Iohannis la Bruxelles: agenda neterminată a Europei

Tehnic, este poate cea mai dificilă vizită oficială pe care un preşedinte român în funcţie a făcut-o la Bruxelles după aderarea ţării noastre la UE.

Politic, este vizita care se desfăşoară în contextul cel mai exploziv, delicat, contradictoriu şi care, cu siguranţă, că vrea cineva sau nu, va impune schimbări fundamentale la nivel instituţional, asta după ce vor fi modificate sau ajustate capitole din Tratatele fundamentale sau, în urgenţă, adăugate unele noi.

Evenimentele tragice din Franţa, avertismentele din ce în ce mai disperate ale serviciilor de informaţii privind iminenţa extensiei şi amplificării ameninţării teroriste, constituie doar detonatorul acestei schimbări de agendă şi de priorităţi care se anunţă de o amploare fără precedent. Nimeni nu vrea ca Europa să mai continue pe drumul construcţiei birocratice a unui Bruxelles care produce decizii de care fie nimeni nu pare să mai aibă nevoie fie nu vrea să le aplice deoarece sunt în contradicţie cu diverse interse naţionale divergente sau chiar antagonice.

Se pare că acum suntem în momentul în care şi cei de la Bruxelles au înţeles că agenda aceasta europeană, în termenii pe care i-a deschis Tratatul de la Roma, Tratatul Fondator, este neterminată şi nu mai există decât soluţia radicală a punerii sale la coş (cu toate consecinţele tragice pentru toate statele europene) sau a remodelării şi finalizării sale în funcţie de un set revizuit de priorităţi.

Semnale că aşa ceva avea să se întâmple există de mai mult timp, de când managementul defectuos al Europei lovite de consecinţele crizei economico-financiare a produs un deficit major de încredere în instituţiile europene. S-a spus - şi nimeni de la Bruxelles nu a vrut să audă - că efectele vor fi de durată şi extrem de serioase prin urmările lor politice pe de o parte (favorizând, aşa cum se petrece acum, o ridicare a stângii şi dreptei extreme în opţiunile de vot) şi, pe de altă parte, slăbind capacităţile naţionale de finanţare a tuturor proiectelor legate de domeniul apărării şi asigurării ordinii publice.

Drept care, previzibil, s-a spus că avea să fie iminentă apariţia unei cereri oficiale din partea unui stat membru privind schimbarea regulilor privind funcţionarea Spaţiului Schengen, exact aşa cum veţi auzi cereri similare în ce priveşte zona Euro, mai ales dacă vor exista probleme majore în Grecia următoarelor luni.

Va urma, se spune din ce în ce mai apăsat, o discuţie în termeni de urgenţă privind modificarea termenilor de aplicare a celor 4 Mari Libertăţi din UE, în sensul apariţiei unor măsuri restrictive care să poată fi puse în practică de statele membre, imediat cu li se pare că au apărut ameninţări directe la securitatea naţională. Faliment al tuturor sistemelor existente până acum în UE şi care garantau exercitarea, spre exemplu, a uneia dintre aceste libertăţi fundamentale, cea de a călători liber în spaţiul UE?

Da, spune Jorge Fernandez Diaz, ministrul spaniol de interne care a anunţat, într-un interviu pentru El Pais, că ţara sa va pleda pentru o modificare a Tratatului Shengen pentru a permite controale la frontierele acestui spaţiu european.

"Vom apăra instaurarea controalelor la frontiere şi este posibil, prin urmare, să fie necesară modificarea Tratatului Schengen..instaurarea unor controale care să nu fie contrare principiului liberei circulaţii, dar al căror scop să fie ca persoanele care prezintă riscuri sau asupra cărora există îndoieli întemeiate că ar putea fi terorişti...să nu folosească libertatea de circulaţie în detrimentul libertăţii şi securităţii noastre".

Nu, au decis ieri miniştrii de interne din 11 state europene (plus secretarul american al justiţiei, Eric Holder).  Cel puţin, nu încă deoarece, de data asta cu efect imediat, se doreşte consolidarea "detectării şi controlului" europenilor care "traversează frontierele externe ale UE.

„Întâi trebuie să încheiem rapid lucrările angajate sub responsabilitatea Comisiei pentru a consolida, fără schimbarea dreptului european, controalele cetăţenilor europeni la trecerea frontierelor externe ale UE" - afirma Bernard Cazeneuve, ministrul francez de interne.

Dar, pe termen mediu, cele două iniţiative nu se exclud, ba chiar se pot completa în cadrul unui demers legislativ despre care deja am auzit că se vorbeşte pe culoarele puterii din capitala europeană..

