Poporul e violat cu toată dragostea! De unde şi vorba: Să fii iubit, române!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cetăţeni ai României, dragi rubedenii, prieteni şi duşmani, mă adresez vouă tuturor deopotrivă cu îndemnul să încetaţi să vă purtaţi ca nişte proşti parcă teleportaţi în timp, de parcă nu aţi avea nimic de-a face cu realitatea României de azi! Vă rog, încetaţi să umblaţi prin veac cu coada ridicată ca nişte nevinovate animale în călduri, că v-o luaţi şi ne-o luăm cu toţii! Încetaţi să cerşiţi dragostea, să vreţi să fiţi iubiţi!

Să credeţi că, dacă nu faceţi pe placul milogilor, care se cred atotputernici în fotoliile din parlament, din primării, din fruntea partidelor, din guverne, aceştia nu vă vor iubi! Ei nu vă iubesc oricum, indiferent ce aţi face, cât de tare v-aţi ploconi înaintea lor sau v-aţi întinde limbile, şi indiferent ce ei vă spun sau vă promit! Indiferent câte declaraţii de dragoste vă vor face sau vă vor fi făcut şi cât de des vor repeta că iubesc România! Ăştia nu vă iubesc! Iar dacă aţi fi sinceri, nici voi nu-i iubiţi pe ei! Şi de fapt nici nu aţi vrea să fiţi iubiţi de ei! Iar în timp ce staţi cu capetele plecate din falsă politeţe şi viscerală teamă, ei vă fură şi ultimul dram de demnitate.

Domnul Dragnea vă spunea, cu ocazia zilei de 1 Decembrie, că pentru dânsul România înseamnă tot! Înseamnă viată, sperantă, destin şi viitor. Iubesc această tară şi îndrăznesc să cred că pot trăi în ea şi pentru ea!“ Păi cred şi eu că trebuie să iubească ţara asta, că aici are speranţa şi îşi vede destinul şi viitorul, deoarece probabil nu mai există altă ţară în lumea cât de cât civilizată unde un condamnat pentru fraudă electorală este nu numai în libertate, dar şi în fruntea celui mai mare partid politic, aspirând la postul de premier. În contextul ăsta, fiecare ar iubi România. Doamne ajută! Că iubiţi în halul ăsta nu vom ajunge decât într-un dezastru mai mare decât l-ar putea duce ţărişoara noastră!

„În ţara orbilor, chiorul e împărat”

Din punctul de vedere al domnului Dragnea, cei care ar avea încotro, cei care şi-ar putea clădi existenţe şi cariere în ţările bogate din lume, dar care, cu imperfecţiunile lor cu tot, chiar s-au pus în slujba ţării la chemarea premierului Dacian Cioloş, nu-şi iubesc ţara. „Miniştrii tehnocraţi nu-şi iubesc tara“, a proclamat Liviu Dragnea cu câteva luni în urmă. El şi doar el şi cei ca el, şi numai ei, o iubesc! Doar ei au dreptul de-a o iubi.

Dacă vă iubiţi ţara într-adevăr, atunci faceţi-o un loc în care să vrem să trăim cu toţii, egali în drepturi şi şanse!

Aşadar definirea iubirii de ţară, potrivit domnului Dragnea, este: dacă eşti penal, iubeşti România, ţara asta a tuturor libertăţilor. Iar dacă nu eşti „o victimă a justiţiei”, nu ai cum să iubeşti ţara asta, că în afară de libertate, dacă eşti condamnat, şi loc de furat, dacă eşti un hoţ, nu are ce să îţi ofere. Prin urmare, un ministru tehnocrat din cabinetul Cioloş nu are cum să-şi iubească ţara. Şi nu ar avea de ce să o facă. Nu e condamnat, nici corupt, nu vrea să fure şi face după cum ştie el mai bine, ce crede el că e mai bun pentru ţara asta în acord cu legile în vigoare. Ghinionul lui! Nici mai tinerii politicieni intraţi în politică pentru că vor şi cunosc şi altceva decât mocirla mioritică, nu o pot iubi. Nu au cum s-o iubească, deoarece ei vor o ţară condusă de oameni cinstiţi, o ţară europeană, nu una care cu o mână zgârie la uşa Rusiei şi cu ailaltă se sprijină în clanţa orientului. Ei toţi nu au nici destine, nici speranţe şi nici viitor în ţara asta! Nu au nimic din toate acestea, aşa cum nu vor avea nici alte 20 de milioane de români dacă lasă ţara pe mâinile celor care o iubesc în interes propriu şi care o modelează după propriile nevoi. O ţară a orbilor în care chiorul va fi împărat.

