În plin scandal al doctoratelor plagiate, ministrul Cîmpeanu refuză să-şi publice teza de doctorat. Oare de ce?

Foto Mediafax

Am avut, în ultima perioadă, o întreagă dezbatere privind tezele de doctorat plagiate. Ştim că şi din cauza acestor teze am ajuns ruşinea Europei, universităţile româneşti se plasează în clasamente internaţionale credibile pe locuri 1000+. Pentru a bloca orice suspiciune privind propria teză de doctorat, cel mai simplu ar fi fost ca ministrul Cîmpeanu să-şi publice teza.

N-o face, în ciuda apelului preşedintelui Iohannis de a se ţine cont de opinia societăţii civile şi a mediului academic.

Cea mai la îndemână concluzie este că ministrul Cîmpeanu se ştie cu musca pe căciulă, şi îi este frică de constatările specialiştilor pe teza sa de doctorat.

Istoricul ministrului Cîmpeanu în apărarea plagiatorilor

Ministrul Sorin Cîmpeanu şi-a publicat CV-ul abia la trei luni după ce a fost învestit în funcţia de ministru al Educaţiei. Şi abia după solicitări apărute pe reţele de socializare. CV-ul dlui ministru Cîmpeanu cuprinde multe informaţii despre funcţii şi onoruri primite, dar nimic despre opera ştiinţifică. Măcar titlul tezei de doctorat.

La solicitarea ziaristei Melania Cincea, pe Legea 544/2001, Biroul de Comunicare al ministerului Educaţiei îi răspunde acesteia că informaţiile cerute asupra operei ştiinţifice a ministrului nu sunt de interes public! Să nu-ţi vină să crezi!

Abia prin această atitudine ministrul Cîmpeanu generează tot felul de suspiciuni!

Iată câteva date din istoricul ministrului Cîmpeanu

• În 2014, în calitate de prim-ministru interimar, dl Cîmpeanu a dat, în sprijinul lui Victor Ponta, o controversată Ordonanţă de Urgenţă care modifica Legea Educaţiei şi amnistia plagiatorii: doctorii puteau să renunţe la titlu.
• În 2015 Consiliul Naţional de Etică, aflat în subordinea lui Sorin Cîmpeanu, l-a ”spălat” pe Gabriel Oprea (premier interimar atunci), de acuzaţia de plagiat în teza de doctorat, deşi Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti dăduse un verdict clar de plagiat.
• Este membru în Academia de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale (ASSN), înfiinţată de Gabriel Oprea împreună cu George Maior, cunoscută prin titlurile de doctor, bazate pe teze plagiate, şi pentru numele unor personae controversate, care ţin acolo cursuri.
• Cazul Laurenţiu Barangă. A ajuns conducător de doctorate la Universitatea de Agronomie condusă de dl Cîmpeanu. Cu diploma de Bacalaureat falsificată. Dacă o persoană nu se consideră în stare să ia diploma de Bac „pe bune”, şi apelează la falsuri, cum poate ajunge conducător de doctorate? Pe ce operă ştiinţifică şi-a bazat ascensiunea sa până la înalta poziţie de conducător de doctorate? Cine i-a evaluat opera? Să ne spună dl Cîmpeanu!

De curând a reizbucnit scandalul tezelor de doctorat plagiate

   Ministrul Cîmpeanu şi-a propus să schimbe procedurile de analiză a plagiatelor, într-o manieră care a scandalizat societatea civilă şi lumea academică. Într-o luare de poziţie publică, aproape 700 de universitari, cercetători şi activişti civici trag un semnal de alarmă – printr-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui României – privind modul în care o iniţiativă legislativă a ministrului Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, poate compromite eforturile anti-plagiat.

Iată, în câteva fragmente,  ce se spune în această scrisoare deschisă.

„Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, a pus în dezbatere o propunere de ordin ministerial care, în opinia noastră, periclitează ireversibil eforturile mediului academic de a promova etică şi integritatea în universităţi”. 

„Modificările propuse de ministrul Sorin Cîmpeanu reprezintă, în opinia noastră, o formă mascată de amnistiere individuală a plagiatorilor şi îi favorizează pe cei vinovaţi de fraudă academică. În plus, schimbările creează mecanisme legale de salvare a plagiatorilor, dar şi instrumente care vor îngreuna – sau chiar vor face imposibilă – emiterea unor verdicte de plagiat”. 

