Pentru un nou curent: nouăzecismul

Da, fraţilor, căpşunarii, badantele, ospătarii, muncitorii în construcţii, bonele, medicii, profesorii, inginerii, economiştii, IT-iştii şi-au dat votul.  FOTO Cosmin Pop (îmbulzeala de la Consulatul din Bonn, Germania -16 decembrie, 2014)

În ultimii ani petrecuţi pe Sfânta Elena, Napoleon ar fi spus celor apropiaţi că nici Iisus nu ar fi devenit Mântuitorul dacă nu ar fi murit pe cruce. Deşi era evident că Napoleon nu dorea decât să alăture destinul său de cel al lui Hristos, putem să înţelegem că se întâmplă ceva care determină apariţia unui curent politic, literar, unei ideologii etc.

În anii `90, România a evoluat sub semnul Revoluţiei din decembrie. Ca în orice stat ieşit din comunism, şi la noi s-a încercat să se nască o nouă ideologie. Cei din Piaţa Universităţii au încercat să creeze curentul nouăzecist, bazat pe anticomunism. Acest motor ideologic incipient a generat entuziasmul victoriei din 1996 a Convenţiei Democratice, care din păcate nu s-a concretizat în ”ruperea cu trecutul”, astfel că în 2000, Ion Iliescu, stigmatizat ca nomenclaturist, comunist, a rămas să conducă în anii decisivi ai integrării euroatlantice.

Cineva spunea că Ion Iliescu va avea meritul că va reuşi să-i gonească pe români din România.  Într-adevăr, numărul celor plecaţi la muncă, în mare parte ilegal sau prin diverse subterfugii a fost imens.

V-aş recomanda tuturor să citiţi lucrarea lui Aurel Sergiu Marinescu, Istoria Exilului Românesc. Acolo este descris modul în care s-a conturat acest exil, de la cel paşoptist, până la exilul anticomunist. Avem şi români, care din cauza acţiunilor politice trăiesc în afara României (Basarabia, Bucovina, Cadriltarer, Ţinutul Herţa, Voivodina, Valea Timocului). Se cuvine să-i menţionăm şi pe aromâni, meglenoromâni, istroromâni, macedoromâni, cei care vorbesc o limbă străveche românească, chiar dacă ei, acum organic ţin, în majoritate de Grecia sau Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Personal, am auzit de atâtea ori folosit termenul de diaspora. Consider că românii de afară păstrează legătura cu cei din ţară, pe care-i ajută. Ei ţin legătura cu ţara şi, într-un fel esenţial, adică economic o sprijină. De aceea, eu optez pentru românii din afara graniţelor. Românii au plecat din ţară atât pe criterii politice, cât şi din motive economice înainte de 1989. După 1989, a predominat migraţia pe criteriul economic.

Din păcate, Victor Ponta şi guvernul lui (personal nu-l pot considera guvernul României, pentru că în acest caz acesta s-ar face vinovat de încălcarea dreptului la vot - este singurul guvern dintr-o ţară membră al Uniunii europene care-şi `ucide politic” cetăţenii pe care a jurat în Parlament să-i reprezinte) iresponsabil nu au învăţat nimic din istorie.

Nu românii din exilul pre-decembrist s-au înghesuit să voteze. De bine de rău, cei mai tineri dintre aceştia trec binişor de şaptezeci de ani. Au făcut-o nepoţii lor şi românii plecaţi în ultimii 25 de ani. Români care şi-au riscat viaţa, români care şi-au sacrificat familiile, ba chiar unii ai căror părinţi au plătit cu viaţa opţiunea de a pleca din ţară. Mă simt revoltat cum o fostă învăţătoare din Câmpia Romanaţilor, ajunsă azi parlamentar la Bucureşti într-un colegiu din Cetatea Banilor, oraş pe care l-a văzut doar pe Facebook după ce s-a jucat de-a Vasile Roaită, trăgând de sirena foamei, ne uimeşte cu inteligenţa sa politică (nu-i contest competenţa didactică, pentru că nu o cunosc), afirmând prosteşte că dacă pleci din ţară nu mai ai drepturi politice. Adică, mai pe şleau, nu mai eşti român.

