WORKSHOP Exegeze enesciene

S-au încheiat lucrările Simpozionului Internaţional de Muzicologie „George Enescu“, ajuns la cea de-a XVI-a ediţie. Timp de două zile, în Aula Palatului Cantacuzino, specialişti din ţară şi din străinătate au analizat creaţia enesciană, propunând interpretări variate şi inedite ale acesteia

Sub genericul deja consacrat: „George Enescu, de la cunoaştere spre recunoaştere“, simpozionul s-a desfăşurat în zilele de 5 şi 6 septembrie 2013, la sediul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. La dezbateri au participat muzicologi, compozitori şi interpreţi din Germania, Grecia, Italia, România şi Statele Unite ale Americii. Cele 25 de lucrări prezentate constituie contribuţii importante pentru înţelegerea creaţiei enesciene, pe care participanţii au abordat-o atât din punct de vedere muzicologic, cât şi interpretativ, didactic sau istoric. Coordonatorul simpozionului, muzicologul Mihai Cosma, profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, a reuşit din nou performanţa de a publica toate comunicările în volumul „Proceedings of the «George Enescu» International Musicology Symposium“, Bucharest 2013, participanţii intrând în posesia acestuia chiar de la deschiderea simpozionului şi putând să-l consulte în timpul dezbaterilor, aspect care a optimizat comunicarea dintre participanţi. 

Lucrările au fost structurate în două mari secţiuni, Sinteze culturale şi Exegeze analitice, toate atingând un nivel de excelenţă demn de invidiat. „Cred că această separare, în cadrul dezbaterilor, a aspectelor biografice de cele metodologice e benefică, întrucât există astfel o logică în organizare, ceea ce e foarte bine pentru că poţi urmări mai uşor subiectele de discuţie”, a apreciat muzicologul german Adalbert Grote.

Fiecare prezentare a fost urmată de discuţii intense şi pertinente, de o ridicată valoare ştiinţifică, clarificând sau completând informaţiile din prezentările propriu-zise. Interesul comunicărilor s-a datorat atât ineditelor cercetări interdisciplinare, cât şi modului complex şi modern al expunerilor. De la proiecţii video la audiţii şi exemplificări instrumentale, au fost folosite cele mai sugestive mijloace de comunicare a ideilor. 

Dezbaterile simpozionului au abordat o problematică vastă, conturând personalitatea atât de complexă a lui George Enescu, marele compozitor, interpret şi pedagog. Astfel, profesorul Constantino Salvatore, profesor la Universitatea din Messina, Italia, a prezentat lucrarea Relaţia profesor-elev în educaţie, după concepţia lui George Enescu. Teorie pedagogică şi practici muzicale educaţionale, remarcând: „Enescu a fost un precursor, creând legături foarte strânse între România şi Italia, unde a dat multe concerte şi unde a format mulţi copii geniali care au ajuns mai târziu muzicieni de notorietate mondială. Unul dintre aceştia este Uto Ughi, unul din marii violonişti ai lumii, care a fost chiar elevul lui Enescu“. Personalitatea lui Enescu pedagogul a fost evocată şi de veteranul muzicologiei româneşti, Viorel Cosma, în intervenţia sa George Enescu – promotor al copiilor-minune români. 

Opera Oedipe a făcut obiectul unor analize surprinzătoare care au pus în evidenţă sursele de inspiraţie muzicale şi dramaturgice ale acestei capodopere lirice enesciene

Prezenţa unui număr semnificativ de muzicologi de peste hotare, care nu sunt doar români stabiliţi în străinătate, este un semnal pozitiv că muzica lui Enescu începe să fie descoperită şi receptată în lume la justa sa valoare. Trebuie remarcat, în acest sens, aportul cu totul excepţional al unor foarte tineri cercetători de limbă germană. Este cazul lui Roberto Reale care, în lucrarea Cu paşi mici spre nefericire, a abordat „transcendenţa secundei ca interval de bază al gesturilor muzicale de jale în Prologul operei Oedipe“, sau al lui Vincent Rastaedter a cărui comunicare, Cercetări asupra doinei, cercetări asupra lui Enescu, a fost completată de lansarea mondială a cărţii Doina, considerată de unii specialişti drept cea mai complexă monografie a doinei româneşti. Scrisă în limba germană, cartea este rezultatul cercetărilor şi documentării pe care Vincent Rastaedter le-a întreprins în vederea elaborării tezei sale de doctorat la Universitatea din Oldenburg, sub îndrumarea compozitoarei Violeta Dinescu. 

