O simplă chestiune de spaţiu locativ

Iremediabil ahtiat după apariţii tv spectaculoase, generatoare de ştiri de senzaţie şi comentarii îmbelşugate, fostul preşedinte al României, dl. Traian Băsescu, are toate motivele să fie îmbufnat la capătul unei săptămâni pe care o plănuia a fi a lui şi a partidului în fruntea căruia se află din octombrie trecut încoace.

Iată însă că dl. Băsescu încheie săptămâna din poziţia de personaj de rang secund, doar accidental şi fugitiv băgat în seamă. Nu numai fiindcă fostul preşedinte a avut (şi) de data aceasta ghinion şi alte ştiri mult mai importante, precum revoltele din închisori, enclava sclavagistă de la Berevoieşti, pare-se în mod penal „ocrotită” prin tăcere de un primar provenit-culmea!- chiar din PMP, interminabilele scandaluri din sistemul românesc de sănătate, atacul terorist de la Nisa, tentativa de lovitură de Stat din Turcia au luat caimacul. Ci şi pentru că personajul politic pe nume Traian Băsescu şi faptele partidului de jucărie pe care şi l-a auto-creat, nutrind speranţă că în acest chip va mai putea deţine un rol de prim-plan în actualitatea românească, se dovedesc din ce în ce mai neinteresante.   

E drept. Ştirea fuziunii prin absorbţie dintre PMP şi UNPR a luat cam pe nepregătite mediile politice şi jurnalistice româneşti. Ale căror virtuţi analitice se exersaseră deja copios în operaţiunea întoarcerii pe faţă şi pe dos a consecinţelor prognozatei asocieri, în cele din urmă anulată, dintre PNL şi UNPR. Aceasta în pofida faptului că pentru a face mariajul morganatic mai uşor acceptabil de liberalii autentici, progresiştii se debarasaseră de liderul lor fondator, generalul Gabriel Oprea. Un ins din ce în ce mai nefrecventabil şi care are toate şansele să o sfârşească prost.

Cu puţine excepţii, politicienii şi jurnaliştii s-au mulţumit să readucă pe tapet sintagma „soluţia imorală” prin care dl. Băsescu explica acum vreo 12 ani cooptarea la guvernare a conservatorilor voiculescieni şi cu asta, gata!. Simpla revenire la ziceri şi fapte din trecut e grăitoare pentru condiţia de personaj politic în extincţie cu  care se confruntă acum Traian Băsescu.  

Nici măcar de mult zgomot pentru nimic nu a avut parte contractul de vânzare- cumpărare semnat la începutul săptămânii de domnii Traian Băsescu şi Valeriu Steriu. Contract de pe urma căruia dl. Băsescu şi-a mai dovedit încă o dată virtuţile de achizitor păcălitor, dobândind mai pe nimic câteva zeci de sedii de partid şi o masă încă numeric consistentă de noi membri. Inşi ce au neglijat sau au uitat să dezerteze din partid după ce vasul uneperist a intrat zdravăn la apă. Şi despre care trebuie să fii tare naiv imaginându-ţi că ar mai avea vreo şansă de salvare cu comandantul pensionar Băsescu la timonă. Unde mai pui că nici nu chiar foarte sigur că la alegerile din iarnă PMP va depăşi pragul electoral. În politica 2+2 nu fac obligatoriu patru, iar reducerea semnificativă a numărului de parlamentari poate avea consecinţe în ceea ce priveşte formaţiunile politice ce vor avea reprezentare în viitorul Legislativ.

 Din octombrie 2015, atunci când a redevenit şef de partid, fostul preşedinte înregistrează eşec după eşec. Chiar dacă azi prin  şmecheria fuziunii, PMP a devenit partid parlamentar cu aleşi de slabă calitate, de strânsură.

 Un prim semnal că dl. Băsescu nu mai e ce-a fost s-a înregistrat încă în ultima parte a anului trecut prin refuzul justiţiei de a admite cererea schimbării numelui partidului în Mişcarea Populară.

Rezultatele obţinute la alegerile din iunie de candidaţii PMP au fost mai mult decât modeste, în unele locuri- cazul Bihor- chiar de râsul lumii şi numai nişte anomalii legislative au făcut posibilă enormitatea ca într-un număr surprinzător de mare de judeţe oameni din partidul d-lui Băsescu să dobândească posturi în conducerea unor consilii judeţene.

Punerea pe rol a unui nou dosar penal în care dl. Traian Băsescu deţine, se spune, un rol privilegiat l-a salvat pe fostul preşedinte de umilinţa înfrângerii lamentabile în cursa pentru primăria generală a Capitalei. Oalele spărgându-se în capul slugarnicului bodyguard de presă Robert Turcescu. Cel pe care nimeni altul decât generalul Gabriel Oprea l-a ridicat în secret la rangul de colonel, făcându-i astfel pe plac chiar lui Traian Băsescu al cărui aplaudac necondiţionat era fostul mercenar de presă. 

Situaţia din ce în ce mai complicată în care se află azi nu l-a împiedicat defel pe acelaşi domn Băsescu, ins complet defectiv de simţul ridicolului şi tupeist la maximum, să se auto-prezinte acum câteva zile drept candidatul ideal pentru funcţia de ministru al Transporturilor. În a căror punere pe butuci a avut prin ani un rol precumpănitor pe care e de sperat că justiţia îşi va face, în fine, timp să-l desluşească până la capăt şi complet nepărtinitor.

În astfel de condiţii, fuziunea prin absorbţie anunţată marţi nu este decât o simplă chestiune de spaţiu locativ. A cărei natură nu prea cred că se va schimba în mod determinant după alegerile parlamentare din toamnă. De pe urma cărora nu e defel exclus ca numărul cotizanţilor la PMP să se diminueze într-atât încât partidul să nu mai aibă nici măcar banii necesari achitării facturilor curente.