Discuţia nu e nouă, ea a fost anticipată încă din 2015, iar dezbaterile au vizat fie diminuarea rolului Ministerului Justiţiei versus un rol mai mare pentru Consiliului Superior al Magistraturii, fie scoaterea Preşedintelui României din procedura numirii procurorilor şefi (DNA şi Parchetul General) – variantă susţinută şi de tabăra „luptătorilor“ anti anticorupţie. Toate variantele erau deja în atenţia experţilor Comisiei Europene în misiunile de evaluare în cadrul MCV.

„Trocul politic pe procurori“ sau „trocul pe justiţie“, cum a fost descris de presă momentul decembrie 2012, când fostul preşedinte Traian Băsescu şi fostul premier Victor Ponta s-ar fi înţeles asupra numirilor de la DNA şi DIICOT, a dat apă la moară şi a fost menţionat inclusiv de MCV.

Propunerea actualului ministru nu face decât să schimbe „trocul pe procurori“ în trocul procurorilor.

Rolul CSM ar putea să crească în această procedură de numire, cu condiţia unui CSM nu doar mai reformat, ci şi reformist. Ceea ce nu este cazul. Altfel, mutarea procedurii la CSM – fără stimularea performanţei în interiorul sistemului şi promovarea candidaturilor celor mai buni - nu ar garanta alegerea unor procurori mult mai performanţi ori reformişti ci dimpotrivă.

Noile schimbări propuse de Tudorel Toader nu rezolvă problema unui sistem care la vârf nu are de unde alege sau tinde, mai mereu, către un compromis.

Am atras atenţia atât în INDEX-ul Sustenabilităţii DNA pe 2015, cât şi în Raportul privind evaluarea performantelor sistemului judiciar publicate de CRPE că CSM mai are de rezolvat multe restanţe în procedurile de evaluare  profesională a magistraţilor unde rezultatele privind performanţele individuale sunt total irelevante pentru sistem.

Noile schimbări propuse de Tudorel Toader – vârsta de peste 30 de ani, vechime efective de minim 7 ani –  nu rezolvă problema unui sistem care la vârf nu are de unde alege sau tinde, mai mereu, către un compromis: se prezintă foarte puţini candidaţi pentru managementul la vârf, deşi sistemul are 98% dintre procurori şi judecători evaluaţi cu cele mai bune calificative.

O altă restanţă majoră este eficienţa şi transparenţa inspecţiei judiciare. Dovada înţelegerii limitate a aşteptărilor pe care societatea civilă şi justiţiabilii le au de la CSM este şi reacţia de astăzi a inspecţiei judiciare care de fapt spune: suntem de acord să fim subordonaţii unui ministru politic, după ce ministrul Tudorel Toader a propus trecerea inspecţiei judiciare la Ministerul Justiţiei.

Această mişcare aruncă reforma justiţiei din România înainte de 2007. CSM nu reuşise, după mulţi ani de asistenţă, critici şi recomandări ale CE prin MCV să arate că este independent şi eficient în rezolvarea problemelor din interiorul sistemului.

Mutată sub comandă politică, sub un Guvern care atacă justiţia zi de zi, cu o majoritate parlamentară confortabilă care are de salvat zeci de penali, inspecţia judiciară va deveni un instrument politic.

Iată câteva din criticile MCV 2010 şi 2017:

„Rezultatele sistemului disciplinar sunt neconvingătoare. Puţine cazuri disciplinare sunt deschise, iar sancţiunile par uşoare şi nu sunt suficient de bine diferenţiate prin lege. În plus, practica disciplinară în cazurile importante a fost neconvingătoare şi demonstrează o lipsă de sensibilitate la responsabilitatea publică şi la importanţa încrederii publice în integritatea sistemului judiciar. Capacitatea inspecţiei judiciare ar trebui consolidată şi concentrată mai mult pe cazurile disciplinare.“ (Raportul MCV pentru România din 20 iulie 2010).

„CSM are responsabilitatea de a sancţiona abaterile profesionale şi disciplinare ale magistraţilor, în special cazurile de comportament neadecvat, de incompetenţă profesională şi de neglijenţă gravă. În perioada 2007-2011 au fost adoptate diferite măsuri care au vizat consolidarea Inspecţiei Judiciare şi a sistemului disciplinar pentru magistraţi, însă raportul din iulie 2012 a luat act de faptul că progresele în ceea ce priveşte remedierea deficienţelor Inspecţiei Judiciare erau lente şi că rezultatele înregistrate pe parcursul celor cinci ani nu au evidenţiat schimbări semnificative (…).“ (Raportul MCV pentru România din 14.02. 2017).

Mutată sub comandă politică, sub un Guvern care atacă justiţia zi de zi, cu o majoritate parlamentară confortabilă care are de salvat zeci de penali, inspecţia judiciară va deveni un instrument politic. Iar acesta este un alt mare eşec al CSM. Instituţia dovedeşte că nu are anticorpi pentru a lupta cu tentaţiile politicului. Mai putem aştepta că va apăra independenţa altora? Sau că îi va alege pe cei mai buni procurori?