Din păcate, nici pentru dl. Dragnea, nici pentru dl. Tăriceanu, nici pentru şefii şi şefuleţii de la Centru ori din teritoriu ai celor două partide care, după alegerile din 11 decembrie 2016, şi-au asumat sarcina guvernării, cele două zile petrecute la Mangalia nu au reprezentat vreun tihnit supliment de vacanţă şi nici doar un simplu prilej de socializare.

Încă din timpul zilelor de lucru ale trecutei săptămâni au apărut indicii că liderii ALDE vor folosi prilejul întâlnirii de la Mangalia cu mai-marii partidului spre a le spune cam tot ceea ce au pe suflet. Dar şi de a face astfel încât aceste nemulţumiri să iasă în spaţiul public. Subordonaţii d-lui Tăriceanu au vrut să se plângă dar şi să devină cunoscute câteva fapte. Şi anume că s-au cam săturat să fie doar un fel de anexă a guvernării, că se simt frustraţi că pesedeii nu le prea ascultă glasul, aşa cum cred ei că s-ar cuveni să stea lucrurile, că lucrul acesta se petrece atât la nivel central cât şi în teritoriu, că şi-ar dori mai multe funcţii şi că respectivele dregătorii ar trebui să fie unele de substanţă şi nu strict ornamentale.

Altfel spus, ALDE, care la alegerile din decembrie nu a obţinut decât un amărât de 6% din voturile electoratului, şi-ar dori o felie mai mare şi cu mai multă cremă din tortul guvernării. Şi aceasta fiindcă ştie că PSD s-ar afla la mare ananghie în cazul în care partidul d-lui Tăriceanu i-ar spune pa şi pussy.

Sigur, liderii la vârf ai ambelor partide au foarte multe lucruri în comun. Probleme tot mai mari şi mai multe în justiţie, dorinţa anihilării cât mai multor instituţii ale Statului de drept, înlocuirea d-nei Laura Codruţa Kövesi şi a d-lui Augustin Lazăr din posturile de decizie pe care le ocupă, trecerea fără probleme prin Parlament a modificărilor legislative născute din pixul pervertit al d-lui Tudorel Toader, indiferenţa faţă de corupţia în creştere, o corupţie din care sunt parte şi care şi-a mai arătat o dată colţii cu ocazia dezvăluirilor legate de jaful de proporţii de la nivelul Casei Naţionale de Sănătate, o tot mai îngrijorătoare şi declarată orientare anti-NATO şi anti-UE. Din acest ultim punct de vedere, mai-mai că am impresia că atât dl. Dragnea cât şi dl. Tăriceanu au redescoperit la repezeală principiile politice externe- celebrul SIENA- din vremea dictaturii lui Nicolae Ceauşescu.

Pe de altă parte, ALDE nu poate să nu gândească şi pe termen ceva mai lung. Situaţia dezastruoasă din economie a determinat conducerea PSD şi guvernul condus de premierul Mihai Tudose, guvern în care şi ALDE deţine un număr de portofolii, să ia o seamă de decizii cu caracter anti-liberal. Care nu pot fi defel pe placul ALDE. Nu se va mai renunţa, aşa cum s-a promis, la impozitul pe dividende, neconvenabilă firmelor mici şi mijlocii ale căror interese pretinde că le-ar reprezenta partidul d-lui Tăriceanu le va fi noua formulă de colectare a TVA pe care PSD se încăpăţânează să o introducă în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 2018.

Desigur, până la viitoarele alegeri legislative mai sunt mai bine de 3 ani, însă alegerile prezidenţiale bat la uşă şi nu e deloc exclus ca dl. Tăriceanu să aspire la o nouă candidatură. Căreia greu i se pot întrevedea fie şi minime şanse de succes dacă partidul condus de dl. Tăriceanu rămâne nemişcat în front în faţa atitudinilor superioare, îngâmfate ale PSD.

Nu cred însă că ar fi încă întrunite condiţiile ca ALDE să părăsească intempestiv barca guvernării, fie şi numai pentru motivul că d-lui Călin Popescu-Tăriceanu îi place la nebunie postul de preşedinte al Senatului. Nu se putea însă ca ALDE să nu folosească prilejul începutul noii sesiuni parlamentare spre a le arăta aliaţilor săi pisica. Şi a le reaminti pesediştilor că atunci când s-au aflat la ananghie - momentul delicat al gonirii din Palatul Victoria d-lui Sorin Grindeanu - voturile ALDE le-au fost utile.

Ne aflăm încă în epoca aşteptării recompenselor şi a micilor scandaluri conjugale. Încă mai e până la momentul datului cu oalele în cap. Care însă va fi inevitabil.