Preşedintele Iohannis soseşte la Bruxelles în momentul culminant al acestor tensiuni. Este condamnat să fie un spectator pasiv la jocul rapid al marilor puteri?

Deloc.

Spun asta deoarece a dat deja o indicaţie foarte importantâ asupra uneia dintre temele de discuţii: ridicarea MCV, ceea ce ar însemna că nu vor mai exista acele analize politice care de fiecare dată au condamnat România (alături de Bulgaria) chiar înaintea oricări discuţii la nivelul miniştrilor din formatul JAI (Justiţie şi afaceri interne) unde, periodic, se pune şi se amână sine die aderarea noastră la Spaţiul Shengen.

Numai că, în mod deloc surprinzător, situaţia actuală potenţează considerabil avantajele poziţiei României ca ţară la margine de imperiu şi, inevitabil, trebuind să asigure partea sa de control, veghe şi acţiune directă pentru prevenirea ameninţărilor care, iată, curg tocmai şi din zonele proxime nouă. De unde, logic, nevoia de integrare cât mai rapidă a României în sistem în cadrul a ceea ce va fi un scut operaţional conceput să consolideze capacitatea de apărare a liniei est şi sud-est europene.

Acesta este momentul în care pledoaria diplomatică a României, pe toate canalele formale şi informale, trebuie să meargă spre sublinierea relevanţei valorii adăugate româneşti la apărarea părţii noastre din frontiera externă a UE care se opreşte la graniţa noastră de est, nu la cea de est a Ungariei, aşa cum este absolut firesc în cazul unui stat cu drepturile depline pe care ar trebui să ţi le confere apartenenţa la UE.

Temă evident interesantă pentru Preşedintele Comisiei Europene dar cu care Preşedintele Iohannis are o poziţie importantă şi de forţă în discuţiile cu Secretarul General al NATO, căci şi această organizaţie trece prin durerile prefacerii, trezire din visul dulce de după căderea Cortinei de Fier şi readaptare la tehnicile de luptă ale Războiului Rece.

Şi aici România are o poziţie inevitabil esenţială pentru orice variantă de joc, defensiv sau ofensiv. S-ar putea, spun unii analişti, ca foarte rapid, în funcţie de situaţiile descrise în unele scenarii, România să fie vârful de lance a unor operaţiuni complexe sau, în altă viziune, să fie bastionul de stabilizare centrului frontului estic, pe linia Ţările Baltice-Polonia-România- Bulgaria. Context în care nu poate fi decât binevenit anunţul pe care Preşdintele Iohannis îl va face acum la Bucureşti, după întâlnirile cu partidele politice relevante, că a obţinut consensul naţional pentru găsirea surselor de finanţare pentru a se face posibilă alocarea a 2% din buget pentru problemele apărării începând cu 2017.

Tema securităţii europene, în sensul ei cel mai larg, domină şi întreg domeniul de preocupări al Consiliului European, acolo unde Preşedintele Donald Tusk a moştenit şi el o agendă neterminată şi deloc corect închisă pe tema Ucraina, în formula găsirii unei relaţii cât de cât operaţionale cu Rusia şi definirii intereselor strategice ale UE în zona Maghrebului şi Orientului Apropiat. La fel, vorbim de o agendă neterminată în cadrul Parteneriatului Estic (marcat poate definitiv de eşecul major de la Vilnius), de o incertitudine continuă privind modul de abordare a spaţiului strategic cel mai sensibil al momentului actual, Marea Neagră...

Preşedintele Iohannis reprezintă o ţară cu o poziţie strategică binecunoscută, dar şi cu o expertiză notabilă în diplomaţia regională şi care, în acest moment, deţine şi Preşedenţia OSCE, organizaţia care ar putea juca un rol major în rezolvarea unor aspecte conflictuale importante şi, mai ales, ar putea să încerce să evite apariţia, exact în coasta UE, a unei zone de "război îngheţat" în Transnistria.

România are şansa de a profita de acest moment al schimbărilor dramatice căci, evident, se caută şi se validează noii actori ai scenei estice, Klaus Iohannis fiind unul dintre ei. Confirmarea o va da implicarea sa rapidă în proiectul acestei schimbări, ca actor şi nu ca spectator, folosind dubla noastră poziţie de aliaţi strategici - ai NATO şi ai UE dar şi ai SUA - pentru a transmite că ne asumăm partea noastră de responsabilitate, ca jucători în cunoştinţă de cauză, în cadrul PROIECTULUI COMUN.

Un proiect care va fi completat extrem de repede, sub această mare presiune a momentului, cu o serie de alte câteva teme care, cu siguranţă, se vor afla pe agenda discuţiilor pe care Preşedintele României le va avea la Bruxelles şi asupra cărora vom reveni, pe larg, în numărul de mâine.