Graniţele dintre noi dispar... Imaginează-ţi!

Graniţa dintre Belgia şi Olanda. Sursa: Panoramio

Trăim într-o lume care s-a schimbat extrem de mult în ultimele secole. În Europa am trecut de la războaie sângeroase la bună înţelegere între oameni de diverse naţionalităţi şi cu diverse convingeri religioase. Ar fi păcat să nu continuăm pe acest drum.

Timp de secole Europa a fost sfâşiată de războaie cu milioane de victime. Cauzele principale ale acestor războaie au fost temele religioase şi cele etnice/naţionale. Europenii au fost nevoiţi să îndure războaie între creştini şi musulmani, între catolici şi protestanţi, între catolici şi ortodocşi, etc. Statele au sacrificat viaţa a milioane dintre locuitori, de dragul unei suprafeţe de pământ, sau de dragul unor „idei” sau „valori naţionale”.

După părerea mea toate aceste vieţi au fost sacrificate în zadar. Războaiele nu pot fi niciodată justificate cu adevărat. Chiar dacă se pot găsi argumente pentru a explica un conflict armat, aceste argumente nu vor fi niciodata suficiente pentru a scuza pierderea a milioane de vieţi omeneşti. Nici „apărarea patriei”, nici „întregirea fiinţei naţionale”, nici „conflictul inter-etnic” nu pot compensa pentru morţii şi orfanii pe care îi lasă în urmă. Nici „voia lui Dumnezeu”, nici „războiul sfânt impotriva păgânilor”, nici „eliminarea ereziilor sectante” nu sunt motive care să mă facă să cred că cei care ucid vor ajunge în raiul pe care şi-l doresc.

O să îmi spuneţi că uneori războiul e inevitabil... Nu sunt de acord cu asta. Poate că uneori pe moment războiul pare unica soluţie. Dar asta e doar pentru că s-au creat condiţiile pentru acest război. Conflictele au fost alimentate în trecut. Niciun război nu izbucneşte peste noapte. Dacă aceste conflicte ar fi eliminate, atunci nici nu s-ar ajunge în situaţia de a privi războiul ca o soluţie. Toate războaiele pot fi evitate.

Mă bucur că europenii au reuşit să pună în spatele lor acea epocă întunecată şi trăim acum într-o perioadă de pace nemaiîntâlnită în trecut. Asta e principalul motiv pentru care sunt bucuros că sunt un cetăţean european.

Nu mă consider român... mă consider un european de origine română. 

Această pace durabilă e rezultatul eliminării conflictelor inter-religioase şi inter-etnice, conflicte care au fost înlocuite de bună-înţelegere între oameni diferiţi care aleg să coopereze în loc să se duşmănească. Europenii recunosc că sunt diferiţi, dar acest lucru nu e o sursă de conflict, ci din contră. Diversitatea e apreciată şi încurajată. Diversitatea e folosită pentru a învăţa unii de la alţii. Diversitatea ne ajută pe toţi să ne schimbăm, să devenim mai buni, să învăţăm mai multe, unii de la alţii.

În mare parte din Europa de Vest deja nu mai există graniţe. Sunt miii de oameni care locuiesc într-o ţară şi muncesc în alta. Sunt mii de oameni care merg la cumpărături în fiecare săptămână în ţara vecină. Sunt oraşe şi regiuni care cooperează mai îndeaproape cu un alt oraş sau o altă regiune dintr-o altă ţară decât cu orice alt oraş sau regiune din propria lor ţară.

De multe ori nici nu îţi dai seama că ai trecut dintr-o ţară în alta.

Şi acest lucru sper că se va întâmpla şi între România şi vecinii ei. Asta e realitatea pe care ar trebui să ne-o dorim. Asta e obiectivul pentru care trebuie să muncim. Nu trebuie să ne pierdem timpul cu conflicte inutile din care nu câştigă nimeni, ci pierdem toţi.

Deja sunt câteva semnale că ne îndreptăm în această direcţie a eliminării graniţelor. Eu sunt originar din Oradea, la graniţa cu Ungaria. Şi folosesc apropae întotdeauna aeroportul din Debrecen, în Ungaria, la 60 de km de Oradea. E mult mai uşor decâ să călătoresc 150 de km până în Cluj-Napoca. O mare parte dintre cunoscuţii mei merg la cumpărături sau în vacanţă în Ungaria. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi în sens invers... sunt mii de maghiari care vin în Oradea la cumpărături, sau merg în vacanţă în Munţii Apuseni.

E un proces de care nu trebuie să ne fie frică. E un proces care trebuie să ne bucure pentru că ne va ajuta şi pe noi şi pe cei de lângă noi să avem o viaţă mai bună.

Şi nu trebuie să eliminăm doar graniţele fizice, ci şi graniţele din mintea noastră.

Voi încheia cu câteva versuri pe care sunt sigur că o să le recunoaşteţi.

Imaginează-ţi că nu există ţări Nici nu e chiar aşa de greu Nimic pentru care să ucizi sau să mori Şi, de asemenea, nicio religie Imaginează-ţi toţi oamenii traindu-şi viaţa în pace… Poţi să crezi că sunt un visator Dar nu sunt singurul Sper că într-o zi să ni te alături Şi lumea sa fie una pentru toţi