Aşadar, ei vă vor promite necontenit iubirea lor şi nu vor înceta să o facă! Iar dacă nu îi veţi crede pe cuvânt, ei vă vor iubi cu de-a sila! Aşa cum se întâmplă de 26 de ani încoace în România, de când poporul e violat cu toată dragostea!

Dar dacă vă iubiţi ţara într-adevăr, atunci faceţi-o un loc în care să vrem să trăim cu toţii, egali în drepturi şi şanse! Dacă vă iubiţi ţara într-adevăr, opriţi-vă din lamentarea libidinoasă, egoistă şi iresponsabilă de-a vrea să fiţi iubiţi cu orice preţ! Nu-i mai votaţi pe cei care vă ţin de proşti cu toată dragostea lor!

Un apel la încredere!

Astăzi trăim în vremuri în care nu mai tremură poporul de teama de a fi întemniţat pentru un banc politic, pentru că îşi cere drepturile, sau pur şi simplu de furia celor care deţin puterea. Astăzi trăim în vremuri în care puterea tremură în faţa celor care apără drepturile cetăţenilor, în faţa legilor statului de drept! 

Noi toţi trebuie să ne amintim, sau să ştim, că până acum 26 de ani era doar invers şi că de 26 de ani încoace ne chinuim să schimbăm raportul dintre popor şi putere, să ne facem dreptate, să ne construim un stat responsabil, o elită politică demnă de democraţie. Să nu dăm ceasul înapoi! 

Ştim cu toţii că 26 de ani nu sunt suficienţi pentru schimbarea totală a situaţiei economice şi cu atât mai puţin a mentalităţii într-o ţară în care până şi gândirea putrezise în jilăveala otrăvită a dictaturii comuniste. O ţară în care, după trimiterea lui Ceauşescu printre strigoi, dospeşte corupţia, un sistem controlat de interese personale şi partide politice alterate care scot la înaintare mediocritatea şi lipsa de bun-simţ. O ţară în care frica de ceva într-adevăr nou înfloreşte aidoma cucutei.

Ipocrizie, dulce venin

Nu v-aţi săturat de ipocrizia cu care sunteţi confruntaţi zilnic? De ipocrizia care creşte în jurul vostru de parcă ar fi o virtute? Nu vedeţi cum ea cuprinde cu fiecare zi pe mai fiecare, cum duce la şi mai multă ură şi dispreţ între oameni? Cum ea cuprinde încet până şi relaţiile dintre oameni care-şi sunt apropiaţi, prieteni sau chiar rude? Cum tot veninul ăla împroşcat de televiziunile partinice, de coaliţii civile care vor să legifereze discriminarea, de politicieni laşi, patriotarzi de duzină, care îşi inventează duşmani şi conflicte, se scurge până în venele celui mai simplu om

Nu v-aţi săturat de lucrurile care vi se povestesc şi care lovesc în cap realităţile care vi se întâmplă?

Nu vedeţi că atâţia politicieni şi-au schimbat blănile de lup cu cele de oaie şi vă vorbesc despre dreptate socială, despre defrişările ilegale, despre corupţia care trebuie învinsă, nefăcând altceva decât să vă ţină de proşti?

Nu v-aţi săturat să-i vedeţi pe unii care de 26 de ani încoace îşi umplu buzunarele, îşi fac case de mărimea a sute de apartamente pe care le locuiţi voi, vă cumpără pământul pe care nu aveţi puterea să-l munciţi, vă vând pădurile, vă ignoră în traficul rutier, de parcă aţi fi păduchi, nu pietoni sau conducători de maşini modeste, de parcă nici n-aţi exista? Nu v-aţi săturat să vedeţi mediocrii care devin primari, devin orice cu acte în regulă luate de la facultăţi particulare şi profesori corupţi, care şi-ar vinde şi propriul certificat de naştere dacă oferta-i pe măsură? 