De o mare consistenţă şi profunzime au fost numeroasele paralele făcute între muzica lui George Enescu şi cea a altor compozitori europeni. În acest context, Marcel Spinei a continuat periplul Enescu şi Grecia cu un studiu aprofundat despre influenţa enesciană asupra compozitorului grec Nikos Skalkottas, în timp ce Jan Crumennerl, muzicolog şi organist din Germania, a făcut o comparaţie între modalismul şi structurile componistice la George Enescu şi Rudi Stephan. Nocturna lui Enescu i-a oferit muzicologului german Adalbert Grote prilejul de a face comparaţii surprinzătoare între marele compozitor român şi Chopin, Szymanovsky şi Skriabin, în lucrarea Crearea nopţii ori doar ornamentaţie? în Nocturna lui George Enescu. „Nocturna compusă de Enescu reprezintă o lume care m-a impresionat puternic, e o lucrare amplă, care mă fascinează prin spiritul ei“, a mărturisit Adalbert Grote.

Influenţa lui Enescu asupra unor compozitori români a fost studiată şi de Lavinia Coman în lucrarea George Enescu şi Constantin Silvestri – o filiaţie spirituală dincolo de timp, Alexandru Bădulescu în Lumina în devenirea compozitorului Paul Constantinescu: George Enescu, Ştefan Angi în Varietatea evocării etosului enescian în compoziţiile lui Cornel Ţăranu sau de Martin Kowalewski care a făcut o analiză comparată între Octuorul lui Enescu şi Cvartetul Consonanţelor de Pascal Bentoiu. În acelaşi spirit, Sanda Maistorovici a abordat influenţa lui Enescu asupra sculptorilor români care l-au imortalizat în creaţiile lor.

Analize pertinente, ducând la relevarea unor aspecte esenţiale legate de creaţia enesciană, au avut şi cercetătorii Octavian Lazăr Cosma, Nicolae Brânduş, Silvia-Irina Zimmermann, Ioana Cărăuşu, Marcel Frandeş, Elena Maria Şorban. Paleta largă a problematicii abordate în studiile lor a relevat încă o dată profunzimea muzicii lui Enescu. 

Opera Oedipe a făcut obiectul unor analize surprinzătoare care au pus în evidenţă sursele de inspiraţie muzicale şi dramaturgice ale acestei capodopere lirice enesciene. Olguţa Lupu a prezentat O versiune românească a mitului lui Oedip, în care face referire la basmul Lostriţa, în timp ce Despina Petecel, în „Contrarii coincidente“ în destinul solar al lui Oedip, face o analiză personală a singurei opere scrise de Enescu, pornind de la piesele de teatru ale lui Sofocle, Oedip rege şi Oedip la Colonos.

Participanţii au ţinut să sublinieze utilitatea simpozionului mai ales pentru specialiştii din alte ţări care nu ştiu româneşte. „Pentru noi, cei din străinătate, este o problemă accesul la literatura română din domeniu“, a recunoscut Jan Crumennerl, continuând: „Datorită acestui simpozion, în prezent, putem folosi şi lucrări scrise în germană sau engleză, astfel încât Enescu să poată deveni mult mai cunoscut în toată Europa“. Într-adevăr, „integrat într-un festival atât de lung şi atât de frumos, cu o audienţă internaţională” (afirmaţia îi aparţine muzicologului italian Constantino Salvatore), simpozionul este interesant şi util nu doar pentru Enescu, ci şi pentru imaginea României.