Azi asistăm la apariţia curentului nouăzecist. În afara ţării s-a născut o generaţie de tineri, urmaşii celor plecaţi după Revoluţie, care în 2014, au votat pentru prima oară. Ei sunt cei ce au văzut ”Europa la ea acasă”, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat să nu-şi chinuie urechile auzind îngrozitoarea engleză a lui Ion Iliescu, nu au numărat ”ouăle lui Năstase”, aberaţiile lui Ponta sau tâmpeniile strigătoare la cer ale nefericitei foste prompteriste, azi şi ea senatoare, Gabriela Firea. Sincer ne-a bătut Dumnezeu să-i vedem la putere pe eroii din ”Groapa” lui Eugen Barbu.  Românii ”noăuzecişti” de peste graniţă i-au ajutat pe ai lor de acasă să treacă peste criza din 2008-2012. Deci, au tot dreptul să voteze.

Copiii celor plecaţi după 1990 vor fi, alături de cei crescuţi în ţară, generaţia ”nouăzecistă”. În curând vor avea dreptul să fie aleşi.

Nu e corect să idealizăm. Mihai Eminescu îi critica pe cei ce ”la Paris învaţă/cravatei cum să lege nodul”, adică pe cei ce au stat în Occident şi nu au învăţat nimic. Totuşi, copiii de peste graniţă, ajunşi la majorat nu au uitat limba română, au învăţat limbi străine, i-au cucerit pe cei din ţările unde trăiesc. Sunt convins că ei vor spune, asemeni grecilor în anii 40, un ”Mare NU” imposturii baronilor locali. Degeaba ai un ministru de Finanţe cu studii la Harvard, dacă ucenicia şi-a făcut-o la Cornu, un loc de sinistră amintire. Tinerii de peste graniţă, alături de  cei care trăiesc în ţară, dar au părinţi, rude şi prieteni în lumea largă vor reuşi să repună România pe drumul pe care îl merită.

”Nouăzeciştii” vor normalitate. Deocamdată ei nu au programe politice, nu au o ideologie, au exemplul muncii şi luptei pentru supravieţuire. În ciuda baronilor locali, ei se încăpăţânează să iubească România care i-a alungat din hotarele ei pe ei şi pe părinţii sau bunicii lor. Ei nu au fost de acord că ”Preşedintele care uneşte” s-a aliat în turul II cu unul care-i numeşte ”căpşunari”.

Da, fraţilor, căpşunarii, badantele, ospătarii, muncitorii în construcţii, bonele, medicii, profesorii, inginerii, economiştii, IT-iştii şi-au dat votul.

Ce n-a înţeles Victor Ponta e că ”nouăzeciştii” privaţi de dreptul de vot i-au îndemnat pe cei de acasă să-l trimită pe linia moartă a istoriei, pe el şi pe toţi ai lui care nu înţeleg cum poţi să faci pomană electorală pe Facebook. Ponta nu a fost bătut doar de cei de afară. A fost bătut de toţi cei care au fost scandalizaţi de atitudinea sa dispreţuitoare faţă de românii care au susţinut balanţa de plăţi a României. Românii de dincolo vor trimite şi anul acesta bani în ţară. Asta pentru a sărbători un Crăciun în libertate, fără revelionul dezgustător al lui Vanghelie, fără lacrimile Olguţei, o primăriţă de provincie care nu mai vrea să facă stadion european, pe locul unde a înflorit o legendă al cărei nume l-a luat abuziv şi care visa la război civil, încă de pe vremea când făcea naveta de la Filiaşul de obârşie. Nu mai vrem să vedem ciuma roşie împărţind ulei şi zahăr în porţile oamenilor în prag de alegeri.

La următoarele alegeri, care vin peste doi ani, sperăm că vom avea un Parlament responsabil, că nouăzecismul va fi un curent politic respectat, bazat pe respectul pentru cetăţean.