„Acoperiţi” şi „penali” în posturi de decizie

Aud, citesc în fiecare de zi că în România de acum, zisă democratică, ar mişuna nestingheriţi sute, dacă nu cumva chiar mii de agenţi/ofiţeri acoperiţi ai Serviciilor secrete.

Respectivii ar fi implantaţi în aparatul Administraţiei Prezidenţiale, în Guvern, acolo unde unii ar deţine chiar rang de ministru, în birocraţia ministerelor, în agenţiile de tot felul, în partide şi ONG-uri, în aparatul de justiţie, în presa scrisă şi în radio-televiziune.

Numai bunul Dumnezeu, pare-se, ar şti cu adevărat unde nu s-ar fi tupilat şi nu şi-ar fi făurit culcuş şi vad respectivii.

Povestea cu agenţii acoperiţi este destul de veche şi îşi află originea în felul obscur în care au fost create şi şi-au recrutat personalul începând din martie 1990 noile servicii secrete din România post-revoluţionară. Ţin minte şi acum imensa păcăleală cu alură de film prost prin care ne-a fost prezentat la TVR, ca dovadă de supremă transparenţă a noii puteri, dl. Virgil Măgureanu. Primul director, cum se zice astăzi  „directorul fondator”, al SRI.

Îmi amintesc că dl. Măgureanu nu se simţea niciodată foarte bine atunci când era întrebat de vreun ziarist, care credea povestea cu cocoşul roşu în conformitate cu care în România lui Ion Iliescu transparenţa ar fi deplină, câţi dintre bravii lucrători ai fostei Securităţi au fost preluaţi de noul SRI.

Lucrurile sunt şi mai complicate în cazul SIE, iar mulţimea de servicii secrete care le completează ori se încalecă cu cele două mari deja amintite face cu aceste lucruri să fie pe mai departe, pentru românul de rând, o „enigmă nesplicată”.

Auzim doar că în fiecare an bugetul alocat acestor servicii este în creştere, iar creşterea este pe parcursul anului completată prin rectificări bugetare ulterioare. Iată, nu mai departe de săptămâna trecută, când guvernul condus de dl. Dacian Cioloş a operat prima rectificare bugetară din anul 2016, SRI a mai primit ceva. Iar anunţul a picat prost fiindcă - ghinion!, vorba d-lui Klaus Iohannis - suplimentarea a venit la foarte puţine zile după izbucnirea scandalului SII Analytics de care dl. prim-ministru se face că nu a auzit nimic. Fireşte, nu ni se spune niciodată cât din bani sunt alocaţi retribuirii agenţilor acoperiţi.

Povestea lor, a ofiţerilor acoperiţi, a devenit încă şi mai „populară” după ce fostul preşedinte, dl.Traian Băsescu, l-a acuzat pe fostul prim-ministru, dl. Victor Ponta, că ar aparţine acestei categorii. Acuzaţie la care, elegant, aşa cum îl ştim, dl. Ponta a replicat scurt în stilul „ ba pe-a mă-tii”. Curios e că dl. Băsescu nu s-a simţit şi nici nu se simte rău deloc acum când e tovarăş de partid cu vechiul său gornist cu simbrie cu numele de buletin Robert Turcescu. Un ins ce singur a recunoscut că a făcut mulţi ani parte din blamata categorie a „acoperiţilor”.

Dl. Stelian Tănase, preţ de un an şi jumătate preşedinte-director general al TVR, făcuse pe vremea când şi-a exercitat, e drept că foarte prost, respectiva demnitate, o veritabilă obsesie în a cere intempestiv retragerea „acoperiţilor” din instituţia din Calea Dorobanţi. Desigur, nu a obţinut nimic. Dl. Cristoiu scria nu mai departe decât marţi pe blogul personal că au fost în anii din urmă create ziare, site-uri, ba chiar televiziuni în care activează „acoperiţi” specializaţi în dezinformare.

Problema cu aceşti „acoperiţi” e că ei ar acţiona „la dublă comandă”. Un fapt care i-ar decredibiliza şi i-ar face vulnerabili.

Mă întreb însă dacă nu cumva acelaşi lucru se poate spune şi despre mulţimea de inşi, deţinători de dregătorii, fie mai mari, fie mai mici, cu multe şi mari probleme penale. Unii cercetaţi, alţii anchetaţi, având deja la activ câteva arestări preventive. Alţii „bucurându-se” de condamnări cu suspendare. În astfel de situaţii se află primari şi preşedinţi de consilii judeţene, dar şi şefi de partid. Aşa cum este, spre exemplu, cazul mult prea celebrului preşedinte al PSD, dl. Liviu Dragnea. Despre care, ca să fim drepţi, trebuie să precizăm că a fost condamnat nu fiindcă ar fi luat bani. Numai că dl. Dragnea are „în lucru” şi vreo câteva dosare de corupţie.

Inşi cu probleme în justiţie se află şi în diverse organe de presă. Nu e vorba doar despre patroni ori despre jurnalişti care lucrează „în privat”, ci şi despre indivizi ce deţin înalte dregătorii în mediile publice de informare.

Ne amintim, de pildă, că dl. Stelian Tănase, pe care l-am amintit mai sus, a obţinut acum mai bine de un an suspendarea din funcţia de producător general al marelui amic, discipol şi responsabil cu igiena personală al infractorului pesedist Nicuşor Constantinescu. E vorba, desigur, despre prea-intelectualul domn Cristian Zgabercea. Revenit în TVR, în urmă cu câteva luni, prin sentinţă judecătorească. Prieten la toartă, tovarăş de elanuri pesediste, de excursii de lucru la Braşov şi de party-uri prieteneşti cu doamna pdg, Irina Radu. De câteva zile bune convertit la sentimente pro-monarhice. Un ins pe mâna căruia se află bugetul oricum de tip caşcaval al instituţiei din Calea Dorobanţi.

Mă întreb dacă situaţia de oameni cu probleme în justiţie nu îi vulnerabilizează grav pe respectivii.

Şi mă mai întreb oare cum ar fi dacă, după alegerile parlamentare din iarnă, preşedintele Klaus Iohannis ar ţine de pildă cont de preţiosul sfat al d-nei Gabriela Vrânceanu-Firea. Cea care socoteşte că cel mai bun pentru a deţine postul de prim-ministru ar fi - aţi ghicit! - chiar dl. Liviu Dragnea!