Loser-ului român, cu drag

Să zicem că avem un loser tipic. Ştiţi genul: mediocrul cu pretenţii şi invidii, care a pierdut pe mâna lui toate provocările vieţii şi toate competiţiile societăţii, care nu găseşte niciun motiv de stimă în viaţa lui şi care, în schimb, se bate cu pumnul în piept că e român, deşi el şi alţii ca el reprezintă unul dintre motivele pentru care poporul ăsta nu e undeva mai sus.

Nu-l întrebaţi ce a făcut el, concret, pentru ţara asta sau pentru bunul renume al românilor, fiindcă vă va privi duşmănos. Ce ştiţi voi? El e dac, el e de mii de ani aici, el a murit la Podu Înalt, la Mărăşeşti şi Oituz, el a murit la Revoluţie, el a construit rafinării în ţările arabe, deşi n-a ajuns niciodată pe-acolo, el se laudă cu ceea ce au făcut sau fac alţi români, chiar dacă nu i-a ajutat cu nimic, ba chiar a fost un balast pentru ei şi ar fi fost în stare, nu demult, să le dea şi o bâtă-n cap pentru că aveau barbă sau ochelari şi arătau, deci, a intelectuali. Mai mult, el se crede demn de stimă şi invidiat de tot mapamondul care complotează împotriva lui, fiindcă locuieşte în ”grădina Maicii Domnului”, unde sunt panouri energetice în Bucegi, tuneluri secrete pe sub Marea Neagră şi apar chipuri de sfinţi, făcătoare de minuni, în câte un cartof degerat. Şi vă va spune toate astea cu mândrie, în timp ce aruncă pe marginea drumului PET-ul golit de bere.

Omul ăsta n-a făcut în viaţa lui ceva remarcabil, n-are motive de mândrie în cariera sau meseria lui, n-are competenţe care să-l facă să fie căutat în mod special de vreun angajator, nu e o persoană cultivată, plăcută, inteligentă sau cu umor , astfel încât să i se înghesuie prietenii de calitate la uşă, nu are nicio activitate comunitară, n-are hobby-uri, nu citeşte cărţi, se plictiseşte cu el însuşi, vorbeşte toată ziua la mobil (mă întreb de mult, uitându-mă în jurul meu, ce naiba or fi având de vorbit tot timpul la telefon oamenii ăştia care n-au nicio activitate sau afacere care să presupună contacte frecvente) şi singura strategie de viaţă pentru a deveni şi el ”cineva” e să spere că într-o zi va câştiga la loterie sau se va întâmpla vreo altă minune care va face să-i pice un purcoi de bani în cap. Fiindcă banul e, de fapt, idealul său în viaţă şi el crede că are toate calităţile din lume, în afară de mulţi bani, atâţia câţi ar merita să-i dea societatea pentru simplul fapt că l-a născut mama sa. 

În viziunea lui, el n-are nicio vină că e o plantă. Vinovaţi pentru starea lui jalnică actuală şi lipsa de perspectivă sunt, bineînţeles, întotdeauna alţii. Numai şi numai alţii. Iar el ştie cine sunt vinovaţii ăştia, fiindcă e la curent cu toate conspiraţiile lumii, atât de secrete încât nu le ştie nimeni în afară de el şi alte câteva mii de neica nimeni, care le vântură toată ziua pe Net şi prin crâşme.

Ei, bine, ştiţi de ce e preocupat loser-ul ăsta acum, în anul 2016? Să înveţe ceva nou, să-şi facă un plan de viaţă realist şi conştiincios pentru el şi familia lui sau măcar să încerce să se exprime mai bine şi mai frumos în limba lui ”strămoşească”, de care declarativ e atât de mândru de parcă ar fi inventat-o el? Aş! El se teme... să nu-i fure străinii ţara.

Dar să nu credeţi că el se teme că va veni cineva să-i fure pârloaga pe care o deţine în proprietate privată. Chiar dacă nu i-o atacă nimeni, eventuala apărare a acesteia ar fi o preocupare justificată. Nu, ceea ce apără el cu înverşunare, prin vorbe şi prin vot, sunt, de fapt, dreptul de a te pretinde cel mai bun chiar când eşti agramat, cartoful degerat cu chipul lui Arsenie Boca, fantasmagoricul panou energetic din Bucegi, visul că într-o zi îi va cădea din cer un purcoi de bani nemeritaţi în cap şi PET-urile strămoşeşti de pe marginea drumurilor.