Mostenirea PDSR catre PSD - proprietatea in devalmasie

Nici unul din angajamentele guvernamentale tangente cu proprietatea nu a avut o soarta prea buna in primul an al puterii pesediste. Legea Lupu sta pe tusa, pentru ca nici macar prima lege a fondului

Nici unul din angajamentele guvernamentale tangente cu proprietatea nu a avut o soarta prea buna in primul an al puterii pesediste. Legea Lupu sta pe tusa, pentru ca nici macar prima lege a fondului funciar, cea data acum zece ani, nu s-a aplicat in intregime. Legea restituirii imobilelor este in prelungiri, la concurenta cu cealalta lege pe aceasta tema, cea prin care chiriasii puteau sa cumpere casele in care stateau. Spatiile comerciale sunt si ele in aceeasi zona a proprietatii difuze, iar comunitatile locale nu stiu, nici pana la aceasta data, ce le apartine si ce nu. Solutiile contradictorii din legi dau batai de cap celor care se incumeta sa desteleneasca hatisul legislativ al proprietatii. Ca sa nu mai vorbim de portitele prin care au trecut, spre instante, o groaza de reclamanti, convinsi ca doar justitia cea oarba poate indrepta solutiile strambe din legile gandite politicianist. De aici, o groaza de incurcaturi si situatii nefericite, care indeparteaza de Romania pe oricine ar avea curajul sa incerce sa descifreze tainele proprietatii la romani. Situatia devine pe zi ce trece tot mai complicata si mai tragica, mai ales ca, prin vecini, clarificarea situatiei proprietatilor s-a facut de mult. Paradoxal, incetineala cu care se limpezesc apele tulburi ale proprietatii nu este data de lipsa reglementarilor, ci, dimpotriva, de multitudinea lor. In fiecare zona, sunt una-doua legi, care suprapun in aplicare. In structurile intermediare, pe traseul dintre vointa politica si materializarea acesteia, exista o retinere, pe undeva justificata, in aplicarea legii. Azi, se face un act, maine, se revine asupra lui. Azi, se ia o decizie politica, maine, una radical diferita. Asa s-a intamplat cu cele doua legi referitoare la imobilele nationalizate. Reglementarea din 1995, a PDSR, invita chiriasii sa se faca stapani pe casele luate cu japca de la proprietari, de catre comunisti. A doua, a PNL, incerca sa restituie fostilor proprietari ce mai ramanea in privinta locuintelor si sa dea inapoi imobilele industriale, din care unele fusesera deja privatizate si aveau noi proprietari. O istorie asemanatoare a avut si Legea fondului funciar. Prima acorda terenuri pe amplasamente despre care, ulterior, Legea Lupu spunea ca nu sunt legale, asa incat azi, cand reglementari divergente coexista bine mersi, cu greu se mai poate face lumina. Politicienii s-au spalat pe maini si au trimis totul spre instante, au pus omul pe drumuri si la cheltuieli, pentru a obtine ceea ce de drept ar trebui sa fie al lui. Chiar si Guvernul actual pare, uneori, incapabil sa-si duca la bun sfarsit atributiile ce-i decurg din unele dintre aceste acte normative, emise in zona sensibila a proprietatii. Este cazul aplicarii Legii privind patrimoniul public. Aceasta, in vigoare de mai bine de trei ani, stabileste care este patrimoniul fiecarei comunitati locale. Ce e public, ce e privat. Trebuie doar ca fiecare judet sa-si faca un inventar, sa-l treaca pe hartie ori pe suport magnetic si sa-l inainteze Guvernului, care da, in cele din urma, o Hotarare si astfel toti primarii stiu pe ce pot conta in patrimoniul comunitatii. Timp de sase luni de zile, in fiecare zi de vineri, Adrian Nastase a pus aceeasi placa prefectilor: "Trimiteti dosarele cu patrimoniul". Pana cand acestia le-au trimis. Apoi, nu s-a mai auzit nimic. Mingea n-a mai plecat din gradina de la Palatul Victoria, pentru ca, pur si simplu, demersurile s-au impotmolit in birocratie. S-a constatat ca publicarea respectivelor Hotarari in Monitorul Oficial ar fi costat cat bugetul pe trei ani al ministerului administratiei. Asa se face ca, deocamdata, doar doua judete din 42 sunt cu acte in regula. Intarzierea mare in aplicarea legii ii tine pe loc si pe reprezentantii puterii locale. Ei nu pot dispune de bunurile aflate pe teritoriul lor in nici un fel. Nu pot lua credite, desi sunt sfatuiti sa o faca garantand cu bugetul comunei sau orasului, nu pot oferi investitorilor o bucata de teren sau o cladire, pentru ca nu se stie a cui este ea. Daca se mai adauga si problemele legate de aplicarea celorlalte doua legi, a caselor nationalizate si a pamantului, atunci e limpede ca descentralizarea si autonomia reala nu sunt decat alte fraze din programul electoral. Premierul Adrian Nastase spunea ca, anul acesta, trebuie sa fie unul al reformei in administratie, iar ca o tinta de rangul doi indica si finalizarea aplicarii legilor proprietatii. O ordine de prioritati care ar trebui poate inversata. Ar fi cu adevarat o minune daca lucrurile din capitolul proprietate vor fi clarificate, caci, dupa stagnarea de anul trecut, Guvernul are nevoie de un efort mult mai mare. In plus, PSD trebuie sa repare greselile din trecut, si sa ne scape de devalmasia comunista in care ne mai balacim si astazi. Abia atunci si Romania ar fi privita ca o tara care a avut puterea sa rezolve, corect, una din chestiunile fundamentale ale oricarei economii de piata: problema proprietatii. In rest, disputele despre cum e cu garantarea si ocrotirea raman doar in planul dezbaterilor de idei. Mai intai, trebuie sa ai ce ocroti si garanta si apoi sa lansezi teme de seminar. Nu de alta, dar proprietarul stie foarte bine sa-si pazeasca si singur ce e al lui.