De ce, Klaus Iohannis? De ce?

Anunţul sec, uşor arogant şi misterios de astăzi, a aruncat o ţară întreagă într-o nebuloasă politică. Iohannis nu vrea şi gata.

Klaus Iohannis era dator românilor cel puţin cu o explicaţie privind refuzul nominalizării doamnei Sevil Shhaideh, după ce a refuzat propunerea de premier din partea coaliţiei, legitimată de români  prin vot, să formeze guvernul.

Klaus Iohannis către Sevil Shhaideh, în mai 2015: Doamna ministru, vă doresc mult succes în această nouă poziţie!

Zvonistica privind situaţia matrimonială a doamnei Sevil Shhaideh nu ţine loc unor explicaţii oficiale, mai ales în contextul în care preşedintele Klaus Iohannis a semnat, în mai 2015, decretul privind numirea lui Sevil Shhaideh în funcţia de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, iar astăzi, cu un rânjent senil, spune nu, fără să precizeze că motivul refuzului nu ţine de siguranţa naţională, cum s-a speculat în ultimele zile, ci de o evaluare proprie a domniei sale.

În mai 2015, când Sevil Shhaideh  a depus jurământul de învestitură la Palatul Cotroceni, în funcţia de ministru al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Iohannis a fost extrem de colocvial cu doamna Shhaideh: „Doamna ministru, vă doresc mult succes în această nouă poziţie. Preluaţi un minister greu, aveţi avantajul că sunteţi de mai mulţi ani în minister şi cunoaşteţi foarte bine problemele şi soluţiile. Vă doresc un mandat de succes!”.

De altfel, premierul de atunci, Victor Ponta, a precizat că a cerut lămuriri SRI-ului despre doamna Shhaideh: „înainte să o numesc pe doamna Sevil Shhaideh secretar de stat la MDRAP, am solicitat şi primit de la SRI o notă prin care se confirma faptul că nu există informaţii privind probleme de siguranţă naţională sau de încălcare a legii - deci POZITIV!”.

Apoi, în lipsa prezentării românilor unor argumente coerente pentru a-şi justifica refuzul, conform deciziei nr. 80 a CCR din 2014, preşedintele nu are rolul de decident în nominalizarea candidatului pentru funcţia de prim-ministru, ci doar rolul „de arbitru şi mediator între forţele politice, are doar competenţa de a desemna drept candidat pe reprezentantul propus de alianţa politică sau partidul politic care deţine majoritatea absolută a mandatelor parlamentare”. Prin urmare, comportamentul discreţionar al preşedintelui Iohannis încalcă cutuma constituţională.

Prin acest comportament, Klaus Iohannis este pe punctul de a declanşa în mod deliberat un conflict politic, iar PSD trebuie să continue să fie deschis la un dialog cu preşedintele Iohannis, până când vor fi epuizate toate căile constituţionale şi instituţionale pentru evitarea unei crize politice în România.

Preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu: Klaus Iohannis a spus că vrea să declanşeze un război total cu PSD

Tăcerea lui Klaus Iohannis confirmă însă o declaraţie a preşedintelui Senatului, care devoalând discuţia directă cu Iohannis de la Cotroceni, aruncă în aer România, după o afirmaţie extrem de gravă a preşedintelui: „de la întrevederile de după alegeri, mi-a spus că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a nu numi un premier din partea PSD şi pentru a aduce PSD la guvernare. A vorbit că vrea să declanşeze un război total, iar asta văd că prinde contur. I-am atras atenţia că trebuie să privească la harta alegerilor”. Practic, un preşedinte de stat, cu orice preţ, se opune votului democratic.

Prin urmare, la acest sfârşit de an, avem doar două întrebări: De ce, Klaus Iohannis? Asta este România lucrului bine făcut?