Ce ar fi fost România fără Traian Băsescu?

Dacă tot sunt atâtea discuţii despre ce face şi nu face Traian Băsescu, haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie, să creionăm posibilul traseu al României fără Traian Băsescu preşedinte.

Prima soluţie „imorală”

În 2005 convinge PC să se alăture Alianţei D.A., inaugurând şirul soluţiilor „imorale”. Şi astăzi sunt mulţi care îi reproşează că a bătut palma cu Voiculescu. Dar care era alternativa? Să lase un guvern Năstase în continuare 4 ani la conducerea ţării. Cu imposibilitatea de a-i aduce pe Macovei, Morar şi Kovesi pe funcţii importante în justiţie şi procuratură.

Cei trei au produs ruptura, au scos justiţia din jugul politic. Tot ce a urmat în justiţie şi la tot ce suntem acum martori că se întâmplă la DNA şi tribunale, îşi are originea în acea mişcare şi aceşti oameni aduşi în fruntea justiţiei.

La ei au cuplat şi o serie de judecători, care au dat şi dau aprobări pentru interceptări telefonice şi ambientale, dau sentinţe corecte, inclusiv împotriva unor personaje precum Năstase, Voiculescu, Fenechiu, Becali, Cătălin Voicu,  şi toată liota de înalţi demnitari şi parlamentari care au de dat socoteală în faţa justiţiei.

Şi mai important, justiţia dovedeşte că este capabilă să-şi elimine propriile uscături, fie ei şefi din DNA sau DIICOT, sau judecători spagari, inclusiv de la ICCJ.

Fără Traian Băsescu n-ar fi fost posibilă o astfel de schimbare fundamentală în justiţie, iar Cătălin Voicu ar fi făcut în continuare, bine mersi, jocurile în parchete şi justiţie.

Traian Băsescu a rupt pactul nescris din clasa politică, „nu ne băgăm unii pe alţii la închisoare cu ocazia alternanţei la guvernare”.

Aceasta a fost decizia importantă care a schimbat cursul istoriei României.

Şefii serviciilor de informaţii

Traian Băsescu a avut inspiraţia să-i propună de la opoziţie. A demontat din start acuzaţia că serviciile fac jocul sau şi al PD sau PDL. 

După prima eroare de anvergură, fuga lui Omar Haissam, şefii serviciilor  au plătit cu demisia, demonstrând că nu te joci cu securitatea naţională fără să plăteşti.

Încet, încet, serviciile de informaţii s-au implicat şi în lupta anticorupţie, furnizând DNA „curentul”, adică informaţiile cu care îşi face acuzarea din dosare, în special interceptări telefonice şi ambientale, pe aprobări date de judecători, inclusiv de la ICCJ.

În 2005, CSAT a interzis privatizările dubioase, oprind jaful care a dus la îmbogăţirea clasei politice, iar pentru România la 200 km de autostradă.

Aducerea justiţiei şi serviciilor de informaţii pe drumul cel bun, relaţiile externe foarte bune ale preşedintelui cu oficiali europeni şi americani a făcut posibilă aderarea la UE la 1 ianuarie 2007, garanţie a faptului că drumul ales de România nu va fi frânt, la un moment dat. 

Fără Traian Băsescu este posibil că România să nu fi fost primită în UE, pentru că principiile statului de drept, în primul rând independenţa justiţiei, nu erau respectate.

Traian Băsescu a fost unul dintre acei, puţini, lideri ai lumii, care au tras popoarele după ei, uneori împotriva voinţei acestora.

Prima suspendare

După bileţelul referitor la Dinu Patriciu, căruia Traian Băsescu nu i-a dat curs, Tariceanu şi PNL şi-au dat seama că nu pot continua guvernarea cu PDL şi Traian Băsescu, în folosul clicii aflate la guvernare. 

