Ce aş vrea să-mi aducă Santa Klaus?

„Acum, că ţie ţi s-au împlinit toate dorinţele, nu uita să-mi aduci şi mie lucrul bine făcut”

O scrisoare deschisă a unui copil cuminte, care a votat cu cine trebuia şi care tot aşteaptă darurile mult promise.

Dragă Santa Klaus, dacă exişti şi nu eşti doar o invenţie a românilor plecaţi în străinătate, te rog să îmi aduci la anul care vine o nouă clasă politică. Ştii, e jucăria pe care mi-o tot promiţi de ceva vreme, adică un Parlament nou nouţ, cu omuleţi de pluş oneşti şi cu marionete inteligente.

Din păcate ştiu şi că lucrul acesta nu prea este posibil, pentru că ai lăsat pragul electoral aşa cum a fost, pentru că vom avea iarăşi alegeri pe liste, iar tu nici nu poţi face presiuni pentru schimbarea sistemului electoral. Astfel încât nu voi avea cu adevărat o nouă clasă politică, aşa cum îmi tot spui de mai bine de un an.

Dar nu-i nimic, sunt un copil răbdător. Fiindcă tot suntem la capitolul dorinţe de neîndeplinit, aş vrea şi eu măcar o autostradă care să traverseze ţara noastră de la o graniţă la alta. Măcar într-o singură direcţie. Să-ţi fie şi ţie mai uşor să umbli cu nuieluşa pe la diverşii politicieni puşi pe căpătuială. Şi dacă îi vezi, te rog să nu îi mai laşi pe toţi hoţii, impostorii şi mincinoşii să ocupe funcţii publice şi să nu le mai dai din tolba ta foarte mărinimoasă celor care s-au înfruptat din darurile lui Moş Ilici sau Moş Băse înainte. Că mai sunt copii buni în ţara asta, implică-te, Moşule!

Vai, moşule, ştiu că tu eşti născut dintr-un neam de la Nord şi că ţi se pare că la noi aici mai la sud promisiunile deşarte ţin loc de daruri sau de cald. Dar nu e chiar aşa. Ştiu şi că în lumea de unde vii tu e frig şi că nu sunt prea multe emoţii, dar eu sunt un copil crescut la poalele munţilor Carpaţi şi aş vrea să ştii că îmi doresc foarte mult un preşedinte mai implicat în viaţa publică.

Ţi-o spun fără ocolişuri că aş vrea, dacă timpul îţi permite, să faci în aşa fel încât să îmbini vizitele în străinătate cu cele în propria ţară. Aş vrea să te văd mai puţin pe Facebook şi mai mult vorbind cu concetăţenii tăi, aşa, faţă în faţă.

Aş mai vrea ca România să nu mai fie o maimuţică aflată pe bancheta din spate a automobilului Uniunii Europene, care să dea din cap afirmativ la fiecare zgâlţâială. Măcar să faci ceva cu renegocierea intrării noastre în Shengen (sau cum îţi place ţie să graseiezi pe bavareză „Şeăn”), adică să nu mai fim cetăţeni de mâna a doua, acum dacă tot ţi-ai luat ajutor pe elful dumitale preferat, care s-a pregătit la Bruxelles pe partea de produse agricole. El poate face mere mălăieţe şi pere pentru guri nătăfleţe.

Moşule, ştii prea bine că o mare problemă sunt şcolile şi spitalele de la noi. Doar ai văzut şi tu cum arată serviciile medicale, doamne-fereşte să te îmbolnăveşti şi să ajungi prin ceva spital din străinătate! De aceea, aş vrea să nu mai plece medicii cei mai buni din ţară şi ar fi bine să ţinem cumva tinerii de talent din învăţământ şi cercetare.

Îţi spun sincer că nu vreau roboţei care să muncească pentru multinaţionale, aş vrea oameni hrăniţi cu literatură şi artă. Nu vreau nici să exportăm mână ieftină de lucru sau să îngroşăm call-center-urile. Aş vrea mai degrabă să avem şi noi un Nobel sau un premiu internaţional pentru ştiinţe sau arte. Nu vreau fotomodele şi paparude la televizor, vreau cercetători şi oameni de ştiinţă.

De aceea ar fi fost bine ca măcar tu să te ţii de Constituţie şi să dai pentru învăţământ şi cercetare cei 6% legali. Dar înţeleg că ţi-e greu şi că nu se poate decât pas cu pas. 

Totuşi e ceva ce se poate. Aş vrea să crească implicarea ta în programe culturale şi artistice, să arăţi concetăţenilor tăi că o ţară mai bună este o ţară mai cultă, mai preocupată de intelect decât de acumularea de averi şi case fără număr. Se poate, moşule, se poate. Dacă mai tăiem de la cei care ne ascultă telefoanele, de la investiţiile aiurea în avioane de luptă şi de la tot felul de pensii privilegiate, poate ajung banii şi pentru cei care aşteaptă lângă uşa celor bogaţi să primească ceea ce li se cuvine.

Dragă moşule Klaus, pentru încheiere, aş vrea să mai spun doar atât. Acum, că ţie ţi s-au împlinit toate dorinţele, nu uita să-mi aduci şi mie lucrul bine făcut. Cum care? Ştii tu, ăla pe care mi l-ai promis azi iarnă!