuri pentru a incerca sa stearga urma efuziunii de pe fata barbatului cu parul grizonat, pieptanat corect, cu carare. Apoi se intoarse-surub pe tocuri si, abia urcata in masina, slobozi lacrimile linistitoare. Voci barbatesti arunca incurajari spre personajul central: "Vino repede acasa! Vezi ca te asteptam aici!" Imbarbatari cu palma pe umar, strangeri de maini cu subinteles. Desi seamana izbitor - de la stangacia interpretarii, pana la gesturile si replicile patetic-penibile - scena nu e decupata din vreo telenovela. E viata pur si simplu. Domnul grizonat - Radu Sarbu. Doamna plangacioasa - Roxana Iordache, ultima vestala de langa focul stins al crestin-democratiei romanesti. Vocile - Dudu, Muresan, Caramitru, Opris, sau ce-a mai ramas din peneteul fost de guvernamant, fost partid istoric. Scena de joi, repetata - cu mici modificari regizorale a doua zi, la poarta Cotrocenilor - ar putea parea trista daca n-ar fi ridicola. Am urmarit-o ieri, pe viu, si in minte mi-a venit o alta, la care am asistat acum cinci ani, in fata portilor grele de la Jilava. O sleahta de tigani, cu puradei la toate incheieturile, supraveghea intrarea prin care trebuia adus cu duba unul de-al lor. La aparitia camionului, balabustele s-au pus pe indrugat blesteme despre gabori si procorori. Barbatii au ridicat pumnii a amenintare spre soferul din cabina dubei. Portile s-au inchis, taind gazele de esapament ale masinii. Satra s-a incolonat ierarhic si s-a topit pe dupa gardul inchisorii... PNTCD s-a gandit sa repete "scenariul Bivolaru" al inaintasilor pedeseristi. Cortegiul s-a insirat pentru a-i conduce pe drumul penalului pe Sarbu si pe Muresan, cu gandul ca va reusi sa smulga bunavointa Puterii (care, deh, a trecut si ea prin asta). In plus, putina vanzoleala va mai atrage atentia asupra lor. Solidaritatea arata mai degraba a unitate in ale coruptiei decat a front comun impotriva abuzurilor si vendetei politice. Coalizarea in jurul lui Sarbu sau Muresan demonstreaza ca partidul este consecvent in acoperirea infractorilor si escrocilor dinlauntrul sau. A mai facut-o, mergand pana-n panzele albe, cu Lis, cu Lutu, cu Branc, cu Matroz. De ce o face? Pentru ca au facut-o si o fac si altii, fie ca sunt in Opozitie, fie ca s-au cocotat la Putere. In 12 ani de alternante la alternanta la putere, nici o ancheta anticoruptie care a vizat un demnitar mai de soi n-a fost dusa la bun sfarsit, nu s-a incheiat cu condamnare si ferecare dupa gratii. N-a patit nimic nici Severin in dosarul lobby, nici Roman in afacerea Megapower, nici Stolojan in tranzactia Dubatti cu miros de pacura, nici Basescu pentru zecile de vapoare instrainate sau sina blatuita. Nu s-a atins nimeni nici macar cu o sentinta de Catarama-Danielescu pentru SAFI, nici de Iacobov pentru avalizari/devalizari, nici pe Bivolaru nu l-a deranjat Justitia decat sporadic. Cat despre Dima sau Dimitriu de la FPS, Sapunaru si urmasul Dinu Vama, Corneliu Ruse si alte lipitori de pe conductele de petrol, ce sa mai vorbim! Continuitatea in coruptie si solidaritatea intre borfasi peste frontierele mandatelor au devenit litera de lege intr-un deceniu de viata si activitate infractionala in administratia centrala si locala din Romania. Circul facut de taranisti la poarta Cotrocenilor sau a IGP nu e cu mult diferit, ca impresie publica, de cel regizat dincolo de zidurile institutiilor statului. PSD si intregul sau aparat au nevoie, acum, sa demonstreze ca lupta impotriva coruptiei. Asa o cere Comisia Europeana, asa ne-o cer raportorii occidentali. Tinte, slava Domnului, sunt destule! Alegerea unora ca Sarbu sau Muresan are toate justificarile din lume, data fiind bogata lor prestatie in slujba unor cercuri mafiote. Numai ca semnele indica, fara prea mari sanse de eroare, ca iarasi asistam la o cacealma. In dosarul Bucuresti-Turism, pentru care este chemat acum Sarbu, un amploaiat de rang 2, Alin Giurgiu, a fost arestat, desi era grav bolnav. In schimb, seful sau, care se dovedeste din ancheta ca e la fel, daca nu chiar mai vinovat, e deranjat doar 5 ore, pentru o simpla audiere. Nici macar mandatul de sechestru pe bunuri, care era pregatit joi pe numele fostului sef al FPS, n-a fost pus in executare. Pe partea cealalta, in afacerea cu uleiul de la rezervele de stat, doar Muresan este chemat la interviu, cu toate ca deasupra semnaturii sale se afla, pe documentele incriminate, iscalitura fostilor premieri Radu Vasile si Mugur Isarescu. Sa nu-ti pui intrebari asupra onestitatii demersului organelor? Iti pui, mai ales daca iti amintesti de tacerea care a pogorat si asupra afacerii Romtelecom, dupa o usoara vanzoleala de 4-5 zile, prin vara. Fiecare mandat are campania lui anticoruptie. Gandul ca ar putea veni zile negre, ani in Opozitie, ii impiedica pe cei aflati la putere sa-si duca la bun sfarsit actiunea justitiara. "Daca ne va veni si noua randul?". Gandul, fugar dar infricosator, blocheaza dosarele in fundul unor sertare cu yala solida. "Doamne-ajuta, da-i in ma-sa!" spunea ieri, la Cotroceni, un "solidar" de-al lui Muresan. Sase vorbe, si crestine, si democrate. Coruptii din toate guvernarile au avut dumnezeul lor, care i-a aparat. Si au avut si "libertatea democratica" de a-i trimite in mamele lor pe cei care le-au stat impotriva. Ar fi vremea sa fie trimisi si ei la locul lor.