Evenimentele legate de prima suspendare sunt cunoscute. 80% din populaţie n-a fost de acord cu demiterea preşedintelui, intuind exact cauzele pentru care PNL şi PSD au decis să scape de Băsescu: nu mai aveau imunitate în faţa justiţiei.

Tariceanu a ales să rămână la conducerea guvernului,  şantajat în Parlament de către PSD, a urmat politica de dictat a acestuia şi rezultatele se ştiu:

-1,4 milioane de bugetari, de la 800.000 în 2004

-a lăsat un deficit de 5,5% după o creştere economică  de 8%, şi 5 km de autostradă

-pensii şi salarii bugetare duduite aproape la dublu în 2 ani, pe resurse conjuncturale: boom-ul imobiliar, banii căpşunarilor şi vânzarea ultimelor active ale economiei comuniste (BCR şi altele)

-2 miliarde euro arierate

-absorbtia banilor europeni aproape zero, o singură unitate de managemnet acreditată din 9. 

Perioada 2008-2012

După realegerea sa din 2009, în contextul dezlănţuirii crizei mondiale, guvernarea Boc-Basescu a avut sarcina cumplită de a reechilibra economia ţării, din prăpastia în care o lăsase Tariceanu. Boc s-a trezit cu „mortu” în casă, având de achitat pensii şi salarii bugetare nesustenabile, după dispariţia resurselor conjuncturale enumerate.

Tăierile de salarii bugetare şi creşterea TVA la 24%, singura soluţie să nu urmăm soarta Greciei,  au produs insatisfacţii majore în rândul populaţiei. Majoritatea cetăţenilor nu au  pregătirea economică necesară să înţeleagă cum de Tariceanu avea bani, deşi nu s-a deranjat să construiască autostrăzi, iar Boc nu are. Totuşi, n-au fost demonstraţii masive de stradă, calculul s-a dovedit corect, economia a fost salvată de la dezastru.

Încet, încet, România a revenit pe creştere economică, justiţia şi-a urmat nestingherită cursul, ajutată şi de serviciile de informaţii. 

Cele 11-12 asumări de răspundere a guvernului Boc au fost tot atâtea progrese în modernizarea României, cele 4 coduri şi mica reforma  din justiţie, Legea Educaţiei Naţionale, Codul Muncii, Legea Pensiilor, Legea salarizării unice a bugetarilor, şi multe altele, posibile prin colaborarea preşedintelui cu premierul Boc. Atunci când Boc n-a vrut să sculte de preşedinte, (creşterea TVA la 24%), n-a ascultat.

A doua suspendare

Condamnarea şi arestarea lui Năstase a constituit declicul, evidenţa că, la o adică, nimeni nu scapă de justiţie şi de DNA-ul  lui Daniel Morar.

Tripleta Voiculescu, Ponta, Antonescu a decis să scape pentru a doua oară de Băsescu, premisă a reîncălecării justiţiei şi devalizării bugetului de stat pentru îmbogăţirea baronilor şi politicienilor corupţi, şi întru satisfacerea dorinţei de a acapara toată puterea.

Nici de această dată nu le-a reuşit, în primul rând datorită intervenţiei partenerilor europeni şi americani, făcându-i pe actualii conducători să regrete amarnic parteneriatul României în UE şi NATO.

Actul de acuzare din iulie 2012 este de tot râsul.

„Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a «preşedintelui juctor» şi-a asumat în mod direct conducerea instituţiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbuşirea funciţonării instituţiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept şi la punerea în pericol a însăşi principiilor fundamentale de funcţionare ale statului democratic”.

Cum să-ţi asumi conducerea instituţiilor, fără prerogative legale, fără drept de iniţiativă legislativă, fără să semnezi HG-uri, ordine de ministru, decizii şi acte normative ale acestor instituţii? Când Emil Boc n-a vrut să-i asculte opinia, a ridicat TVA-ul la 24%, fără să ţină cont de părerea preşedintelui.

