Fripturismul – o boală de care nu te scapă nici măcar o excludere din partid

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum, când a fost exclus din PSD, toţi foştii săi tovarăşi de partid, îndeosebi cei aflaţi la vârful acestuia, îi aduc d-lui Valeriu Zgonea, până mai ieri preşedinte executiv, acuzaţii cu nemiluita. Având dreptate comentatorii ce susţin că totul aminteşte de şedinţele de demascare şi excomunicare din PMR-ul ori PCR-ul de odinioară. Ba chiar din PCUS-ul lui Lenin, Stalin, Hrusciov sau Brejnev.

Lipsesc din scenariu doar arestarea şi condamnarea la moarte fără nici un fel de proces a celui care nu se supune ordinelor şi directivelor şi care nu e de acord să joace comedia deplângerii nedreptăţii istorice care i s-ar fi făcut celui mai bun, mai drept şi mai viteaz dintre pesedişti. Nimeni altul decât preşedintele partidului, dl. Liviu Dragnea. Care, după ce a dat indicaţiile preţioase în urma cărora dl. Zgonea a fost concediat şi demonizat din partid, joacă senin şi calm, fără nici o tresărire, conform aceluiaşi scenariu, rolul omului bun şi blând. Al înţeleptului ce nu ar fi vrut ca fostul său secund să fie atât de drastic pedepsit, dar care acum nu are ce face. PSD, o ştim prea bine, este, cum altfel?, un partid democratic, liderul suprem e doar primul dintre egali, iar cum toţi ceilalţi din conducere nu îl mai vor alături pe doveditul prin consens vinovat de deviaţionism, el, Supremul, nu poate decât să ia notă de decizia majorităţii. Cu toată durerea aferentă.

Nu lipseşte din mai sus invocatul scenariu decât secvenţa în care dl. Valeriu Zgonea însuşi, odată exclus, mai jură cu patos credinţă partidului şi conducătorului său, aşteptând cu recunoştinţă şi partinică resemnare glonţul final.

Din contră, în ultimul său cuvânt şi în declaraţiile de presă ulterioare, dl. Zgonea ne-a anunţat că nici prin gând nu îi trece să părăsească fotoliul de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Ca şi cum ar fi ajuns să îl ocupe ca urmare a marilor lui calităţi personale şi nu fiindcă partidul din care a făcut parte până miercuri i-ar fi oferit pe tavă dregătoria cu pricina.

E limpede ca lumina zilei că „afacerea Zgonea” şi felul în care conducerea PSD a găsit cu cale să o tranşeze dovedesc - a câta oară? - caracterul comunistoid al partidului. Incapacitatea acestuia de a ieşi din matrice ca şi faptul că dorinţa de părăsire a acesteia, reafirmată de dl. Liviu Dragnea în toamnă, atunci când a fost ales preşedinte din postura de unic candidat, nu a avut decât valoarea unei vorbe-n vânt.

A înregistra cu detaşarea şi amuzamentul de rigoare „patimile” d-lui Zgonea din Săptămâna Mare nu înseamnă nicidecum că vom deplânge, fie şi un singur moment, soarta crudă a fostului preşedinte executiv al PSD. Ori că am fi îngrijoraţi gândindu-ne la viitorul lui politic incert. Un viitor aproape sigur egal cu zero de vreme ce e greu de crezut că domnia-sa va mai prinde vreun loc în Parlamentul ce va fi ales la toamnă. Chiar dacă dl. Zgonea va da fuguţa şi se va înscrie, aşa cum se bănuieşte deja, în partidul condus de dl. Mircea Geoană. O formaţiune politică cu şanse reduse de a se regăsi în viitorul Legislativ.

A deplânge tristul destin şi relele tratamente rezervate de foştii lui tovarăşi d-lui Zgonea e ca şi cum am regreta soarta pe care Gheorghiu Dej le-a rezervat-o Anei Pauker şi lui Iosif Chişinevchi sau sfârşitul politic al lui Leonte Răutu. Îndelung dorit şi pregătit de Nicolae Ceauşescu şi consumat de abia în august 1981. Sau alte asemenea episoade de care istoria comuniştilor români musteşte.

Nu îl credem pe dl. Valeriu Zgonea chiar atât de naiv încât să bănuim măcar o clipă că fostul preşedinte executiv al PSD nu a fost perfect conştient de soarta ce îi va fi rezervată în clipa în care i se va opune preşedintelui aflat în funcţie. Cunoscând „din interior” mocirla morală pesedistă, dl. Zgonea ar fi putut da cu adevărat un exemplu doar dacă ar fi părăsit conducerea acestuia încă de vinerea trecută. Atunci când mai toţi principalii lideri ai PSD, uniţi în cuget, simţiri şi imoralitate, au decis că un condamnat penal la doi ani închisoare, fie şi cu suspendare, aşa cum este dl. Liviu Dragnea, poate rămâne pe mai departe conducătorul lor.

Moral ar mai fi fost ca dl. Valeriu Zgonea să demisioneze în aceeaşi zi şi de la Conducerea Camerei Deputaţilor. Iată că nu o face nici azi, aşteptând să fie înlocuit prin forţă şi prin vot. Sperând ca astfel să fie socotit martir.

Rămânând în funcţie până după Paşti, atunci când, cu siguranţă, îşi va pierde fotoliul, dl. Valeriu Zgonea nu îşi probează decât fripturismul său esenţial. Ca marcă de înregistrare a PSD-ului însuşi. O boală de care, odată contractată, nu te scapă nici măcar o excludere cu tot tam-tamul ei mediatic cu tot.    

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite