Stat invalid, cu alegeri validate

În pofida validării rezultatelor alegerilor din 30 noiembrie, Republica Moldova rămâne a fi un stat invalid, adică inapt să combată corupţia care l-a schilodit. Pe 9 decembrie s-a sărbătorit Ziua Internaţională a Anticorupţiei şi în aceeaşi zi au fost validate mandatele parlamentare, deşi pe numele unor indivizi ar trebui emise mandate de arest.

Portalul „Moldova Curată” publicase un material despre câţiva „aleşi ai poporului” cu probleme de integritate. Printre aceştia figurează Vlad Plahotniuc, care, pe lângă toate acuzaţiile ce i se aduc, ar deţine şi o vilă în oraşul Scienz din Franţa, neindicată în declaraţia de avere. Probabil, cel ce s-a regăsit în funcţia de deputat pur şi simplu a uitat să menţioneze imobilul cu pricina, nefiind în stare să ţină contul proprietăţilor sale. Să admitem: nici cei mai experimentaţi hoţi nu-şi amintesc toate furturile comise.

Un alt caz deloc mediatizat, dar edificator modului în care corupţia din Republica Moldova s-a acutizat este cel al Efrosiniei Greţu, preşedintele raionului Leova, care a achitat 6 mii de lei din banii publici pentru publicarea unui articol elogios într-un ziar de la Chişinău. Cu o nonşalanţă debordantă, respectiva doamnă a declarat că nu şi-a făcut publicitate sieşi, ci instituţiei pe care o reprezenta. Să înţelegem că dacă va accepta funcţia de deputat, Parlamentul va fi următorul lăudat din banii contribuabililor? Ferice de noi.

Din păcate, cazurile de mai sus nu sunt singulare sau doar hilare. Acestea atestă o stare de fapt şi un handicap al statului în a eradica flagelul corupţiei. Recent, premierul Iurie Leancă a recunoscut că „am ajuns la o limită critică şi, dacă nu schimbăm nimic, nu mai avem nicio şansă să creăm în Moldova o societate funcţională”. O asemenea constatare sumbră scoate de sub conul de umbră orice urmă de îndoială: guvernanţii au făcut din ideea europeană o spoială, mimând reformele, ajustând formele, fără a soluţiona fondul problemei. Astfel, în Republica Moldova există corupţie, dar nu şi corupţi.

În aceste zile, se duc lupte aprige în culise pentru partajarea funcţiilor în stat, deşi cauza disfuncţionalităţii noastre instituţionale este cu totul alta. În capul mesei nu trebuie să stea perpetuarea cu orice preţ a guvernării, ci asigurarea bunăstării populaţiei şi edificarea unui stat de drept. Din păcate, însă, combaterea corupţiei rămâne doar o lozincă sau o insignă de purtat în piept.

Un editorialist nonconformist de la Bucureşti se plângea că din cauza zăngănitului cătuşelor DNA nu se mai auzea miorlăitul politicienilor în campania pentru prezidenţiale. Şi că, într-un anume fel, instituţia anticorupţie ar fi „fraudat” alegerile din România prin intensificarea activităţii în ultima perioadă. Dincolo de această opinie disidentă, trebuie să recunoaştem că Direcţia Naţională Anticorupţie a devenit o instituţie respectabilă şi eficientă, care a deferit justiţiei române zeci de senatori, deputaţi, miniştri, magistraţi etc.  La noi, însă, e linişte mortală. CNA a mai organizat o conferinţă naţională, poliţia a mai descins la domiciliile unor extremişti, dar cu asta focul de paie s-a stins. Trebuie să înţelegem că integrarea europeană va obţine un caracacter peremptoriu doar dacă marilor corupţi li se va face rechizitoriu.

Până şi ucrainenii au adoptat de curând o lege prin care cca 1 milion de funcţionari publici trebuie să îşi justifice bunurile şi averile, iar preşedintele Petro Poroşenko a solicitat numirea unui cetăţean străin în fruntea instituţiei lor de combatere a corupţiei. Astfel, statul vecin începe să surclaseze Republica Moldova în această „competiţie paralimpică” şi să realizeze că au nevoie nu doar de asistenţă din exterior, ci şi de voinţă din interior.

În concluzie, să nu ne facem vreo iluzie că odată ce rezultatele alegerilor au fost validate, UE va mai tolera acea dizabilitate în combaterea corupţiei. Perioada de graţie a fost depăşită, iar orice nereuşită de reformare înseamnă mimarea procesului de integrare europeană. Altfel spus, trebuie să-i acceptăm pe cei care vor să ne ridice din scaunul cu rotile şi să înţelegem că toate încercările de vindecare vor fi inutile atâta timp cât nu ne recunoaştem condiţia de invalizi în lupta contra marilor indivizi corupţi.