Alina Mungiu-Pippidi: FC Avântul Prăbuşirea
0
Cel mai amuzant lucru pe care l-am citit luna asta este că vreun milion de români în plus, dacă pot avea încredere în instituţiile româneşti de sondare a opiniei publice, declară acum că l-au votat pe Klaus Johannis, faţă de cifra celor care l-au votat în realitate. De fapt ei, săracii, nu mint: l-ar fi votat – dacă ştiau că o să câştige.
Cam ca Ion Cristoiu, care în emisiunea de la exit poll la turul 1, când şi el şi noi am avut impresia că Johannis va pierde, s-a reorientat subit şi sub ochii noştri, partenerii lui de platou, spre tabăra cealaltă. Dacă a fost greşit informat? Că opţiunea a treia, să crezi că pierzi şi să nu îţi schimbi poziţia, să te pregăteşti să pierzi cu demnitate, e mai rară la noi. Vezi însă că lumea e plină de ironie, chiar pentru cine nu crede în D-zeu, şi oportunismul dintre cele două tururi a fost aspru pedepsit.
Ce să facă acum toţi dezorientaţii ăştia, care ar fi fost ei cu noi, dacă ar fi ştiut numai, şi care se trezesc că nu au numerele de telefon ale ăstora noi, fără acces, fără un capăt de aţă din care să îşi ţeasă pânza de păianjen a reţelei lor de influenţă? Ce să facă: se declară dezamăgiţi. Numărul deziluzionaţilor dintre Crăciun şi Bobotează a crescut peste cota de pericol – numai zăpada, când s-o topi, se va revărsa la fel de periculos ca valurile dezamăgirii cu noul regim. Muncesc de ani de zile să construiesc o societate în care cetăţeanul să monitorizeze guvernarea: e cazul să mă retrag în ţările calde, că după ultimele indicaţii scopul a fost deja atins şi nimeni nu a mai simţit gustul sarmalelor de cât de şocat de fost de prăbuşirea iluziilor sale privind pe noul preşedinte. De sărbătorile astea, România nu a devenit ţara lucrului bine făcut mai mult decât a devenit din 24 decembrie la 6 ianuarie 2007, când am intrat în UE. Poate şi pentru că am fost toţi ocupaţi cu cadourile, golirea supermarketurilor, împodobirea pomului de Crăciun, sau pur şi simplu – cazul meu – cu vacanţa? Cred că de vină e moş Crăciun care nu ne-a adus o altă ţară iarna asta. Dar poate totuşi că a făcut mai bine – că nu e sigur că altă ţară nu ar avea şi alţi locuitori, şi atunci nu e clar la ce ne-ar servi. Cine ar vrea să trăiască într-o Românie fără Mugur Ciuvică şi Ion Cristoiu, plus atâţia scriitori pe Facebook de la dreapta şi stânga care să preveastească toţi iminentul sfârşit al duşmanilor lor? Să ridice mâna.
Mai ţineţi minte expresia comunistă F.C. Avântul Prăbuşirea? Eu o uitasem: îi mulţumesc lui Lucian Davidescu că mi-a amintit-o la petrecerea de Crăciun a României Curate, când eu îmi exprimam îngrijorarea că aşteptările oamenilor au depăşit orice limită rezonabilă. Parcă am fi într-un roman latino-american cu profeţi sau în Cluj pe timpul Caritasului: lumea îşi goleşte portofelul pe iluzii şi se întreabă după aceea unde îi sunt banii. În această incursiune psihologică, naivii sunt conduşi ferm de diverşi oportunişti care practică şantajul prin presă în formă rafinată: înjură până le oferă cineva ceva să tacă. Avântul a fost acela cu sute de mii de aderenţi pe Facebook alăturaţi în câteva săptămâni, când cel mai vizualizat material din campania Johannis, când a cântat imnul naţional nu are nici azi pe Youtube decât 117.000 mii de vizualizări. Presa ne informează că de la depunerea jurământului ”cota lui Iohannis a scăzut foarte mult”, şi a pierdut deja vreo douăzeci de procente din aderenţii de pe Facebook. Ce mai, prăbuşirea este peste noi. De asta, presa care ţinea din greu cu Udrea şi Băsescu munceşte să distribuie la toate orele scrisorele populiste de la votanţi autoproclamaţi de genul ”Mă gândesc, domnule preşedinte, la milioanele de părinţi ai României, …, care au fugit unde au văzut cu ochii, printre străini, pentru un colţ de pâine, pentru o bucată de casă, pentru o picătură de vis al pruncilor lor. Părinţi care n-au SPP-işti, care n-au tăvi cu apă aduse la Palat, care n-au nici Palat, care n-au nici cantină, nici perne de catifea, nici perdele grena” cum vrea ”tovarăşa Tatiana” (Niculescu-Bran) care şi-a permis să critice gustul RAAPPS direct moştenit de la gospodăria de partid. Noroc cu ”tovarăşa Tatiana” asta – exprimare care are valoarea unei semnături, altfel poate credeam că e cineva autentic care scrie aşa – vorba aceea, sunt milioane de români care se uită la telenovele pe ”Acasă” sau visează să aibă locuinţe decorate ca în soapurile româneşti de pe PRO TV. Dar niciunul dintre aceşti nevinovaţi de gust îndoielnic nu ar fi scris despre purtătoarea de cuvânt a noului preşedinte ”tovarăşa” taman când femeia se plângea de excesul de sepepişti la bucătărie şi de mobile comuniste. Asta e propaganda fesenistă, din aceea filtrată la şcoala populară din presa de partid a anilor nouăzeci, unde şi-au făcut tinereţea tot felul de oameni de dreapta, de la Dan Mihalache la familia Săftoiu, ca şi de stânga, precum comisara noastră europeană Corina Creţu. Trecutul e însă trecut, şi iertat, şi uitat, cu condiţia să nu mai reluăm asemenea tactici – să insinuăm, de exemplu, că Tatiana, ex redactor BBC şi soţia corespondentului Le Monde, ne-a venit cu tancurile sovietice. Ca şi mine, de altfel – deja am văzut caricaturi cu Pleşu şi cu mine sub titlul ”Intelectualii lui Johannis”, deşi nici unul din noi nu a luat un capăt de aţă de la dl. Johannis. Că nu are omul ce să ne dea din ce nu avem deja.
Citiţi continuarea pe romaniacurata.ro
Se încarcă comentariile...
