PNL mizează eronat pe votul negativ

La data de 5 februarie 2011, cu stiloul preşedintelui său de atunci, dl. Crin Antonescu, PNL semna, alături de mai vechiul său partener de Alianţă de Centru Dreapta, PC, împreună cu PSD-ul condus la acea vreme de dl. Victor Ponta, actul de constituire al Uniunii Social-Liberale. Devenită repede populară graţie abrevierii USL şi derivatelor sale. Multe dobândind destul de prompt conotaţii peiorative

Între cele trei componente ale Uniunii nu existau şi nici nu s-a pretins vreodată că ar fi existat vreodată nici cea mai mică afinitate doctrinară. Poate singurul lucru cu adevărat onest generat de protocolul cu pricina.  Unitatea, atâta cât a existat, a noii structuri politice era dată în chip exclusiv de ura faţă de PDL şi îndeosebi faţă de preşedintele Traian Băsescu. Un binom pe care, în mod declarat USL şi-a propus să îl alunge de la putere. Obiectivul a fost îndeplinit, după cum se ştie, doar pe jumătate. 

Dacă referendumul de demitere a preşedintelui Traian Băsescu de la finele lui iulie 2012 a eşuat în condiţiile cunoscute, cunoscut nefiind defel, în cazul dat, nici măcar un sinonim  imperfect al adjectivului clar, USL a avut ceva mai mare succes în luptă. Mai întâi, chiar înainte de referendum în alegerile locale, mai apoi în cele parlamentare programate în decembrie 2012. PDL a suferit cu acea ocazie o grea înfrângere. Care i-ar fi putut fi fatală dacă USL nu ar fi început să dea tot mai vizibile semne de oboseală, nu ar fi fost măcinată de orgolii, jocuri de culise, lovituri pe la spate, nesincerităţi, minciuni, trădări preponderent pesediste. Un ansamblu de fapte ce l-au determinat pe acelaşi Crin Antonescu să anunţe la data de 24 februarie 2014 sfârşitul Uniunii. Acelaşi PDL care nici nu a învăţat nimic din înfrângerea electorală de proporţii, nici nu şi-a pus în cui aroganţa cu care a condus şi a adus la disperare o bună parte din populaţia ţării, nici nu a decontat aşa cum s-ar fi cuvenit defectele şi fărădelegile sale, a primit pe neaşteptate o gură de oxigen din partea fratelui inamic cu care a constituit pe 26 iulie 2014 Alianţa Creştin Liberală. Urmată de o decizie de unificare făcută publică în toamna aceluiaşi an.

Din perspectiva prezentului şi a poziţiei politice de la această oră a noului dar neterminatului PNL, e greu, e nespus de greu să spui când a greşit mai tare vechiul PNL. Atunci când s-a predat PSD-ului, căruia nu a ştiut mai niciodată să îi prevadă ori să îi dejoace loviturile mârşave ori când s-a livrat PDL-ului care îl îngroapă în trecutu-i mocirlos. Un PDL ale cărui pasiv  urât mirositor  şi incapacitate de reformare sau de renunţare la nenumăraţi lideri cu proastă imagine publică s-au transferat în cel mai negativ chip cu putinţă asupra PNL. 

Cert e că astăzi, aşa cum au dovedit-o eşecul previzibil al moţiunii de cenzură dublat de cel al mitingului anti-Ponta consumate ambele săptămâna trecută, PNL nu poate face faţă unui PSD corupt, cu o conducere pe măsură şi nu e perceput de electorat drept o alternativă credibilă în primul rând din punct de vedere moral la guvernarea PSD-UNPR-ALDE. Greşelilor PNL din vremea guvernării comune cu PSD, penalilor săi, de la Relu Fenechiu la Tudor Chioariu şi Cristian Adomniţei li s-au asociat cele ale PDL, iar ansamblul nu e deloc demn de laudă. 

PNL-ul de azi, condus de Alina Gorghiu şi de Vasile Blaga, din ale cărui foruri de conducere nu au fost îndepărtate, aşa cum ar fi fost firesc bube pedeliste purulente precum Ioan Oltean, Andreea Paul, Raluca Turcan, Anca Boagiu şi altele asemenea, nu îi oferă nimic alegătorului. Acelui alegător care nu se mulţumeşte cu plăcerile sărace ale împunsăturilor sau insultelor reciproce de pe Facebook dintre d-na Gorghiu şi dl. Ponta. Ci alegătorului care gândeşte, care s-a săturat până peste cap de fărădelegile în cascadă ale PSD, de liderii naţionali, regionali şi locali mai toţi cu dosare grele la DNA. Alegătorului care şi-ar dori altceva, dar constată că acel altceva nu există nicăieri altundeva în spectrul politic românesc. Nici în PNL şi nici în creaţiile politice peltice, pitice sau de buzunar, aşa cum sunt PMP sau M 10.

Duminică, 4 octombrie, mi-am sacrificat vreo 40 de minute din viaţă şi m-am uitat la emisiunea Foc încrucişat de la TVR, emisiune ce a avut-o drept invitat pe prim-vicepreşedinta PNL, d-na Andreea Paul. Pe care am văzut-o făcută zob, în inconsistenţa politică a propriei persoane dar şi în aceea a partidului pe care îl reprezintă printr-o eroare politică şi a istoriei, de asaltul jurnaliştilor Cornel Nistorescu şi Ion M. Ioniţă. Care fără menajamente, uneori- admit aceasta- chiar fără prea mult cavalerism- i-au demonstrat doamnei Paul că PNL nu a izbutit să furnizeze votantului supra-sătul de guvernarea PSD-UNPR –ALDE nici un argument în favoarea sa. La un moment dat, dezorientarea evidentă a invitatei a fost înlocuită de pierderea oricărui simţ politic (de bun-simţ, în cazul vechii propagandiste a lui Băsescu şi Boc nu poate fi vorba), dar şi a cumpătului. Căci numai astfel îmi explic de ce d-nei Andreea Paul i-a scăpat descalificanta întrebare: şi atunci, ce faceţi, votaţi PSD-ul? Indiciu clar că liderii PNL, cel puţin  în forul lor intim, sunt conştienţi de impotenţa lor şi de cea a partidului şi speră să ajungă la putere nu datorită argumentelor şi programelor reale de ei înşişi percepute drept cvasi-inexistente, ci graţie votului negativ. Cu multă, mult prea multă istorie încărcată de negativitate în România post-decembristă. 

Tare mi-e teamă că dezamăgiţi de urgia pesedistă şi de orice perspectivă ceva mai primăvăratecă oferită de PNL, românii vor prefera să stea în casă la alegerile parlamentare viitoare. Câtă vreme între calibrul politic al Alinei Gorghiu şi al lui Victor Ponta, înfrăţiţi prin dubioase contracte cu Statul, al lui Liviu Dragnea şi Vasile Blaga, al lui Valeriu Zgonea şi al Andreei Paul nu pot fi detectate diferenţe notabile, este de aşteptat ca românii să nu se prezinte masiv la vot. Iar cei ce o vor face nu ştiu zău dacă nu îşi vor da sufragiul tot PSD-ului. Aşa încât doamna Paul poate să doarmă liniştită. Nu are nici un motiv să fie îngrijorată că partidul domniei-sale va câştiga viitoarele alegeri cu un scor prea mare, aşa cum mai mult decât glumeţ s-a exprimat în deschiderea emisiunii de la care au pornit însemnările mele de astăzi.