Băsescu şi trecerea Prutului. Unde are şi unde nu are dreptate preşedintele

”O să spun poate un lucru care unora li se va părea nepotrivit. Nu-l spun prima dată, dar astăzi, foarte aproape de încheierea mandatului, îmi iau libertatea să-l spun: vorbim prea puţin de prima parte a celui de-al Doilea Război Mondial.

Şi acolo au căzut ostaşi români care au executat ordinul politicienilor. Şi, niciodată, nimeni nu o să mă convingă că trecerea Prutului a fost o greşeală în istorie. Poate este discutabilă trecerea Nistrului, dar Armata Româna, prin tradiţie, şi-a apărat teritoriul naţional. Or, teritoriul dintre Prut si Nistru a fost şi este pamânt românesc”,  a declarat preşedintele Traian Băsescu la Carei, cu ocazia Zilei Armatei.

Da, preşedintele are dreptate, vorbim prea puţin, nu  doar despre prima parte a celui de-al Doilea Război Mondial, dar şi despre Al Doilea Război Mondial în întregime, ca dealtfel despre istoria noastră în general.

Depre Războiul din Est nu s-a putut vorbi în timpul comunismului pentru că eram aliaţi cu Marele Frate de la Răsărit. Atunci, s-a putut vorbi, în cheia timpului, numai  despre Campania din Vest. După 1989, am preferat să nu mai discutăm nici despre una, nici despre alta.

Traian Băsescu nu a aşteptat finalul de mandat pentru a face referiri la intrarea României, alături de Germania nazistă, în războiul împotriva URSS. La împlinirea a 70 de ani de la emiterea celebrului ordin al Mareşalului privind trecerea Prutului, Traian Băsescu a declarat la emisiunea lui Ion Cristoiu care i-a arătat ediţia revistei ”Historia” dedicată acestui eveniment crucial, că ar fi dat acelaşi ordin, dacă s-ar fi aflat la conducerea ţării în acele timpuri. Într-o altă remarcă, nu mai puţin celebră, referitoare la Război, Traian Băsescu l-a acuzat pe Regele Mihai că ar fi fost trădător în favoarea ruşilor prin ceea ce a făcut la 23 August.

Preşedintele nu greşeşte spunând că, dacă ar fi fost în 1941 la conducere, ar fi dat acelaşi ordin ca Mareşalul. Ion Antonescu a gândit în termenii momentului, Germania cucerise Europa, Marea Britanie se lupta să supravieţuiască, de ce nu ar fi fost foarte probabil ca şi Rusia să fie îngenuchiată precum Franţa cu un an înainte? De ce să nu intri în război pentru a recupera Basarabia şi Bucovina de Nord, anexate de Rusia sovietică în urma pactului Ribbentrop-Molotov?

Unde greşeşte Traian Băsescu? Spre deosebiore de Mareşal, care pe 21 iunie 1941 nu avea cum să ştie ce va urma, Traian Băsescu ştie. Am intrat în război pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, dar fără niciun acord scris privind obiectivele şi  condiţiile participării noastre pe frontul anti-sovietic. Fără asemenea prevederi, România a fost cuprinsă fără scăpare în dezastrul care a urmat. Angajat pe bază de cuvânt de onoare în alianţa cu Hitler, Antonescu a fost atras tot mai adânc în război angajând armata într-o campanie pentru care nu era pregătită şi căreia nu putea să-i facă faţă. La Stalingrad, înşiraţi ca mărgelele pe aţă, ca să ţină un front supradimensionat, soldaţii români nu au avut nicio şansă în faţa tancurilor sovietice. Mareşalul nu a găsit nici soluţia militară, nici pe cea politică pentru a evita catastrofa. 

Şi mai dureros, preşedintele face referire la sacrificiile Armatei care a executat ordinele politicienilor. Aşa este, sute de mii de sodaţi români odihnesc în stepele Rusiei, peste 100.000 au căzut în încercuirea de la Stalingrad şi nici măcar nu au un mormânt. Dar, dacă Armata s-a sacrificat, trebuie spus că elita politică din 1940 a dat dovadă de laşitate. Armatei Române i s-a dat ordin să evacueze Basarabia fără să tragă un foc de armă, acceptând ultimatumul sovietic. A fost o umilinţă fără sfârşit. Într-o situaţie similară, Finlanda a decis să lupte, chiar dacă nu avea teoretic nicio şansă, în faţa tăvălugului sovietic. Dar, decizia Finlandei, chiar dacă a pierdut, i-a creat o altă soartă, de care România nu a avut parte.

Se poate discuta la infinit despre trecerea Prutului. Dar, ar trebui să ne întrebăm mai întâi, dacă avem politicienii capabili să se ridice la înălţimea provocărilor prezentului şi nu să facă politică în scop electoral din istoria făcută de alţii.