Bine aţi venit, stimate domnule Omar Hayssam!

Revăzându-vă zilele trecute, înconjurat de Supermani, Zorro, Ninja şi alţi luptători cu identitate incertă, am redevenit convins de forţa statului român. Să ştiţi, însă, că unii de pe la televiziuni – poate au fumat ierburi interzise –  încep să compare drumul Dvs. către nord cu cel al lui Osama bin Laden, către Paradis. Vă rog, spuneţi-le că nu e cazul.

Iată, aşadar, că ţara noastră este capabilă să întreprindă  operaţiuni neautorizate pe teritoriul altui stat. Iată că, deşi justiţia română v-a certat cu câteva sentinţe, guvernul ţării de adopţie are grijă de Dvs., scoţându-vă din zona de ostilităţi şi aducându-vă într-un loc sigur şi agreabil.

Ne amintim cu toţii că, la plecare, aveaţi grave probleme de sănătate. Noi, aici, am auzit lucruri înfiorătoare despre închisorile siriene, astfel că ne-am temut pentru Dvs. Cum aţi rezistat? Cum vă simţiţi? Sunteţi şi om politic, şi oamenii politici sunt, prin natura preocupărilor, persoane mai sensibile.

Uitaţi-vă ce e acum în Siria. Nu ştiu cum v-au evaluat  comportamentul rebelii de sorginte Al Qaida. Aşa, la prima vedere, terorist Dvs., terorişti şi ei, ar trebui să vă înţelegeţi bine. Dar, ceva îmi spune că după tot circul care a însoţit episodul răpirii jurnaliştilor români, în 2005, vă aflaţi pe o listă neagră şi în catastiful lor. Iar trecutul de colaborare cu regimul Assad nu vă ajută deloc, chiar dacă acum vă puteţi mândri cu statutul de persecutat.

Însă, oricât de nepoliticoşi am fi, pe noi ne interesează mai puţin ce gândesc despre Dvs. sirienii. Când pronunţăm numele Siriei, ne vin în minte victimele adevărate, persecuţiile politice şi religioase, atrocităţile şi dramele războiului civil. Nu ne pasă dacă aveţi de spus lucruri interesante pentru prietenii noştri americani sau pentru alte părţi interesate de războiul civil din această ţară. Pe noi ne interesează România noastră.

Probabil că ştiţi faptul că, acum, opt ani, numele Dvs. a fost inclus în distribuţia unui show de comedie. Nu vorbim acum despre cei trei jurnalişti care au suferit cu adevărat – bine că s-au întors teferi. Ne referim la roluri de proşti sau de mincinoşi interpretate cu strălucire de exponenţi ai statului român, unii dintre ei demonstrând remarcabile calităţi native. Mai sunt şi români care se întreabă dacă cei care v-au adus, acum, sunt aceiaşi cu cei care v-au dus, atunci. Eu nu sunt de acord cu asemenea speculaţii: cred că aţi reuşit, învingându-vă suferinţa, să planificaţi o evadare perfectă, dejucând vigilenţa extraordinară a Justiţiei şi Internelor. Aceşti oameni au făcut tot posibilul – doar sunt plătiţi din bani publici – dar Dvs. aţi fost, pur şi simplu, peste ei.

Şi, ce dezamăgire!, aţi ales să mergeţi tocmai în prima Dvs. patrie. Iar ea, în loc să-şi deschidă larg braţele primitoare şi să vă permită un trai liber, v-a azvârlit în închisoare, de unde n-aţi mai putut dialoga cu noi şi nu v-aţi mai putut clama nevinovăţia. O puteţi face acum, şi îmi permit să vă reamintesc faptul că trebuie să vă exprimaţi încrederea în justiţie şi dorinţa ca numele Dvs. să fie cât mai repede curăţat de zgura bănuielilor. Aşa fac şi investitorii, şi politicienii români care au probleme la CV.

Trebuie să înţelegeţi, stimate domnule Omar Hayssam, că aveţi responsabilităţi. Trebuie să fiţi puternic, pentru ca şi statul nostru să-şi dovedească puterea, supunându-vă. Sunteţi nu doar un virtuoz al privatizărilor şi finanţărilor politice. Sunteţi, alături de prietenul Dvs., domnul Mohammad Munaf, printre puţinii noştri terorişti adevăraţi, cu acte în regulă. Au mai fost vreo câţiva în decembrie 1989, dar pe aceia nu-i punem la socoteală.