Avantajele Cardului european de sănătate faţă de asigurarea privată. Cum se obţine

Tot mai mulţi români care pleacă în vacanţă în această vară sunt interesaţi să obţină cardul european de sănătate. Documentul, pe care îl primesc în şapte zile de la solicitare, le asigură tratamentul gratuit în caz de urgenţă în ţara în care se deplasează, aici fiind incluse şi intervenţiile chirurgicale complicate.

Concret, românii care intenţionează să călătorească în această vară în alte state membre ale Uniunii Europene sau în ţări precum Islanda, Lichtenstein, Norvegia sau Elveţia, pot solicita cardul european de sănătate. În baza acestui document, ei pot avea acces la servicii de sănătate pe teritoriul altui stat în caz că întâmpină probleme de sănătate.

Potrivit autorităţilor, numărul celor interesaţi să obţină cardul european de sănătate a crescut de la an la an, în special în perioada verii, când sunt programate concediile. Având în vedere că suntem deja în luna iunie, casele judeţene de asigurări de sănătate vor lucra la foc continuu în perioada următoare astfel încât cei interesaţi să primească documentul în timp util. 

Ce fel de tratamente acoperă cardul 

Tratamentul oferit de spitalele publice din străinătate pacienţilor români care întâmpină o urgenţă medicală este gratuit. Cu alte cuvinte, asiguratul care are cardul asupra lui nu este nevoit să scoată niciun ban din buzunar, ci este suficient ca el să se prezinte la spitalele publice din statul în care au mers în vacanţă şi să-l prezinte. Ulterior, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), decontează tratamentul, tranzacţiile fiind făcute între autorităţi. În consecinţă, asiguraţii români care se află în posesia unui card european de sănătate beneficiază de exact aceleaşi servicii de sănătate ca şi persoanele asigurate din ţara în care s-a deplasat

Cum poate fi obţinut cardul european de sănătate 

Procedura prin care poate fi obţinut cardul european de sănătate este una relativ simplă. Concret, asiguraţii sunt nevoiţi să întocmească un dosar, pe care să-l depună la sediul casei de asigurări la care sunt arondaţi, iar în termen de şapte zile aceştia primesc documentul, gratuit, prin poştă.

Mai exact, dosarul trebuie să conţină o solicitare scrisă la care anexează o copie a cărţii de identitate sau a certificatului de naştere, cardul fiind obligatoriu şi pentru copii. De asemenea, asiguratul trebuie să facă dovada calităţii de asigurat pe ultimii cinci ani, adică să aducă o dovadă de la locul de muncă şi care să ateste că şi-a achitat contribuţia la sănătate. 

Este însă posibil ca pentru anumite servicii să fie necesară o coplată, chiar dacă în România acele servicii sunt decontate integral. Acest lucru depinde de sistemul de asigurări din ţara în care sunt acordate serviciile medicale. De asemenea, documentul nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează într-un stat membru UE cu scopul de a beneficia de tratament medical planificat.  Un alt aspect important e faptul că acel document nu este valabil decât în spitalele publice.

În caz că asiguratul pierde cardul

Dacă pierd cardul european de sănătate în perioada vacanţei, românii nu trebuie să se îngrijoreze, pentru că pot beneficia de tratament medical. 

„În situaţia în care asiguratul se află pe teritoriul unui stat membru şi, din diverse motive, nu se mai află în posesia cardului european, el trebuie să contacteze casa de asigurări care i-a emis documentul pentru a solicita un certificat provizoriu de înlocuire, care are exact aceleaşi beneficii ca şi cardul european. Certificatul provizoriu este trimis în termen de 24 de ore de la solicitare”, arată CNAS.

Cardul european versus asigurarea privată de sănătate

Sunt şi români care, atunci când pleacă în concediu, optează pentru asigurarea privată de sănătate şi nu pentru cardul european. Mai exact, dacă acesta din urmă acoperă tratamente specifice pentru cei care se confruntă cu probleme de sănătate neaşteptate doar în spitalele de stat, asigurarea de sănătate privată le dă posibilitatea posesorilor să aleagă orice spital sau orice clinică privată sau publică. 

Referitor la acoperirea costurilor, asigurarea privată de sănătate acoperă toate costurile pentru tratamente sau spitale. Diferenţa este că posesorul trebuie să aibă bani asupra lui, costurile urmând să-i fie decontate de asigurator abia la revenirea în ţară.