Nu v-aţi săturat să va uitaţi la programe TV care mint cu sfruntare, care manipulează realitatea în numele unor dubioase interese personale sau politice, luându-vă în cele din urmă dreptul la apel? Nu v-aţi săturat de acei politicieni, care, deşi mucezesc de ani de zile în fotoliile din parlament, trăgând doar jar la propria oală, vă promit schimbări, şi arată cu degetul la ce nu s-a făcut până acum, la felul în care sunteţi furaţi? Dar care niciodată nu îndreaptă degetul acuzator asupra propriei persoane!

Nu vedeţi că atâţia politicieni şi-au schimbat blănile de lup cu cele de oaie şi vă vorbesc despre dreptate socială, despre defrişările ilegale, despre corupţia care trebuie învinsă, nefăcând altceva decât să ţină de proşti? Încearcă să vă facă să uitaţi că ei ţin în mâini cârma ţării de atâţia ani...

Vă ţin şi vă tratează ca pe nişte fraieri, dacă vă lăsaţi convinşi că doar ei, cei pe care-i ştiţi, după nume şi mustaţă, vă pot conduce, pot face din modestele schimbări în bine pentru mulţi şi în foarte bine pentru puţini, schimbări în bine pentru toţi!

O „Românie a românilor”

Iar cine vrea să creadă, în acest context, că printre cei noi se află şi papagalii naţionalişti, care vor să ducă ţara pe culmile ortodoxismului, care vor să apere ţara în faţa „primejdiei europene, modernismului, refugiaţilor musulmani şi mai ştiu eu împotrivă cui, a homosexualilor şi a hipsterilor, ba chiar şi a femeilor care îşi decid singure soarta, se înşeală! Nu ei sunt cei noi! Ba dimpotrivă! Ei sunt chiar mai vechi şi decât pseudo-socialiştii lui Dragnea, pseudo-liberalii lui Tăriceanu. Ei se dau a fi amicii de peste veac ai lui Vlad Ţepeş sau de peste decenii a lui Codreanu. Şi chiar asta sunt: o umbră din trecut! O adunătură de patriotarzi care vor să întoarcă ţara acolo unde ea a mai fost şi unde ei nu i-a fost deloc bine! Ei nu vor putea întoarce mersul lumii înapoi.

Dar în cele din urmă noul trebuie găsit de fiecare pentru sine, iar curajul de-a opta pentru el trebuie găsit de toţi!

De altfel, cine ar vrea să trăiască într-o Românie întoarsă în istoria ei totalitară, nedemocratică? Atitudinea ultra-naţionaliştilor de la ANR sau PRU este o boală, diagnosticată corect de Barack Obama, numind-o: „xenofobie sau pur şi simplu cinism“. Tot Obama spunea „istoria ne arată că doar democraţiile aduc mai multă stabilitate şi succese. Societăţile deschise produc mai multă bună-stare, deoarece acestea sunt creative şi inovatoare. În plus de asta, între democraţii au existat mai puţin războaie“. Iar cu mic şi mare vrem cu toţii în primul rând pace! Şi mai vrem şi bunăstare, şi să trăim într-o ţară curată şi prosperă, atrăgătoare pentru noi şi toţi ceilalţi.

Imaginaţi-vă cum ar trebui să fie să trăieşti într-o ţară în care nimeni altcineva nu ar mai vrea să trăiască? O ţară pe care toţi cei care nu-i aparţin o evită, iar cei care-i aparţin visează în proporţie de 75% să o părăsească. Cam aşa ar fi România în viziunea partidelor extremiste şi ultra-naţionaliste, acea „Românie doar a românilor. O viziune care nu se mai potriveşte nicidecum realităţii şi care va intra, de îndată ce va fi transpusă în practică, în conflict cu valorile democratice, cu însăşi democraţia, cu idealurile omului liber.

Cumpătarea şi bunul-simţ

Dar în cele din urmă noul trebuie găsit de fiecare pentru sine, iar curajul de-a opta pentru el trebuie găsit de toţi!

Pentru mine, noul e acolo unde văd cumpătarea şi bunul-simţ, acolo unde modestia se împerechează cu atitudinea hotărâtă a unei generaţii noi, care localizează România într-adevăr în Europa şi nu la uşa întredeschisă a Rusiei. Pentru că aceste caracteristici au lipsit 26 de ani în politica românească. Iar tocmai pentru că există aceşti oameni dispuşi să îşi pună aptitudinile şi timpul în slujba noastră, îndrăznesc să mă îndrept spre urne cu încredere în România!

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite