Octav Cozmanca n-a lasat amintiri acasa

Cand era un simplu recenzor, actualul sef al administratiei a fost fugarit de caini

Din site-urile oficiale ale ministerelor rasar fotografii standard ale demnitarilor zilei: privire fixa, zambet stereotip, cearcane, tinuta regulamentara. In albumele de familie, aceleasi personaje, alte trasaturi si alta atitudine. Ministrii au avut candva chipuri angelice. Pentru unii copilaria a fost vesela si lipsita de griji. Pentru altii a fost trista si trudita. Pana acum, ne-am obisnuit sa-i vedem prin ochii alegatorilor, subordonatilor sau contribuabililor. In ochii familiei, raman cei mai buni si cei mai frumosi, indiferent ce decizii iau la Palatul Victoria si ce spune lumea despre ei. Cu toata celebritatea ministrilor, familiile lor traiesc intr-un anonimat din care ies cu mare greutate, amintirile fiind impartasite cu multa retinere. Primul care deschide seria copilariei ministrilor este Octav Cozmanca, ministrul administratiei publice. "Ticu", trecut Octav in acte, e primul dintre cei cinci copii, patru baieti si-o fata, ai familiei Cozmanca. In judetul Botosani, in satul Talpa, o localitate aflata exact acolo unde se agata harta-n cui, intr-o zona de frontiera in apropierea orasului Siret, locuieste si azi mama ministrului administratiei. O mama adusa in atentie dupa ce a fost invocata de Cozmanca intr-o declaratie politica. Femeia, de o simplitate si bunatate dezarmanta, isi deapana amintirile despre tineretea si copilaria lui "Ticu", plecat de langa ea, la scoli, de mic copil. Pe cat de multe amintiri a lasat in memoria colectiva din ultimii ani, pe atat de putine pare sa fi lasat Octav Cozmanca in urma sa, acasa. O copilarie grea, pe care mama Aneta si fratele Dinu o recreeaza cu vorbe putine. "Care-i mai mari? Aista, Ticu nascut in patruzaci si sapte, in sectembrie. Al doilea, Dinu, in patruzaci si noua, in martie. Aista, saracu, care o murit, Dumnezeu sa-l ierte, in cinzaci si unu, si Gica alalalt, care-i mai mic, la Suceava, in cinzacis'doi. In aiestea ani, tati patru i-am avut. Si fata in cinzacis'opt", spune, in grai moldovenesc, mama Aneta. "O fost greu, si cu copii si cu pamant si omu' cu servici. O fost presedinte de CAP, si-o fost si la cooperatie si la paduri, acasa n-o stat", mai povesteste femeia. Tatal, pe nume Octav si el, un om aspru despre care Dinu spune doar atat "ne batea si daca dormeam de-a curmezisul patului", cerea o purtare exemplara de la copii. "Daca faceam o nazbatie trebuia sa ne ferim de tata. Sa nu-i vina nimeni la poarta cu reclamatii", isi aminteste Dinu, cel mai zburdalnic dintre frati. Mama Aneta, cu cei optzeci de ani ai sai, se uita inapoi spre ziua cand si-a nascut primul baiat: "Trebuia sa cunun aicea pe cineva. Si m-am pregatit. Si cand sa merg, l-am nascut pe dansul. Si n-am mai mers eu, o mers soacra si-o tinut lumanarea. Si i-am zis Octav in acte, dupa tat'su, da' nu i-am zis niciodata Octav, numa' Ticu. Da' aiasta mai mare a stat mai mult la socri. Chiar daca o venit de la liceu in vacanta, tot la bunica-sa s-o dus. Socru-meu o murit de mult tare si ea o stat cu dansul. Nu-l mai scotea din Ticusor." Socrii, pe vremuri, erau si ei in curtea alaturata. Acum pe locul vechii case se inalta una noua, cu etaj, facuta dupa 1990, cu mesteri de la Putna. Casa cea noua e goala, ca-i "a lu' Ticu". Mama Aneta sta in casa ei facuta in 1949 si nici nu vrea sa auda de mutat. O enorma soba cu cuptor incalzeste odaita extrem de austera in care nu gasesti nici o fotografie a celor cinci copii plecati din batatura. Nici macar a celui de care vorbeste cel mai mult, cel dus de tanar in lumea celor drepti. Cu pantalonii rupti Ticu a fost un copil bun, de o seriozitate iesita din comun, datorata, probabil, vietii duse acasa. In timpul liber era trimis cu oile, cu vacile si chiar la plug, "sa mane caii". Primii ani de scoala i-a facut in comuna, iar mai apoi a plecat la Dorohoi. Dinu isi aminteste cum ii ducea iarna lemne cu sania, iar mama Aneta cum s-a hotarat sa-l dea la gazda: "Am mers de noaptea, c-am mers cu vanzarea si cand l-am vazut, acolo unde statea el, la caminul cela, pe-o saluta, imbracat si cu cartita in mana si umbla ase ia, l-am insfacat si l-am dat la gazda. Cand l-am vazut ase, am zis mai, cum sa stea el ase, n-avem de grija de aista mai mare!? Si l-am dat la gazda". Inainte de facultate, Cozmanca a fost invatator, perioada in care isi ajuta si fratii mai mici la carte. Atunci, a fost prima oara recenzor, spune mama, razand amintirii. "Cand se facea recensamant, ca pe vremea ceea se facea mai des, l-au pus sa mearga pe la oameni si s-o dus intr-un sat, satul Mesteacan. Acolo l-o prins un cane si i-o rupt pantalonul si-a venit cu pantalonul rupt acasa". In rest, putine amintiri sunt legate de el. Nu a fugit de acasa, nu prea umbla cu fetele si s-a imbatat o singura data, cand "o fost la o vara de-a lui, la o nunta". De la Talpa, lumea se vede altfel si totul e departe de zbuciumul politic de la Bucuresti. Mama Aneta spune ca si-a dat pamantul la asociatie, "ca nu are cine-l munci". Se mira cand ii spui ca Ticu e privit ca un zbir si ca un om sever si crede ca doar din cauza ca "el ii cu dreptatea". Spune ca nu e nici o schimbare in viata ei de cand baiatul "al mare" e ministru, doar ca il vede mai rar si nu are decat o dorinta: "Daca ar da Dumnezeu sa termine cu serviciul ala, sa vina sa stea aicea, in casa lui, ca tare-i mai place acasa". Pana atunci, casa cea mare va ramane pustie.