Scrisoarea deschisă demonstrează toate capcanele aduse de modificarea regulamentului, iniţiate de ministrul Cîmpeanu.

Şi preşedintele Iohannis s-a simţit obligat să intervină printr-o declaraţie de presă, din care spicuim:

„Am luat act de scrisoarea deschisă a unei părţi importante a comunităţii academice şi a societăţii civile care, solidar, îşi exprimă nemulţumirea cu privire la proiectul normativ ce propune schimbări de substanţă în metodologia de analiză a sesizărilor de plagiat în tezele de doctorat, iniţiat de Ministerul Educaţiei.”

Plagiatul reprezintă furt intelectual şi este inacceptabil ca, în faţa unor probe concludente, persoanele acuzate să nu facă un pas în spate, după cum se întâmplă în democraţii consolidate.

 Le solicit iniţiatorilor proiectului să ţină cont de îngrijorările şi riscurile sesizate în spaţiul public şi să acţioneze în consecinţă”.

Atenţionarea preşedintelui Iohannis se referă în mod explicit la ministrul Cîmpeanu, iniţiatorul proiectului. Până în prezent, nici ministrul Cîmpeanu nici premierul Cîţu n-au avut vreo poziţie la declaratia preşedintelui Iohannis, care îi priveşte în mod direct.

De ce nu-şi publică ministrul Cîmpeanu teza de doctorat

Pentru a tempera toate suspiciunile privind motivele pentru care Cîmpeanu îşi ţine ascuns până şi titlul tezei de doctorat, mişcarea cea mai corectă şi rapidă ar fi publicarea tezei sale de doctorat pe site-ul ministerului Educaţiei, aşa cum au făcut alte mii de persoane posesoare de titluri de doctor. Nu şi ministrul Cîmpeanu, fapt de natură să ridice o serie de suspiciuni privitoare la calitatea tezei sale de doctorat.

Deşi minstrul refuză să spună măcar titlul acestei teze, am aflat din surse de încredere că titlul ar fi:

„Cercetări privind posibilitatea irigării cu apă uzată provenită din complexele avicole şi de creşterea suinelor în condiţii de protecţie a mediului ambiant şi stabilirea soluţiilor de proiectare a amenajărilor de irigaţii apă uzată”.

Coordonatorul tezei, I. Pleşa.

Este posibil ca teza de doctorat a ministrului Cîmpeanu să fie de un real folos specialiştilor din ţară şi străinătate. Atunci de ce n-o publică?

Ministrul Cîmpeanu nu este o persoană oarecare. Este ministrul Educaţiei, şi trebuie să fie un exemplu pentru toţi profesorii şi studenţii în materie de integritate academică. Acţiunile sale au cu totul alt ecou în societate, comparativ cu cele ale unui profesor sau student oarecare.

Iată ce se spune în Apelul preşedintelui Iohannis:

„Combaterea fenomenului plagiatului nu ar trebui să se limiteze la sancţionarea abaterilor de la normele de integritate ale scrierii academice, fiind necesare acţiuni concrete şi coerente pentru a preveni instituirea unei „culturi a plagiatului”.

Preşedintele Iohannis cere exact ce nu face ministrul Cîmpeanu. Publicarea tezelor de doctorat, cu atât mai mult când  este vorba de persoane cu înalte funcţii de demnitate publică.

Acest Apel al preşedintelui Iohannis a fost urmat de o tăcere „asurzitoare”, atât din partea lui Cîmpeanu, cât şi a şefilor săi: premierul Cîţu, Orban şeful partidului care l-a propus pe ministru.  Colegii săi de cabinet, inclusiv din partidele coaliţiei de guvernare, tac din gură, complice. Au şi ei „schelete” in dulap?

În opinia mea, lăsarea fără reacţie şi răspuns al unui Apel important al preşedintelui Iohannis, înseamnă că cei citaţi mai sus nu dau doi bani pe ce spune preşedintele. Il tratează cu dispreţ şi indiferenţă.

Cum va răspunde Klaus Iohannis,  de la înălţimea funcţiei sale în stat?