Ultimul mare „îmbârligător” de la PSD a fost Hrebenciuc. Şi-a adus aportul la multe victorii electorale ale partidului, dar a sfârşit-o prost. Nu a priceput sensul evoluţiei societăţii, a cerinţelor statului de drept, a independenţei justiţiei, pe care trebuie să le respectăm dacă vrem să rămânem în UE şi NATO. Adrian Năstase, Miron Mitrea, alte exemple.

Şi Dragnea repetă acelaşi traseu, cu deosebirea agravantă că după prima condamnare n-a înţeles să se dea „la fund”, aşa cum au înţeles cei  menţionaţi.

Inginer mecanic la bază, Dragnea nu cunoaşte noţiuni elementare de democraţie,  nu are habar de filosofie politică, de sociologia maselor. Are impresia că el le ştie pe toate, nu trebuie să întrebe specialiştii ce se poate şi ce nu se poate în domeniul economic. Că doar Darius Vâlcov nu poate fi considerat un specialist. Nici măcar vreun „şmecher” descurcăreţ, dacă justiţia i-a luat urma averii prin cavouri.

Dragnea crede că tot partidul, ce zic, toată ţara, trebuie să asculte orbeşte de ce spune el, ca de Ceauşescu odinioară. Rezultat a celor 3,5 milioane de voturi, din 18 milioane, pe care le-a obţinut la ultimele alegeri. Ce-i aia conducere colectivă? Dragnea nu pricepe. Ce-i aia consultarea specialiştilor? Dragnea nu pricepe.

Duplicitatea dusă la extrem îl caracterizează pe Dragnea. Şi speranţa că poate aburi propriul electorat. Iar celălalt, nu contează. Aşa a inventat statul paralel, ca sursă a tot ce i se întâmplă. Tudose a avut, cel puţin,  onestitatea să declare că „nu înţeleg  conceptul. Sincer”. O  prostie, inepţie de-a dreptul. Dragnea crede că poate câştiga lupta cu „statul paralel”, adică cu justiţia, serviciile de informaţii, presa independentă şi ce mai crede el că intră în acest concept.

Acum două zile, Dragnea declara candid că nu există tabere în PSD, că tot partidul este unit în jurul conducătorului iubit. Precum Ceauşescu.  Măcar Codrin Ştefănescu a declarat că „şi-a băgat dracul coada”. Adică statul paralel, în limbaj codat.

Dragnea vorbeşte de slugărnicie. „Sunt, din păcate, unii care confundă parteneriatele cu slugărnicia”. Şi ne-o spune cel care, conform lui Victor Ponta, a stat la coadă cinci ore şi a dat 1 milion de dolari,  să-i poată strânge mâna lui Trump. Sperând că astfel devine „eroul României”. Şi a ajuns de râsul României.

Într-un mesaj pe Facebook, de Ziua Naţională a României, Dragnea a scris:

„România trebuie să aibă un ideal, idealul unei ţări suverane şi prospere, respectate în lume”. 

Tot aşa spunea şi Ceauşescu, poate mai lung. „Suveranitatea, independenţa şi integritatea României, ne vor duce pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi prosperitate”.

Dar de ce nu vorbeşte  Dragnea de apartenenţa României la UE şi NATO, ca fiind principalele realizări ale României din ultimii zeci de ani?  Pentru că nu-i convin standardele statului de drept impuse prin tratatele de aderare la aceste organizaţii. Tot duplicitate extremă.

Dragnea nu înţelege lumea în care trăim

Dragnea nu înţelege democraţia participativă. Nu înţelege rostul, sensul şi importanţa unei manifestaţii în care 600.000 de români şi-au arătat opoziţia faţă de subordonarea justiţiei de către politic.  Nu înţelege şi pace. Îi ignoră şi basta. Aşa a procedat şi Ceauşescu, a ignorat protestul tăcut a milioane de români. Şi a sfârşit-o prost.

Altă declaraţie marca Liviu Dragnea: „Este important pentru fiecare român, pentru popor să nu uităm că avem o obligaţie pentru înaintaşi, pentru români, ca această ţară să fie mândră, dezvoltată şi să fim suverani, să nu uităm că România este a noastră şi trebuie să rămână a noastră”.

Exact aşa spunea şi Ceauşescu. România să rămână a noastră. Dar cine ne-o ia? Mă mir că n-a precizat cine jinduieşte la România: imperialismul american muribund şi în stare de putrefacţie!   Cel puţin ştiam şi noi cine este duşmanul României, cel care vrea să ni-o ia!

Dragnea a forţat trecerea pachetului de legi pe justiţie „până la Crăciun”. De ce până atunci? Nimeni nu înţelege. Mai sunt multe etape până să ajungă la promulgare. Inclusiv poziţia CCR. Ignorând opoziţia din stradă, comportându-se ca un dictator, în România 2017, uitând că românii au evoluat enorm, n-au rămas închistaţi în gândirea primitivă în care trăieşte el.

Dragnea a reuşit să-şi pună în cap jumătate de partid, lideri importanţi, membri în CEx. Dragnea nu reuşeşte să se înţeleagă cu doi premieri, puşi de el, în speranţa că-i vor fi obedienţi. Când aceştia n-au mai vrut să scoată castanele din foc în locul lui, Dragnea solicită schimbarea acestora. Procedează precum Ceauşescu.

Nici în al 12-lea ceas Dragnea nu pricepe că în felul acesta îşi sapă singur groapa. Speră că ceilalţi lideri îi rămân în continuare obedienţi. Surpriza acestor zile este că nici măcar în PSD nu se întâmplă ca odinioară în PCR. Liderii PSD se prefac că pupă ghiulul stăpânului dar, la o adică, „îi fac felul” în câteva ore. Cum au făcut cu Năstase, Geoana, Ponta. Numai că Dragnea nu pricepe acest proces. Nu pricepe şi gata.

În plus, Dragnea are o condamnare definitivă, un proces pe rol, şi vreo 2-3 anchete penale. Ar fi un miracol ca liderii PSD să mai înghită un asemenea şef care le aduce mari deservicii de imagine publică. Şi izolare în plan internaţional.

În concluzie

Fiecare pasăre pe limba ei piere”, chiar şi în politică. Dragnea şi-a creionat singur destinul politic, care a ajuns la final. Aşa se întâmplă când puterea cade pe umerii unuia nepregătit filosofic pentru ea.