Cum să teleghidezi şi să hipnotizezi procurori şi judecători din „regimul Băsescu”, să te asculte, când mai ai un an şi pleci şi nici instrumente juridice să le impui ceva? 

Deşi USL susţine că poporul l-a demis pe preşedinte, au votat pentru demitere 40% din populaţia cu drept de vot, convinşi de USL că e corectă suspendarea. În mod corect, CCR n-a validat suspendarea.

De ce-i era frică lui Voiculescu, n-a scăpat. A fost deja condamnat, la ani grei de puşcărie.

Condamnările lui Năstase, Voiculescu, Fenechiu, Cătălin Voicu, Chiuariu şi încă multe altele, reprezintă dovada că acesta era obiectivul izgonirii lui Băsescu: reîncălecarea justiţiei pentru a scăpa de condamnări.

A crescut şi s-a consolidat în tot acest timp opinia publică cinstită şi curajoasă, ajutată şi de reţelele sociale, presa independentă, nesupusă încă economic de către puterea politică. Relaţiile euro-atlantice ale României sunt foarte bune, securitatea naţională este asigurată de NATO, inclusiv de scutul antirachetă de la Deveselu. În plan economic, exporturile spre ţări din UE, cu avantajele fiscale corespunzătoare, merg foarte bine.

Traian Băsescu şi adevărul

Traian Băsescu a învăţat populaţia importanţa, decisivă chiar, a declarării adevărului gol-goluţ. Indiferent de preţ, adevărul este premisă a vindecării bolilor societăţii, minciuna este ultimul brânci în prăpastie.

Cu excepţia secretelor de stat, Băsescu a fost prin exemplul personal o lecţie permanentă a susţinerii adevărului, cu fiecare ieşire publică.  A faptului că adevărul te înnobilează, te face mai demn, te ajută să rămâi cu fruntea sus.

Lecţia a fost învăţată de către populaţie, s-a văzut iulie 2012 şi, mai ales, pe 16 noiembrie 2014.

Duşmanii lui Băsescu au fost, de fapt, duşmanii democraţiei, ai statului de drept şi independenţei justiţiei. Niciodată nu i-au adus acuze cât de cât raţionale şi logice.

În schimb, i-au supus, pe el şi familia, la înjosiri, acuze, terfeliri, imixtiuni în viaţa personală  inimaginabile, la care puţini ar fi rezistat. Traian Băsescu a rezistat, având ca singur far călăuzitor interesul naţional.

Traian Băsescu pleacă. Poate fi mulţumit de ce lasă în urmă.

Traian Băsescu lasă în urmă o ţară cu direcţii euroatlantice certe, un popor mai mândru şi mai demn, care a demonstrat de curând că ştie să deosebească grâul de neghină.

Fără Traian Băsescu România era astăzi o ţară cotropită de mafia şi corupţie, o ţară a lui Iliescu, Năstase, Ponta, Voiculescu.

Fără Traian Băsescu România era astăzi ţara hoţilor şi politicienilor corupţi.

Fără Traian Băsescu economia României era astăzi în situaţia economiei Greciei.

Traian Băsescu a făcut şi greşeli, aşa cum face orice om care munceşte, dar pe care le-a recunoscut cu franchete, în spiritual adevărului.

Suntem mulţi cei care au înţeles şi apreciat contribuţia lui Traian Băsescu la făurirea unei Românii mai cinstite  şi mai demne. Care am înţeles că în lupta cu duşmanii democraţiei trebuie să faci şi sacrificii, uneori dureroase.

Domnule Preşedinte, puteţi pleca liniştit de la Cotroceni. Aţi făcut ce trebuia pentru România.

Vă aşteptăm alături de noi, “băsiştii”, pentru a duce lupta mai departe, pentru a ajunge la acea Românie în care nepoţii şi copiii noştri să fie mândri că trăiesc!

Şi din care hoţii şi corupţii să fi fost stârpiţi!